KorAP: Find »[drukola/base=maestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...745 >

18,601 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

umflă în pene ca o rață ce e... — Am dat la teatru, dar n-am intrat din prima, am fost bunicică la prima probă, Luci Popescu, profa de atunci, din comisie, a fost foarte mulțumită, dar, după toate recitările alea, Maestrul a venit afară, în curte, după mine și mi-a zis: vrei să intri cu 10? Eu, scurt, nu, atunci n-ai să intri!!! - și s-a uitat lung la mine, parcă mă cântărea. Ca o proastă, am spus nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la dans, chiar dacă am fost foarte bună, m-a picat, așa a vrut el, să-mi arate că e mai tare. Chiar n-am intrat, așa cum mi-a spus... Pentru a doua încercare, în anul următor, m-am pregătit cu Maestrul, nu l-am mai refuzat, era pe atunci numai conferențiar la facultate, bun profesor, îmi spunea o tipă din orașul nostru de munte, te duc eu la el, eu îl știam numai ca actor, am aflat că e însurat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nici n-avea anii mei, era mai mare, avea niște greutăți în plus pe umeri, vreo zece. Și-am ajuns la ore cu el, meditații, dacă jazzul s-a născut într-un butoi cu whisky, eu am ieșit din mâna Maestrului meu, el m-a învățat tot ce știu, odată, la începuturi, el a fost Pygmalionul meu, m-a înnebunit cu mitologia asta a lui. Am fost sau n-am fost Magistrul tău?, se întreabă el acuma, îmi zice că atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
poate mai spui asta cu Magistrul și Discipolul și la alții!, ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu cea mai mare!!!... Vă spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru, teribil de tandru: nu dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și văd în rolul ăla, o regie grozavă, pentru elite, și te-am făcut om. Ei, om, eu vreau să fiu actriță, dom’ profesor... Loredana respiră adânc și continuă: Bineînțeles că, în anul următor, am intrat la teatru, pe atunci Maestrul era profesor la o universitate de stat, acuma predă la una particulară, din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, un complex alcătuit din clădirea teatrului nostru, Teatrul „Cișmeaua Roșie” (nu are cinci rânduri de loje și cortina nu e purpurie, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
a dat banii, despre clauzele pe care le-a pus, așa am auzit și noi... Mulți profesori vor să se angajeze la Centrul nostru, la Universitatea din campus, pentru că se câștigă mai bine la particular. Apoi, m-am măritat cu Maestrul, vă povestesc în amănunt și de asta, în facultate am avut colegi simpatici, dar nici unul nu era bun ca mine, acolo m-am împrietenit cu Cezarina, ne știm de când am început facultatea, e și acuma cea mai bună prietenă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fosta proprietăreasă, că, dacă mai stă acolo încă un an, nu mai rezistă, iernile sunt grele aici, n-aveți gaze!!!, femeia trebuia să facă rost de lemne, să se aprovizioneze singură cu de toate, o să muriți singură între zidurile vechi, Maestrul a jucat o scenăăă, de-a vândut bătrâna repede amantului, iubitului, regizorului Cezarinei, doar îl știți pe mitocanul ăla al ei. Am făcut o petrecere de Paște, că n-a mai dormit nimeni până a doua zi... * Toată casa celor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
douăsprezece persoane, e plină de platouri, aperitive de tot felul, ouă roșii peste ouă roșii, drob de miel tăiat felii, peste care Loredana presărase verdeață, icre, piftii, mizilicuri, bunătăți. Ferestrele sunt deschise, se aud păsările, o slujbă întreagă!, își spune Maestrul, e atât de atent la melodiile și cuvintele lor, privise de dimineață în coroanele copacilor din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri, verdele pădurii din satul lui, de acasă, se întindea și aici, peste raiul de după gard, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și cuvintele lor, privise de dimineață în coroanele copacilor din grădină, mieii și iezii se jucau prin vârfuri, verdele pădurii din satul lui, de acasă, se întindea și aici, peste raiul de după gard, o slujbă întreagă... Cei trei de la masă, Maestrul, Cezarina și Laszlo, mai vârstnicul ei regizor, discută zgomotos, vesel, Loredana se pregătește să treacă din bucătărie spre masa din living, aducând castronul de borș de miel, leușteanul plutind deasupra își amestecă mirosul cu tăriile deja degustate, pe blatul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ca un profesionist, dacă ar fi la masă și profani, succesul ar fi asigurat, dar așa, cei patru oameni de teatru se cunosc bine de atâția ani, fetele se știu din facultate, de la cămin - când Cezarina i l-a prezentat Maestrului deja însurat cu Loredana, uite iubitul meu, regizorul cutare!, însuratul deja actor a rămas pe bune cu gura căscată, Cezarina și Regizorul!!! -, bărbații se știau de mult, profesia îi adusese unul lângă altul. Viața e ciudată uneori, adună laolaltă cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
încercase mai mult în dramă, deși criticii o trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează diferit, Maestrul surâde, Cezarina hohotește vulgar, Loredana vine cu ciorba. Cam astea sunt rolurile. Lori lasă castronul enorm în mijlocul mesei, polonicul mic alături, vă puneți fiecare sau, ca să nu vărsați, vă pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
verde nu vreau, orișicât. Vă duceți la proprietatea voastră de la țară, aveți vreo casă pe-aicea?, o întreabă gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi întreabă Maestrul, care tot negociase cu bătrâna de vânduse, îi tot spusese povești despre frig, vârstă etc., și aia, speriată, vânduse repede, prea repede. Cei doi cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
eu, gândește Loredana, care nu iartă pe nimeni, niciodată. Nu mi-a dat mie banul, o să-l dea la alții. Intră Neli cu fânul pentru friptură (va fi o raritate, carne de miel, făcută în mirodenii și fân!)... Mirosul... nările Maestrului se umflă suspect, nu știu ce-a mâncat maică-mea în timpul sarcinii cu mine de am eu mirosul atât de dezvoltat, există o cultură intrauterină a mirosurilor, adulmeci acolo cu năsucul, vin toate în lichidul amniotic, eu învăț mirosul din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite ale feței se îndulcesc, transpiră de fericire, se vede că am servitoare, să afle și ăștia, mai ales Cezarina, că tot am plâns pe umărul ei, studenția întreagă, că nu mă ia Maestrul de nevastă, că se desparte de mine, cum să fac eu?, haide să punem de-o strategie... Frumoasa Neli se uită iar, lung, la Căpșuna, la frăgezimea ei, domniță, aveți o gură frumoasă!!!, remarcă femeia. — Gura mea-i formată pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și vede altfel decât ceilalți, învață, e bine să cunoști reacțiile pentru personajele pe care le joci!, e bine să cunoști și să știi, orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu pot să vă împac pe toți. Neli surâde la suprafață, face frumos, dar iese ca opărită, nimeni nu râde în urmă. Toți patru gustă ciorba și ardeiul iute. Vorbește tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii i se fac negri din albaștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
tot Căpșuna. — Ce face maică-ta?, îl întreabă ea pe Maestru, schimbă discuția, Loredana îi e recunoscătoare, o dăduse în bară cu Neli și ea avea nevoie de femeia aia, nu se descurca altfel. Parcă trezit și adus pe pământ, Maestrul se întristează deodată, ochii i se fac negri din albaștri, își amintește că Loredana o dăduse afară pe maică-sa odată, mama aia despre care el îi spusese atâtea povești înaintea căsătoriei lor, și uite că acuma, peste ani, nevasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vasele așa, nici vasele nu știi să le speli, parcă n-ai văzut detergent, ia mai du-te acasă la tine, în vârf de munte!... scăpase de bătrână, o dăduse afară cu o voce mânios-metalică, îi făcuse bagajele repede, dar Maestrul, care-și diviniza mama, suferea cumplit că bătrâna nu mai putea veni pe la el. A dus-o cu mașina în satul ei, la Cristești, spre munte, începuse să plouă, Mama Ploii!, i-a spus băiatul cu dragoste, bătrâna s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
acasă, la țară, la ea, cu cine-o fi ciocnind ea un ou acuma? — Să-și dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-a auzit, înghite însă în gol, stingherit, deschide o discuție despre ultimul spectacol pus în scenă de prietenul său Laszlo, o dramatizare după un prozator japonez mai puțin cunoscut, unde e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
prima, au știut ăia ce fac - nu ungurii sunt problema, ci țiganii, la ei trebuie lucrat, trebuie antrenați, cizelați, educați, nu democrație cu Vlad Țepeș, că nu așa se face democrația, ne trebuie simț civic, aici ar fi de lucrat... Maestrul se uită mai atent la prietenul său regizorul, mereu descoperă cât e de inteligent, mitocan și inteligent, își spune, pe undeva are dreptate și el, românii au schimbat cam des alianțele, din mers, când cu germanii, când împotriva lor, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
se ia la luptă cu Ecuațiile, uneori dezvăluie tot atâta inefabil și necunoscut. — Tu dramatizezi, spui vorbe mari și mie nu-mi plac, știm și noi ce mare e regizorul... — Apoi, continuă Laszlo, ca și cum nu l-ar fi auzit pe Maestru, nu cred că în artă combustibilul ar fi entuziasmul, fericirea, optimismul. Dacă ai coaie tari, combustibilul înseamnă disperarea, nefericirea. Credeți că I.L. Caragiale a fost fericit?, nu, n-a fost, de-aia a și plecat din țară, că era disperat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
da, umorul e o chestie creștină, asta da, ăsta era Creangă, el avea umor, nu făcea bășcălie. Învățământul teatral românesc s-a distrus, tu dai pe piață, de la școala aia particulară, niște Iacobeți - și se uită lung, cu reproș, la Maestru. Democrație?, păi, învățământul nu se democratizează, profesorul e profesor, îl asculți, el e magistrul tău, politica de a democratiza școala e sinistră. Dascălul trebuie plătit ca lumea, că nu are bani de mâncare, darmite de cărți. Am văzut, totuși, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
din banii luați, cumpără cărți, doar cărți. — Și ce dacă, el nu moare?, trântește Căpșuna, dorind să aibă umor. Toți tac însă, chiar și Loredana e stupefiată, ea n-ar fi făcut o asemenea gafă, îl știe bine și pe Maestru, și pe Regizor, nu vrea să-și schimbe vreunul impresia despre ea, mamăăă, ce tâmpită!!!, își zice femeia cu ochii de aur. Dar Laszlo continuă, ca și cum n-ar fi auzit: — Ce salarii mizerabile în învățământul românesc!!! În cercetare la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
dea lui așa un spectacol... — Ne adaptăm și noi, vrea să puncteze doct Loredana. — O specie, ca să dispară, trebuie să se adapteze, o corectează scurt regizorul... Și ochii albaștri ai lui Peter Brook mai gândesc la tine?, îl întreabă pe Maestru, vrea să-i facă o bucurie, dar și să iasă din tensiune. — Păi, da, sunt onorat, deși îmi reproșează că mă irosesc pe cântece populare românești (nu știe că muzica asta îmi dă senzația că sunt nemuritor, de asta cânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cădere, folosesc cuvântul în sens religios, intelectul e o oglindă strâmbă... și, atunci, oglinda ta din dreptul inimii e ceva mult mai intuitiv, deci mai bun... Se face liniște ca la o conferință, toți ascultaseră atenți, supremația regizorului și a Maestrului fuseseră absolute. Loredana, ca și cum n-ar fi auzit corecțiile și taxările, cu privirea ei senină, strânge farfuriile adânci, de ciorbă, terminaseră de mult, le duce la bucătărie și le lasă în chiuvetă, era rolul Maestrului să le spele, totdeauna, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]