5,147 matches
-
salvează armata de la distrugere, grație și unor manevre extraordinare de ariegardă ale lui Ney. Acest fapt ceea împiedică totuși demiterea lui Masséna și înlocuirea sa cu Marmont. Sunt de notorietate conflictele și actele de insubordonare din această ultimă campanie a mareșalului: lipsa de cooperare a mareșalului Soult și a regelui Joseph al Spaniei, confruntările cu agresivul Ney și lipsa de cooperare a mareșalului Bessières. Aceste cauze, cât și starea sa de săntate extrem de precară au dus la înfrângerea finală a armatei
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
și unor manevre extraordinare de ariegardă ale lui Ney. Acest fapt ceea împiedică totuși demiterea lui Masséna și înlocuirea sa cu Marmont. Sunt de notorietate conflictele și actele de insubordonare din această ultimă campanie a mareșalului: lipsa de cooperare a mareșalului Soult și a regelui Joseph al Spaniei, confruntările cu agresivul Ney și lipsa de cooperare a mareșalului Bessières. Aceste cauze, cât și starea sa de săntate extrem de precară au dus la înfrângerea finală a armatei lui Masséna. La întoarcerea în
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
și înlocuirea sa cu Marmont. Sunt de notorietate conflictele și actele de insubordonare din această ultimă campanie a mareșalului: lipsa de cooperare a mareșalului Soult și a regelui Joseph al Spaniei, confruntările cu agresivul Ney și lipsa de cooperare a mareșalului Bessières. Aceste cauze, cât și starea sa de săntate extrem de precară au dus la înfrângerea finală a armatei lui Masséna. La întoarcerea în Franța, Napoleon îl convoacă pentru a-i cere socoteală dar nu îi face nici un reproș, după ce înțelege
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
extrem de precară au dus la înfrângerea finală a armatei lui Masséna. La întoarcerea în Franța, Napoleon îl convoacă pentru a-i cere socoteală dar nu îi face nici un reproș, după ce înțelege situația imposibilă cu care a trebuit să se confrunte mareșalul, astfel că cei doi convin de principiu că Masséna va prelua comanda supremă a tuturor forțelor din peninsula iberică, începând din primăvara următoare. Cu toate acestea, starea de sănătate a prințului mareșal s-a înrăutățit atât de mult (suferea de
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
imposibilă cu care a trebuit să se confrunte mareșalul, astfel că cei doi convin de principiu că Masséna va prelua comanda supremă a tuturor forțelor din peninsula iberică, începând din primăvara următoare. Cu toate acestea, starea de sănătate a prințului mareșal s-a înrăutățit atât de mult (suferea de tuberculoză) încât nu i-a mai permis asumarea vreunui post de comandă activ, rămânând comandant al garnizoanei din Marsilia. Deși a solicitiat o comandă în timpul campaniei din Rusia, Împăratul l-a refuzat
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
a preferat să refuze comndanda pe care Napoleon i-a oferit-o în timpul celor "100 de zile". În ciuda vechii lor rivalități, Masséna a refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
comndanda pe care Napoleon i-a oferit-o în timpul celor "100 de zile". În ciuda vechii lor rivalități, Masséna a refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
refuzat vehement să facă parte din completul de judecată din "Camera pairilor", însărcinat să îl judece pe mareșalul Ney, desi alți mareșali (Marmont, Pérignon, Sérurier, Victor, Kellermann) au cedat presiunilor regaliste și au votat moartea vechiului lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele. Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
lor camarad de arme. Mareșalul Masséna s-a stins din viață în 1817 și este înmormântat la cimitirul parizian Père Lachaise, unde o alee îi poartă numele. Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-a apreciat cel mai mult, numindu-l "copilul iubit al Victoriei". Strateg de geniu, unul dintre puținii comandanți capabili să comande independent, mareșalul este considerat astăzi de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai strălucite
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Masséna nu s-a numărat niciodată printre apropiații lui Napoleon, dar este probabil mareșalul pe care împăratul l-a apreciat cel mai mult, numindu-l "copilul iubit al Victoriei". Strateg de geniu, unul dintre puținii comandanți capabili să comande independent, mareșalul este considerat astăzi de mulți istorici ca fiind una dintre cele mai strălucite minți ale epocii în domeniul militar, fiind deseori comparat cu Davout, Suvorov, Wellington sau chiar cu Napoleon. Rezervat, calm în situații de criză, puțin preocupat de onorurile
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
minți ale epocii în domeniul militar, fiind deseori comparat cu Davout, Suvorov, Wellington sau chiar cu Napoleon. Rezervat, calm în situații de criză, puțin preocupat de onorurile militare sau de soarta oamenilor pe care îi comandă, lipsit de orice scrupule, mareșalul avea un singur obiectiv, acela de a se îmbogăți. Numeroaselor „dotations” cu care împăratul l-a recompensat, Masséna le-a adaugat opere de artă și sume enorme obținute din jafuri, astfel că a ajuns să acumuleze o avere fabuloasă, excelent
André Masséna () [Corola-website/Science/310342_a_311671]
-
Unit, pentru a-și continua studiile militare. Pe când era acolo, a emis, pe 1 decembrie 1874, ca răspuns pentru o urare primită de la susținătorii săi, un manifest care îl proclama singurul reprezentativ al monarhiei spaniole. La sfârșitul acelui an, pe când mareșalul Serrano a plecat din Madrid pentru a conduce armata nordică în Războiul Carlist, brigadierul Martinez Campos, care de ceva timp luptase mai mult sau mai puțin deschis pentru rege, a condus niște batalioane ale armatei centrale la Sagunto, convingând trupele
Alfonso al XII-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310405_a_311734]
-
și a emis prima sa proclamație, prin care poporul german era informat de existența Comisiei și afirma că directivele și ordinele emise de comandanții zonali nu sunt afectate de înființarea sus-numitului Consiliu. Primii membri ai Comisiei de Control au fost mareșalul Gheorghi Jukov din partea Uniunii Sovietice, mareșalul Bernard Montgomery din partea Regatului Unit, generalul Dwight Eisenhower din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței. În perioada care a urmat, Comisia Aliată de Control a emis un mare număr de
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
prin care poporul german era informat de existența Comisiei și afirma că directivele și ordinele emise de comandanții zonali nu sunt afectate de înființarea sus-numitului Consiliu. Primii membri ai Comisiei de Control au fost mareșalul Gheorghi Jukov din partea Uniunii Sovietice, mareșalul Bernard Montgomery din partea Regatului Unit, generalul Dwight Eisenhower din partea SUA și generalul Jean de Lattre de Tassigny din partea Franței. În perioada care a urmat, Comisia Aliată de Control a emis un mare număr de legi, directive, ordine și proclamații. Ele
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
fac evident faptul că anglo-americanii nu sunt interesate de continuarea controlului celor patru puteri învingătoare asupra Germaniei și că în aceste circumstanțe, existența Comisiey de Control nu-și mai are rostul. Pe 20 martie 1948, reprezentantul sovietic din acel moment, mareșalul Vasili Sokolovski, a părăsit ședința Comisiei și nu a mai participat la nicio întrunire. Cum Comisia de Control nu putea să funcționeze decât cu acordul tuturor celor patru membrii ai săi, plecarea reprezentantului sovietic a paralizat practic instituția, iar în
Comisia Aliată de Control () [Corola-website/Science/310489_a_311818]
-
legislative din 2000, unde a obținut un mandat de parlamentar de Iași. Între timp, el a publicat diverse articole xenofobe în România Mare, ziarul partidului, precum și în alte publicații naționaliste, cum ar fi "Tricolorul". Printre acestea, se numără articole intitulate „Mareșalul Ion Antonescu a protejat evreii din România” și „Care Holocaust?”, prin care nega participarea guvernului antonescian al României la Holocaust în perioada 1941-1944. În august 2001, Gheorghe Buzatu, îndrumătorul său la Colegiul Național de Apărare și la Universitatea din Craiova
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
română, șef de Stat Major, comandant al Armatei a IV-a (19-22 septembrie 1940), iar între 21 septembrie 1939 - 4 iulie 1940 a fost ministru al apărării. La data de 9 septembrie 1940 a fost trecut în rezervă. În timpul guvernării mareșalului Ion Antonescu a avut domiciliu forțat, iar în timpul comuniștilor a făcut mai mulți ani de pușcărie în închisoarea Sighet. În timpul detenției de la Sighet a fost coleg de celulă pentru o perioadă cu episcopul Alexandru Todea.
Ioan Ilcuș () [Corola-website/Science/304952_a_306281]
-
12 iunie 1930), Guvernul Iuliu Maniu (2) (13 iunie - 9 octombrie 1930) și Guvernul George G. Mironescu (2) (10 octombrie 1930 - 17 aprilie 1931). La 25 octombrie 1930, la Sighișoara, când generalul Alexandru Averescu a fost ridicat la rangul de mareșal, înmânarea bastonului și citirea Cărților de „Mareșal al României” au fost făcute de generalul Nicolae Condeescu, în calitate de ministru. Ca Ministru de Război în guvernul PNȚ, e capul complotiștilor care-l aduc pe Carol al II-lea în țară, în iunie
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
13 iunie - 9 octombrie 1930) și Guvernul George G. Mironescu (2) (10 octombrie 1930 - 17 aprilie 1931). La 25 octombrie 1930, la Sighișoara, când generalul Alexandru Averescu a fost ridicat la rangul de mareșal, înmânarea bastonului și citirea Cărților de „Mareșal al României” au fost făcute de generalul Nicolae Condeescu, în calitate de ministru. Ca Ministru de Război în guvernul PNȚ, e capul complotiștilor care-l aduc pe Carol al II-lea în țară, în iunie 1930. În anul 1932 a deținut funcția
Nicolae Condeescu () [Corola-website/Science/304962_a_306291]
-
a Marelui Cartier General (1916), comandant al Diviziei 8 Infanterie și comandant al Diviziei 15 Infanterie, în perioada 23 decembrie 1916/5 ianuarie 1917 - 1/13 iulie 1918, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Mărășești. După război a îndplinit funcția de Mareșal al Palatului și șef al Casei Militare Regale, în perioada 1920 - 1921 și Inspector General al Armatei. A fost ministru de război în diferite perioade între 1927-1937, în guverne ale PNL, conduse de Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu și
Paul Angelescu () [Corola-website/Science/304961_a_306290]
-
de-a lungul întregului an 1939, ei au refuzat să facă orice fel de aranjament care ar fi permis trupelor sovietice să staționeze în Polonia. Dilema, așa cum o percepeau polonezii, a fost cel mai bine ilustrată de spusele celebre ale mareșalului Edward Rydz-Śmigły, comandantul suprem al forțelor armate poloneze: "Cu germanii ne așteaptă pericolul să ne pierdem libertatea. Cu rușii ne putem pierde sufletul". Liderii de la Moscova au ales mai apoi să semneze un tratat de neagresiune cu germanii (Pactul Molotov-Ribbentrop
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
În 1924 deveni comandant general al Miliției Voluntare pentru Siguranța Natională și subsecretar al economiei naționale în 1925. În 6 noiembrie 1926 fu numit secretar de stat în aviație și începu să organizeze Regia Aeronautică. În 19 august 1928 deveni Mareșal al Forțelor Aeriene și în 12 septembrie 1929, la numai 33 de ani, Ministru al Aviației (la acea epocă era cel mai tânăr ministru european). Balbo conduse două zboruri transatlantice. Primul, în 1930, către Brazilia, se desfășură între 17 decembrie
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
Acvila Zburătoare. În acea epocă raporturile între Italia și SUA erau optime și un eveniment de acest tip era mult urmărit și considerat extraordinar. La întoarcere, trecu prin New York unde fu oaspetele lui Roosvelt. La întoarcerea în Italia fu numit Mareșalul Aerului. Mai târziu, în același an, Balbo fu numit Guvernator general al Libiei, unde se transferă în ianuarie 1934. În acele timpuri unii membri ai partidului îi deveniseră inamici, datorită comportamentului sau individualist. În Libia lansă proiecte de opere publice
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
de către Italo Balbo s-a precipitat în flăcări. Italo Balbo și echipajul au pierit. Steagurile Forțelor Armate ale Italiei aduc un omagiu de înaltă onoare memoriei lui Italo Balbo, voluntar alpin al războiului mondial, Quadrumvir al Revoluției, Zburător peste Ocean, Mareșal al aerului, căzut la postul de luptă". Guvernul din Roma susținu că accidentul a fost determinat de declanșarea focului de către inamic, însă văduva lui Balbo, Emanuela Florio, susținu că fu vorba de un asasinat ordonat de către Mussolini.
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
Ungaria și URSS). După venirea lui Ion Antonescu la putere, generalul de divizie Gheorghe Mihail, considerat ca aparținând vechiului regim, a fost trecut în rezervă și i s-a stabilit domiciliul forțat la Sinaia. În divergențele dintre familia regală și Mareșalul Ion Antonescu, generalul Mihail a avut o atitudine strict profesională care a justificat pozițiile Regelui Mihai. În noiembrie 1943 a fost chemat de Regele Mihai I la palatul Foișor și i s-a expus planul acestuia de a încheia pacea
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]