5,303 matches
-
să plece spre Damasc, să-și înfrunte dușmanii și altfel decât cu arma. Musa îl ascultă și vede dincolo de cuvintele lui. Vede o înțelep ciune mai adâncă. Da, și capul lui se poate rostogoli oricând pe o altă lespede de marmură, din alt serai... Nopțile se umplu de coșmaruri în care vizigota cu oasele frânte îi retează ea însăși grumazul, îi scoate ochii și pune în locul lor două perle mari, lăsându-și râsul să cadă în cascade peste trupul lui, de-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piciorului parola sacră a Sevillei, No8Do, no me ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
închege și să prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cuișoare și piper, cu nopți împânzite de războinici și copii uciși în grădinile regelui, cu strâmtoarea Gibraltar și Musa, cel cu ochii verzi, și fiul lui, Leovigildo, al cărui cap va cădea la porunca lui Suleyman, califul, și săli de marmură în care fata cu ochi galbeni simte mireasma de citrice ridicându-se din manuscrisul de secol VIII (opt, și nu nouă) al unui medic arab anonim care nu era, de fapt, un medic, ci o prințesă creștină crescută de un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia Hardie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și cu mîna dreaptă trasează prin aer, cu o mișcare blîndă, un semicerc ca și cum ar mîngîia o sferă. La cîțiva metri de el, capul dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea să fluiere. Trupul se prăbușește în șezut și din gîtlejul rămas țîșnește sînge strălucitor care mînjește pereții. În aceeași clipă Personajul V. se trezește transpirat. E speriat și
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe suprafața înghețată. Rîul devenise un cu totul altfel de loc, mai mult o sală a vreunui palat decît un peisaj. Dobîndise chiar sunetul unei astfel de încăperi: scrîșnetul patinelor în aerul uscat ar fi putut fi tocurile înalte pe marmură; era muzică; oamenii scoteau mici chiote de plăcere. Se găsea mîncare și băutură. Uneori zăream fețe familiare printre patinatori, băieți de la club, dar nu am avut nici pornirea și nici curajul să ridic mîna. S-a făcut primăvară. Ne-am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate, poate, da, aproape sigur, un umbrar cu acoperiș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
le cobora în fiecare seară și în fiecare dimineață. Am privit tăblița cu numele, strălucitoare și lustruită și la mînerul de alamă al clopoțelului, la clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai sus, dincolo de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din oricare colț din oraș. Iar cînd mă lungeam, seara, în pat, ascultam pentru multă vreme sunetele casei și ale orașului, și auzeam chiar sunete care nu se aflau acolo, stropii de apă, o voce clară răsunînd pe scara de marmură, zgomotul copitelor de cai în parcul întunecat. Visam. Obiecte și oameni dobîndeau o înfățișare nouă. Acțiunile mele de fiecare zi își schimbau sensul. Ceva se schimbase. Nu-mi puteam explica, dar era ca și cum lucrurile căpătaseră o altă încărcătură, mai plină
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de cleștar. Mătăsuri reci, acvamarine, pluteau pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse și-și mirosi cu candoare subrațul - mirosea a bebeluș proaspăt spălat. Se ghemui la pământ pe marmura rece și-și mirosi genunchiul. Întotdeauna fusese fascinat de mirosul genunchiului, un miros de piele moartă, un miros de adolescență. Abia acum realiza domnul Popa că fusese toată viața un mic artist. Avusese mereu înclinații spre reverie și introspecție. Cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ușor burta, pielea fină, poposi în gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu o răceală prietenoasă. Îl strigă în gând pe Mișu. Domnul Popa își imagină că Mișu, Mariana, nevastă-sa, domnul doctor și nevasta domnului doctor privesc acuplarea lui ritualică cu Contesa. Mișu era puțin trist. Doamna Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste treptele de marmură, să-și bucure ochii cu priveliștea Contesei deznude și să adune atâta energie sexuală, încât ultimele două minute ale zilei să cuprindă toată plăcerea din lume. Îi zâmbi Contesei cu dinții plini de firimituri de brânză (domnul Popa renunțase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în Ferentari, să lase gazul aprins, să adoarmă în cadă, să-și cumpere un pistol, să plece în Irak, să meargă la dresură de lei când e la ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zece negri măricei, la blana pârlită a lui Lucky. În celula în care urmărise atâtea piste, acuzat de profanarea mormintelor adăpostului de căței „Lassie”, Will Smith o apucă încet pe calea sfințeniei. Un marker verde fosforescent strălucea pe crucea de marmură a Marianei: „Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, A fost o dată o țară mare și bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări și nouă țări și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și sinuoasă, iar măștile fac parte din jocul cotidian. Aparențele sunt înșelătoare, de vreme ce planurile sunt urmărite cu minuția scelerată a unor personaje ieșite din paginile portretelor lui Burckhardt. Aristocratul florentin Troilo este imaginea memorabilă a păcatului care se ascunde dincolo de marmura republicii. Loialitatea față de casa de Medici este motivată nu de căutarea onoarei, ci de calculul pragmatic al individului obsedat să învingă cu orice preț. Șaradele florentine sunt cu atât mai demne de penelul lui Stendhal (al acelui Stendhal pasionat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ei. „Tintin admiră realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la care președintele-mareșal adăugase, cu geniul său arhitectonic, elefanții de marmură galbenă ce ornau intrarea). Cu uniforma sa de gală și transpirând abundent, căpitanul Haddock avea aerul unui holtei care își așteaptă mireasa în fața ofițerului stării civile. Tournesol îmbrăcase cea mai elegantă dintre redingotele sale, în vreme ce Milou fusese instruit să nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
individului nu purtau vreun semn că sunt bineveniți. Totuși, după ce citi fără nici un chef autorizația oficială dată de Blayney, se dădu la o parte și arătă cu degetul spre scara slab luminată, roasă, care părea să fi fost cândva de marmură. Și spuse: - E acolo o ușă, mai sus de jumătatea scării, pe care scrie: "Cabinet particular". Păru nefericit când încheie: Bănuiesc că asta căutați. Gosseyn spuse: - Ne trebuie și două chei pentru ușa aceasta, ca să nu te deranjăm când ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală care era pe jumătate grădină, pe jumătate marmură netedă. Era o marmură lustruită de o mână de om și o grădină făcută de om, ceea ce oferea un amplasament decorativ pentru mica naivă. Bărbatul gândea cu mare regret: "În toți acești ani, aceste milenii, nava aceasta s-a aflat aici și noi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de navă a fost cumva găsită pe planeta voastră și locul unde se află ea acum!" Așa că el trimise informațiile cerute... și acum, iată-l pe însuși bărbatul a cărui fotografie însoțise mesajul; numai că acum el urca scările de marmură spre Neggen. ...Ceea ce-l preocupă pe Gosseyn Trei, un minut sau două mai târziu, - cum stătea lângă Neggen și se uita la fotografii - era senzație că este copleșit. Și, cu fiecare clipă care trecea i se întăreau următoarea convingere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
prosternat la statuia vergină pe malul piscinei secrete cu lotuși...” Noimann zăcuse Într-un havuz, Înconjurat de tăvi și pahare. Servise șampanie și stridii. Și creveți de mare. Pentru ce acest dezmăț? La ce bun atâta Îmbuibare? „În cupe de marmură - fum de rășină, oh globi oculari, globi de lumină... Și totuși...” „Și totuși, și totuși” ... gândurile lui Noimann se Învălmășeau. Scenele din havuz se amestecau cu cele din cavou. Satanovski de la masă se suprapunea cu Satanovski Întins lângă Lily Fundyfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să intre În havuz. Secvențele acestea el și le amintea cu claritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ziarului era, mărturisim, pentru stomatologul Paul o formă de relaxare. La drept vorbind, când venea la cimitir, Noimann se relaxa citind rubricile de la „Mica publicitate”, inclusiv cele de anunțuri mortuare... Faptul acesta Îl distra. Stând comod În fotoliul său de marmură, medicul Își aprindea trabucul (avea aici o Întreagă provizie), apoi lua ziarul și citea cu voce tare, făcând, pe alocuri, anumite Însemnări cu creionul chimic. Contactul cu cimitirul și mai ales cu anunțurile funerare aveau harul de a-i toci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]