4,819 matches
-
oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
a fost distrus de invadatori germanici. Deși a fost parțial restaurat de către Valentinian I, niciodată nu a recâștigat importanța pe care o avea înainte, și „Vindobona” (Viena) a devenit centrul militar. Carnuntum a fost în cele din urmă distrus de către maghiari în Evul Mediu. „Parcul arheologic Carnuntum” este împărțit în trei părți: Rămășițe ale orașului civil se întind în jurul satului Petronell-Carnuntum. Există mai multe locuri care se pot vedea în orașul civil: cartierul orașului roman în muzeul în aer liber, ruinele
Carnuntum () [Corola-website/Science/319843_a_321172]
-
Fie voia lui Dumnezeu!", azi Iacobești), Józseffalva (înființat în 1785, azi Vornicenii Mari), Hadikfalva (azi Dornești) și Andrásfalva (înființat în 1786, azi Măneuți). Numărul secuilor din Bucovina s-a triplat în secolul al XIX-lea. În 1880, trăiau 9.387 maghiari, în 1890 8.136, în 1910 10.391 și în 1930 11.860. Acesta este una dintre puținele populații alogene din Bucovina, alături de evrei, care nu și-a diminuat numărul între 1910 și 1930. Plecarea unui număr mare de secui
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Ungaria și România, secuii au pierdut cetățenia română și toate averile lor. În schimb, ei au primit casele și terenurile confiscate de la coloniștii sârbi, în partea de sud a comitatului Bácska. La 6 aprilie 1941, au fost recenzați 9.132 maghiari, constatându-se o scădere de 23% a populației maghiare în comparație cu 1930. Cea mai mare parte a populației maghiare încă prezentă în Bucovina a emigrat în următoarele luni din cauza unei înăspriri la adresa lor a legislației românești. La 8 octombrie 1944, Ungaria
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
doar 551 de persoane (după naționalitate). În 1992, secuii nu erau mai mulți de 505. Se poate presupune că, în ciuda unei diminuări relativ mici (8,3%) a comunității maghiare între 1977 și 1992 și apoi între 1993 și 1999, numărul maghiarilor a scăzut de atunci cu siguranță din cauza numeroaselor plecări fie către regiunile de origine, fie către Ungaria (mai ales la începutul anilor 1990).
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
așezat acolo în secolele XIV-XVII, fiind plecați fie din România de azi (Transilvania, Banatul sau Crișana) fie din zona Timocului... O altă ipoteză apare într-o cronică veche rusă, Cronică lui Nestor, care menționează că în secolul al X-lea "maghiarii au alungat pe vlahi (români din Panonia și Carpați) și le-au luat pământurile". Această ipoteză este sprijinită și de N. Drăganu Indiferent de zona lor de origine și de perioada exactă a stabilirii lor în zonă, vlahii din Moravia
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) de o comisie internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de Martonne și de generalul Meunier. Ea începe dintr-un colț situat în regiunea istorică a Banatului, la 15 km sud-est de orașul maghiar Szeged, unde se intersectează și cu frontiera dintre Serbia și Ungaria, precum și cu frontiera dintre România și Serbia (). Urmează un traseu sud-sud-vest/nord-nord-est, în general, prin Câmpia Panonică (bazinul Tisei) până la un alt colț situat pe râul Tur, la 16
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]
-
apoi a trecut pe la Dinamo București și Gloria Bistrița. Nemaidorind să fie rezervă la Dinamo București, Miriuță a plecat în Ungaria la Győri ETO FC. Performanțele sale i-au impresionat pe francezii de la FC Bourges care l-au cumpărat de la maghiari în 1993. După doar un sezon revine la fosta sa echipă. Fosta finalistă a Cupei UEFA, Videoton FC l-a transferat în 1996. Miriuță a mai jucat la celebra echipă Ferencváros și la Újpest până în 2000 când a ajuns la
Vasile Miriuță () [Corola-website/Science/316645_a_317974]
-
sale. Otto îl ia pe Conrad sub protecția sa, iar acesta revine în regat abia în 942. Domnia sa a fost relativ pașnică, singurul război pe care a trebuit să îl ducă fiind în perioada unei invazii simultane a sarazinilor și maghiarilor. Reușește să îi facă sa lupte unii cu ceilalți după care îi învinge. Spre sfârșitul domniei sale, suferă ostilitatea conților Guillaume I de Provence și Otte-Guillaume de Burgundia, ale căror comitate se vor detașa progresiv de suveranitatea regală. La moartea lui
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
a răspândit Renașterea venită din Italia, mulți tineri maghiari studiau în universități italiene și erau constante legăturile pe plan bisericesc. În secolele XVI-XVII contactele au continuat prin prezența oștilor italiene care luptau împotriva turcilor. În secolul al XIX-lea, mulți maghiari au fost în armata austriacă staționată în nordul Italiei, iar muncitori italieni au mers în Ungaria. Cuvintele de origine italiană provin mai ales din dialectele nordice, ceea ce se reflectă în forma cu care au fost preluate, de exemplu tratarea lui
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
adoptat creștinismul ca religie de stat. Împărțirea Hanatului Avar a permis Bulgariei să își extindă granițele către nord-vest până în Câmpia Panoniei (Ungaria de astăzi). Mai târziu, bulgarii s-au confruntat cu sosirea pecenegilor și a cumanilor și au oprit incursiunile maghiarilor în Europa, obligându-i să se așeze definitiv în Panonia. La sfârșitul secolului al IX-lea și începutul secolului al X-lea, țarul Simeon I a obținut mai multe victorii asupra bizantinilor și a realizat maxima întindere teritorială a imperiului
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
un titlu recunoscut de papă, dar nerecunoscut de patriarhul ecumenic ortodox. A fost recunoscut ca „Împărat (țar) al bulgarilor” de către împăratul și patriarhul bizantin abia la sfârșitul domniei sale. Între 894 și 896, i-a învins pe bizantini și aliații lor, maghiarii, în așa-numitul „Război comercial”, al cărui pretext a fost mutarea pieței bulgărești de la Constantinopol la Solun. După bătălia decisivă de la Bulgarofigon, a urmat un tratat de pace, încălcat adesea de Simeon I. În 904, a capturat Solun, care fusese
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
bizantină, împărăteasa Zoe, mama lui Constantin al VII-lea, a respins mariajul și titlul lui Simeon, ambele părți pregătindu-se pentru o confruntare decisivă. În 917, Simeon I a împiedicat orice încercare a Imperiului de a forma o alianță cu maghiarii, pecenegii și sârbii, așa încât bizantinii au fost forțați să lupte pe cont propriu. Pe 20 august 917, cele două armate s-au ciocnit la Anchilaus, într-una din cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit o înfrângere
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Normandia; cei din Picardia - care îi includea și pe cei din Țările de Jos; în fine, cei din Anglia - grupare în care intrau și studenții irlandezi și scoțieni, cei din Germania și țările scandinave, precum și cei veniți din centrul Europei (maghiari, polonezi, cehi). Studenții își puteau alege profesorii examinatori dintre magiștrii din „națiunea” lor. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, era una dintre primele universități din Europa, împreună cu universitățile din Bologna, Oxford, Cambridge, Salamanca, Montpellier și Toulouse. Universitatea
Universitatea din Paris () [Corola-website/Science/320280_a_321609]
-
Fie voia lui Dumnezeu!", azi Iacobești), Józseffalva (înființat în 1785, azi Vornicenii Mari), Hadikfalva (azi Dornești) și Andrásfalva (înființat în 1786, azi Măneuți). Numărul secuilor din Bucovina s-a triplat în secolul al XIX-lea. În 1880, trăiau 9.387 maghiari, în 1890 8.136, în 1910 10.391 și în 1930 11.860. Acesta este una dintre puținele populații alogene din Bucovina, alături de evrei, care nu și-a diminuat numărul între 1910 și 1930. În 1918, Bucovina a devenit parte
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
Majoritatea comunității secuiești din Bucovina (de 13.200 de persoane) a plecat din România și, în temeiul tratatului dintre Ungaria și România, secuii au pierdut cetățenia română și toate averile lor. La 6 aprilie 1941, au fost recenzați 9.132 maghiari, constatându-se o scădere de 23% a populației maghiare în comparație cu 1930. Cea mai mare parte a populației maghiare încă prezentă în Bucovina a imigrat în următoarele luni din cauza unei înăspriri la adresa lor a legislației românești. În satele secuiești, au fost
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
k. din Viena și a luat parte la misiuni de recunoaștere în Galiția de est și pe teritoriul Rusiei. A servit apoi ca comandant de companie în regimentul de infanterie nr. 38 al Armatei Comune din Kecskemét, compus majoritar din maghiari. Între noiembrie 1886 și noiembrie 1888 a fost ofițer în cadrul comandamentului Corpului de armată I de la Cracovia, compus în părți aproximativ egale din soldați de limbă poloneză, germană și cehă. În urma eșecului în anul 1888 la examenul pentru ofițeri de
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
în evidență ca unul din cei mai însemnați ofițeri de religie protestantă într-o instituție, în general, dominată de catolici. Din martie 1898 până în octombrie 1902, Kövess a fost comandantul regimentului de infanterie 23 din Budapesta (compus aproape exclusiv din maghiari). În octombrie 1902 a preluat conducerea brigadei de infanterie nr. 15 a diviziei nr. 8 din Innsbruck (al cărei cartier general se găsea însă la Bolzano) aflate sub conducerea lui Franz Conrad von Hötzendorf, iar în noiembrie a fost promovat
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
Cu cât persoana decedată era mai importantă, cu atât movila era mai înaltă. Primul val al migrațiunilor cuprinde secolele VI - VII. Stepa bălțeană a fost afectată numai de avari în jurul anului 408 e.n. În cel de-al doilea val participă maghiarii (sec. IX), iar către sec. al XIII - tătarii. Cât privește marea invazie tătaro-mongolă, apoi ea afectează prioritar Bucovina și se infiltrează în direcția Panoniei, Severinului și Câmpiei Române. Situația se modifică după întemeierea Hanatului din Crimeea. Din acest moment teirotriul
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
înaintarea pe Valea Siretului spre Suceava. Între 29 noiembrie și 7 decembrie a ocupat Romanul și Târgu Neamț, iar în data de 14 decembrie 1467 a ocupat Baia Moldovei, oraș locuit la acea vreme în majoritate de sași și de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ștefan a atacat pe neașteptate orașul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale orașului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală, având loc crâncene lupte
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
homosexualitatea nu era pedepsită în Bavaria din 1813, Unificarea Germaniei în 1871 sub hegemonia prusacă a schimbat acest lucru. De-a lungul domniei Ludovic a fost prieten apropiat cu câțiva bărbați, inclusiv maestrul său de echitație Richard Hornig (1843-1911), actorul maghiar Josef Kainz și curteanul Alfons Weber (n.c.1862). În 1870 Bavaria a participat din motive politice la Războiul franco-prusac cu 55.000 de soldați. La sfârșitul acestuia regele Prusiei învingătoare, "König" Wilhelm I, urma să fie proclamat împărat ("Kaiser
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
școală evreiască și a organizat și creșe pentru copii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial numărul evreilor din Sibiu a crescut în principal ca urmare a migrării evreilor originari din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari în nord-vestul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 1940. Deși hărțuiți de acțiunile fasciștilor din organizația DVR (Deutsche Volkspartei Rumäniens) a minorității germane din România, evreii din Transilvania românească nu au suferit deportări sistematice, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
punct de vedere etnic. În municipalitatea Vukovar, care include orașul și satele din împrejurimi, recensământul din 1991 a înregistrat 84,189 de locuitori, din care 36,910 de croați (43.8%), 31,445 de sârbi (37.4%), 1,375 de maghiari (1.6%), 6,124 care s-au declarat iugoslavi (7.3%), și 8,335 (9.9%) alții sau nedeclarați. Pe 25 iunie 1991, Croația și-a declarat independența față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Liderii politici ai minorității sârbe din Croația
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
scăzut, conducerea trupelor neprofesionistă, iar dezertările constante reduceau din tăria și capacitatea de luptă a multor unități. Mulți soldați ai Armatei Populare Iugoslave nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]