5,243 matches
-
armonios trei stiluri: coloane în stilul Renașterii, arcuri romanice și ogive gotice. În afara clădirilor oficiale, membrii bogatelor familii aristocratice - Giustiniani, Contarini, Barbari, Loredani, Foscari, Grimani - își construiesc palate fastuoase pe cele două laturi ale lui "Canal Grande", cu fațade de marmură albă, porfir și serpentină, cu grădini împodobite de statui, fântâni și vase de ceramică. În construcțiile Veneției de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, un rol deosebit l-au jucat arhitecții și sculptorii, membrii
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
luna iunie, festival în care Bidú Sayăo, interpretează încă o dată, cântece din repertoriul românesc. Elena Theodorini se stinge din viață pe data de 27 februarie 1926, la București. În ziua de 16 mai 1995, "Fundația " fixează o placă memorială în marmură la Paris, în Rue de Tocqueville No 25, unde a fost fondată "Académie Lyrique Roumaine" și reconstruiește complexul memorial ridicat în onoarea cântăreței în cimitirul "Sf. Vineri" din București, distrus de cutremurul din 1977. În perioada 1996 - 1997, dar în
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
pictați cei doi soți (separat și nu împreună) îngenuncheați în fața Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului. Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află într-o nișă boltită săpată în peretele sudic. Pe mormântul său se află o piatră de marmură frumos sculptată, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus Batin. Placa are sculptat sigiliul lui Mihai Viteazul și inscripția „Aici odihnește Mihai Viteazul (1593-1601) Domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Moldovei
Mormântul lui Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/306922_a_308251]
-
din viață de pneumonie pe 2 decembrie 1935, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie făcută în Egipt. Rămășițile sale pământești au fost înhumate în cimitirul Greenwood din localitatea natală. Locul său de veci este marcat de un imens obelisc de marmură, oferit ca recunoștință de guvernul egiptean. În prezent Breasted este cunoscut ca fiind savantul care a introdus termenul „Semiluna Fertilă” pentru descrierea ariei cuprinsă între Egipt și Mesopotamia.
James H. Breasted () [Corola-website/Science/306959_a_308288]
-
de beton. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spațios, susținut de patru stâlpi în față și de câte alți doi stâlpi în părțile laterale. Pardoseala bisericii și pridvorului este din marmură. Acoperișul, din tablă zincată, are streșinile foarte largi. Biserica este pictată în tehnica frescă. Pronaosul foarte spațios este luminat de două ferestre pe zidul din sud și alte două pe cel nordic. Și în pronaos sunt doi stâlpi masivi marginali
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
este un monument de marmură albă, realizat de principesa Olga Sturdza și inaugurat în anul 1927, la baza Bulevardului Carol. Monumentul este format dintr-o piesă centrală (Patria-Mamă) și patru piese mai mici (semnificând provinciile reîntregite Transilvania, Basarabia și Bucovina și românii de pretutindeni rămași
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
Piața Națiunii (din fața Universității de Medicină și Farmacie din Iași). La data de 1 august 1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare către Primăria municipiului Iași, prin care își exprima intenția de a dona orașului Iași un monument de marmură simbolizând Marea Unire din 1918. Monumentul urma să fie așezat la intrarea palatului marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino-Pașcanu, din capătul Bulevardului Carol I (Copou), unde a locuit Regina Maria în perioada cât autoritățile române se refugiaseră la Iași (1916-1918), dar fiind
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
Sturdza, împreună cu familia sa, care a devenit ctitor al noului grup statuar. Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniș a refăcut monumentul după fotografiile de epocă, cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Iași. Soclul a fost refăcut din aceeași bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul inițiat care avea un soclu din piatră. Înălțimea noului monument era de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă și gri
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
aceeași bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul inițiat care avea un soclu din piatră. Înălțimea noului monument era de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă și gri în Piața Națiunii (din fața Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași), deoarece pe fostul amplasament se afla din anul 1957 Statuia lui Mihai Eminescu. Grupul statuar a fost sfințit de un sobor de preoți
Monumentul Unirii din Iași () [Corola-website/Science/307916_a_309245]
-
Monumentul lui Grigore Ghica III din Iași este un monument amplasat în centrul municipiului Iași, fiind format dintr-un cenotaf de marmură albă ridicat în anul 1875 și un bust al lui Grigore Ghica al III-lea, domnitor al Moldovei (1764-1767 și 1774-1777) și al Munteniei (1768-1769). Monumentul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015 (). La
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
anul 2015 având codul LMI IS-IV-m-B-03914.12. Această tragedie a revoltat toate curțile regale ale Europei. Strada pe care se afla atunci Beilicul se numea în vechime strada Zmeu, iar după asasinarea domnitorului, a căpătat denumirea de Ghica-Vodă. Monumentul din marmură albă (cenotaful) sub forma unui sarcofag a fost ridicat și dezvelit la data de 1 octombrie 1875, de către Consiliul Comunal al orașului Iași, ca semn de recunoștință față de domnul care, deși nepământean, a fost aproape de cei care duceau greutățile țării
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
al caravanelor turcești aflate în trecere prin Iași. Au existat și resturi de ziduri cu arcade de la sfârșitul secolului al XV-lea, singura și cea mai veche mărturie a orașului medieval. Bustul fostului domnitor din fața monumentului a fost executat din marmură de către scuptorul Karl Storck. El a fost așezat pe o coloană înaltă de marmură de Lemberg, ridicat fiind de către Primăria orașului Iași, la propunerea consilierului Vasile Pogor. Pentru acest bust a făcut un proiect și Gheorghe Asachi. El a fost
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
cu arcade de la sfârșitul secolului al XV-lea, singura și cea mai veche mărturie a orașului medieval. Bustul fostului domnitor din fața monumentului a fost executat din marmură de către scuptorul Karl Storck. El a fost așezat pe o coloană înaltă de marmură de Lemberg, ridicat fiind de către Primăria orașului Iași, la propunerea consilierului Vasile Pogor. Pentru acest bust a făcut un proiect și Gheorghe Asachi. El a fost inaugurat la data de 29 august 1876. Mihai Eminescu a prezentat într-un articol
Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași () [Corola-website/Science/307917_a_309246]
-
ea tot din bronz) cu basorelieful reprezentând Sacrificiul: un călăreț rănit mortal căzând în brațele unui înger care-i încununează fruntea cu lauri. În interiorul criptei se afla o candelă, iluminată electric, care veghea veșnicia celor înscriși pe listele săpate în marmură de pe părțile laterale ale soclului. Pe cele patru laturi ale soclului erau încrustate basoreliefuri de bronz cu imagini din luptele duse de către Divizia a II-a de Cavalerie la Prunaru, Măgheruș (Maghyerus), Nistru și Tisa - Budapesta. În prezent, unul dintre
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
cele patru basoreliefuri (cel aflat în partea dreaptă spate) este dispărut. Inițial existau patru inscripții referitoare la bătăliile purtate de regimente ale Diviziei a II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: ""În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I"." În partea dreaptă a soclului, pe placa de marmură aflată tot între cele două basoreliefuri, scrie: ""Divizia 2-a Cavalerie recunoscătoare acelor cari s'au
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
II-a Cavalerie. În partea stângă a soclului, între cele două basoreliefuri este o placă de marmură albă pe care scrie: ""În anul 1927 sub glorioasa domnie a M.S. Regelui Ferdinand I"." În partea dreaptă a soclului, pe placa de marmură aflată tot între cele două basoreliefuri, scrie: ""Divizia 2-a Cavalerie recunoscătoare acelor cari s'au sacrificat pentru țară în răsboiul întregirei neamului 1916-1919"". Deasupra Porții Nemuririi se găsește un fronton pe care au fost inițial trecuți anii 1916-1919, apoi
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
este un monument de marmură albă închinat marelui cărturar umanist, întemeietorul învățământului în limba română în Moldova, Gheorghe Asachi (1788-1869), care a fost realizat de către sculptorul român Ion Georgescu și dezvelit în anul 1890 în municipiul Iași. Statuia este amplasată în prezent în fața unei frumoase
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
de Mucenici din Iași) și ale soției sale, compozitoarea și pianista Elena Asachi (1789-1877, născută cu numele de Eleonora Teyber ) (care fuseseră aduse de la Cimitirul Eternitatea din Iași). Inscripția de pe soclul a fost înlocuită tot atunci cu o placă de marmură albă pe care scrie ""Primului învățetor, Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore"". Presa de la începutul secolului al XX-lea a numit acest monument 'statuia ușărnică', datorită mutării ei prin mai multe locuri. Statuia este realizată din marmură albă de Carrara în
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
cu o placă de marmură albă pe care scrie ""Primului învățetor, Gheorghe Asaki, școalele românești recunoscătore"". Presa de la începutul secolului al XX-lea a numit acest monument 'statuia ușărnică', datorită mutării ei prin mai multe locuri. Statuia este realizată din marmură albă de Carrara în stil neoclasic, fiind așezată pe un soclu de piatră, decorat cu inscripții și altoreliefuri. Inscripția principală conținea un omagiu memoriei lui Gheorghe Asachi: ""Primului învățetor din Moldova, Gheorghe Asaki, școalele româneșci recunoscătoare"". Gheorghe Asachi este imaginat
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
fi la Cracovia. Prof. dr. Adriana Ioniuc infirmă această teorie: ""Total fals. Nu a fost vreo comandă pentru un cneaz polon în atelierul sculptorului. Această legendă a apărut tocmai din înfățișarea catolică a domnitorului moldovean"" . Piedestalulul statuii este executat din marmură roz de Carrara. Pe părțile laterale ale piedestalului, se află două altoreliefuri din bronz, reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 (cel din stânga) și Lupta de la Podu Înalt - 1475 (cel din dreapta). Statuia este flancată de către două tunuri "Krupp", dăruite de către Regele
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
O făcuse un meșter străin și a făcut-o prost, cum nici nu se putea altfel, căci numai cine face parte dintr-un popor îi poate înțelege într-adevăr eroii, îi poate iubi și îi poate da viață bronzului, a marmurii, a picturii și a cântecului. (...) Iar în literatura română a fost o mare tăcere"" . Mihai Eminescu, prezent la dezvelirea statuii, a compus pentru acest eveniment cunoscuta ""Doină"", în care și-a exprimat dezamăgirea cauzată de faptul că voievodul aflat pe
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
este pictată. În pronaos, în partea dreaptă, lângă peretele de sud și în peretele de sud, se află două pietre de mormânt: a domnitorului Eustratie Dabija și a domniței Maria, fiica lui Dabija. Pe piatra de mormânt, frumos sculptată în marmură, a domnitorului din anul 1666, este următoarea inscripție în limba slavonă: Cea de-a doua piatră de mormânt este a domniței Maria, unica fiică a lui Dabija Vodă și a Doamnei Dafina, decedată în anul 1677, la vârsta de 15
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
băncile sau pe la catedrele Naționalului s-au perindat multe generații strălucite, multe mari personalități , printre care Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, Nicolae Labiș, Gh. Asachi, Alexandru Philippide, Gr. T. Popa, Petru Poni. În holul central sunt expuse plăci de marmură conținând nume de prestigiu - profesori ai Academiei Mihăilene și ai Colegiului Național. Galeria personalităților, situată la etajul I, corpul A, conține portrete ale unor mari oameni (unii absolvenți ai liceului) și citate reprezentative; picturi realizate de Gh. Savin, Dana Călcâi
Colegiul Național din Iași () [Corola-website/Science/307929_a_309258]
-
ars permanent în curtea Palatului. A fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul din cartierul Zorile, într-un coșciug foarte scump (de 2000 dolari), adus special din Statele Unite. Cripta unde a fost înmormântat, precum și crucea, au fost confecționate din marmură neagră adusă din Italia, având ca decorațiuni gravuri cu Maica Domnului și Iisus Hristos. Ilie Stănescu a avut cinci copii: doi băieți și trei fete. La 27 decembrie 2007, a avut loc înmormântarea lui Ilie Badea Stănescu și încoronarea noului
Ilie Badea Stănescu () [Corola-website/Science/307943_a_309272]