4,850 matches
-
trupului. Mezinul familiei, Alexandru este „leu” și „sfinxul” în „persoană”. Alex are o fire contemplativă. De când s-a născut și până azi, a rămas o enigmă indescifrabilă pentru mine. Dar cred în steaua lui! Eu, mama lor, sunt un scorpion micuț, „dulce” și sentimental. La primele trei călătorii m-am lăsat în voia simțurilor, bucurându-mă de tot ce-mi oferea ineditul călătoriei... după cum am scris în jurnalele anterioare. De data aceasta m-am „înarmat” cu două caiete, o cameră foto
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
la muzeul Edo, iar seara am servit masa la un restaurant select, unde meniul a fost unul special: kuruma ebicreveți; ikasepie; kisspește; kabocea & satsu maimo ( dovleac și cartof dulce); renkon rădăcină de lotus; misoshiru - supă cu miso, alge marine, ciuperci micuțe și maro; ebi no kakiage garizi dați prin aluat de tempura, apoi prăjiți; green tea - ceai verde; ice cream no tempura tempura cu înghețată. Toate aceste bunătăți japoneze au fost pregătite în fața noastră, și ne-au fost servite într-o
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
membrilor familiei Râșcanu, vorbitori de limbă greacă, care s-a Împletit cu cel al locuitorilor din satul Frenciugi. Pe lângă grija de cele necesare sufletului, Râșcăneștii au oferit suportul Învățării slovelor În tinda bisericii sau pe lângă conacul boieresc situat În preajmă. Micuța biserică din Frenciugi a rezistat vremurilor, asigurând spațiul pentru rugăciune și exprimarea evlaviei ortodoxe. Instaurarea regimului comunist nu a afectat evoluția vieții bisericești rurale, perpetuată din vremurile imemorabile În satul Frenciugi, preoții făcându-și datoria cu care au fost investiți
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Inima doamnei din Appenweier aproape uitase să bată. Îngenunche În tăcere În fața puternicului stăpân, sărutându-i mâna. Acesta o ridică și-i atinse fruntea cu buzele, zâmbind, În vreme ce Hildebrand urca Încetișor scara, potrivindu-și pașii uriași după cei ai făpturii micuțe, care Îl ținea de mână cu o Încredere Înduioșătoare, și Încruntându-se la soața sa, care uitase să ureze bun venit ducelui. Din fericire, părintele Anselm salvă situația, binecu vântându-l pe oaspete și urându-i bun venit În limba la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duc? Și de ce? Zice că-i duc la ruși să-i facă săpun. Doamne, apără și păzește! Ba am auzit că-i duc undeva în Siberia, în lagăr, la muncă forțată. Dumnezeule, unde ești, Doamne??! Apără-i, Doamne, că-s micuți și nevinovați! Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor! (Matei 19:14) Dar așa, Doamne?!! În felul acesta?! Ce dragoste "subtilă", manifestată prin vârful baionetei și al kalașnikovului la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fi de ajutor. N-a vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui diurnă. Țile stătea în genunchi în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acționeze atât de crud, de inuman? Cum?? Căci ei tocmai asta voiau: "să pună stăpânire peste orice viețuitoare ce mișcă pe pământ", nu?? Și Tu de ce n-ai intervenit? Te-ai mulțumit să privești absent la genocidul și holocaustul de pe micuța noastră planetă? De ce?? Și învățați de la mine, că sunt blând și smerit cu inima... . (Matei 12:29) Ești "blând"?? Din două, una: ori ești blând cu adevărat, dar ai îmbătrânit, funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să privească strada, forfota; amintirile veneau de-a valma. Mi-a povestit despre copilărie, a plecat apoi în război, cum l-a cunoscut pe Ion Caraion și câte a pătimit din cauza prieteniei cu el, cum îl găzduise mai târziu în micuța garsonieră, anii petrecuți în pușcărie, despre cărți și prietenii literare. Și câte și mai câte. Îl priveam. Vocea se subția, adus de umeri, poetul obosise. Știam că trebuie să plec, aș mai fi avut atâtea întrebări. "Maestre, ce gânduri aveți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
lunga expediție prin far west și Munții Stâncoși. Îmi dau aere, ca și cum aș fi Lindberg În pregătirea primului zbor peste Atlantic. Numai Sănduța Întârzie. Avem acolo, În camera noastră, un mic prieten, căruia Îi dă ultimile pregătiri. E un șoricel micuț, drăguț, blând, rătăcit cine știe de unde. S-a obișnuit cu noi și noi cu el. După ce mânca se așeza liniștit, Își lingea lăbuțele și apoi pleca la culcare. Caut s-o liniștesc, că cei ce vor veni după noi nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
copilului lui Lindberg, erou național dar și internațional. Cazul Lindberg a depășit faimosul caz din Franța, al căpitanului Dreyfuss, acuzat de spionaj. Pe drept sau pe nedrept, niciodată nu s-a vărsat atâta cerneală ca În acest caz. Cazul răpirii micuțului Lindberg a emoționat tot globul. Simt nevoia de a-i consacra câteva rânduri, deoarece am trăit În acel timp În SUA. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 107 Hauptmann, un aventurier de orgine germană, a intrat În
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ai universității locale sunt gata să devină când soldați ai legiunilor romane, când sclavi conduși de Spartacus, când soldați ai lui Napoleon. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 134 Artista ce mai iubită În acel timp era micuța și fermecătoarea Shirley Temple. Atât de mult m-a rugat Sănduța s-o duc s-o vadă, Încât i-am pormis că voi Încerca. Și de mă va primi bine va fi, și dacă nu mă va primi - vorba cronicarului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
nord, se poate trece peste un pod, de unde Începe o porțiune special amenajată, un camping. Am sta o zi, dar am avut parte de o zi extrem de ploioasă, cu bogate descărcări electrice. Am plecat pe Înserat. Când am ajuns la micuța localitate Camerun, era Întuneric, și ploaia nu Încetase. La stațiunea de benzină, un tânăr vine să ne arate drama pe care o trăiește. Fiind cu automobilul În partea de est, prin deșertul pictat, s-a Încurcat În niște sârmă ghimpată
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
șeile pe ei. La insistența fetiței cedăm pentru o partidă de călărie. Dar abia instalată În șea, mânzul scapă și Începe o goană nebună. Cu greutate am reușit să-l prindem. Puteam să asistăm la o Întâmplare ca aceea a micuței Bonnie, fetița lui Rhett și Scarlett O Hara, din Aripile vântului. Plecăm, hotărâți să terminăm cu capitulările. La ieșierea din oraș, seara, un bătrân și soția s-au răsturnat Într-un șanț și așteaptă acum salvarea. Seara dormim la Mineola
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
despre Mississippi se știe și se apreciază importanța lui economică. Dar foarte greu de evaluat pagubele și victimile ce le aduce, când acest uriaș se revoltă. Mă aflu acum pe malul său după ce am trecut prin Monroe și Tallulah și micuța localitate Delta, cu doar 320 locuitori. Pe aici, În 1769, a călătorit, venind de la marile lacuri canadiene, marele scriitor francez Chateaubriand. Aici s-a inspirat din viața indienilor, scriind Atala și Rene. Lucrarea sa Voyage en Amerique, e plină de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din Brăila, în urmă cu mai mulți ani. Îmi amintesc și faptul că, impresionat de forța și gingășia mesajului degajat de versurile autoarei, mi-am manifestat dorința de a-i citi câteva poezii. Omul Ana Luiza Toma... era o femeie micuță de statură, și... nu se încadra deloc în canoanele de frumusețe fizică cultivată de media. Dar... cât de bine te simțeai în prezența acelei ființe blânde! Trebuie să recunosc: conform obiceiului lumesc de a-mi opri privirea asupra înfățișării exterioare
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Este ziua celei de-a doua dumneavoastră nașteri! Felicitări și... La mulți ani! Acesta era Aurel F. Șezând lângă el, cu un zâmbet matern așternut pe chip și în contrast evident cu scorțoșenia interlocutorului meu, urmărea dialogul nostru o doamnă micuță de statură, plinuță și cam de aceeași vârstă cu noi. Era Ana, soția lui, a bibliotecarului de profesie (însărcinat și cu gestionarea cărților, revistelor și imprimatelor Asociației Culturale Sahaja Yoga Brăila), profesoară de limba română și limba rusă. De cei
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
prețuri de două-trei ori mai mici. Mi s-a atras chiar atenția că, în caz contrar, ești categorisit drept naiv. În cel mai bun caz! Prima și, probabil, cea mai ispititoare ofertă venea chiar din spitalul-ashram de la Belapur unde, în micuțul magazin amenajat în interior, puteai găsi articole de farmacie, CD-uri și casete cu muzică sahaj, medalioane cu SHRI MATAJI și tot felul de alte suveniruri. A fost, poate, cea mai... înșelătoare ofertă, deoarece era în imediata noastră apropiere, aveam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dimensiuni medii, scăldată într-o lumină concentrată pe zeul așezat pe un tron, de asemenea auriu. Multe flori. Până la altar, lumea se deplasa de o parte și de alta a unei platforme lungi și înguste, pe care trona o statuie micuță și mai modestă: a Șoricelului. În trecere, toată lumea atingea micuțul transportor al nobilului rege-copil. În stânga și în dreapta acestui drum ce conducea spre curățenie, pe jos, oameni în meditație. La altar oficia un om - nu știu cum să-l numesc, ca să nu greșesc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
căci, vai! madame democrația e jună - jună de tot - o minoră; mica democrație are încă mult timp voie să-și vâre degetele mărunte în năsuciorul impertinent și din când în când, să-și ridice rochița mai sus de buric. E micuță, „săraca...” N.D. Cocea găsea dimpotrivă, că democrația este foarte serioasă și matură, dar e virgină, na fost pusă la încercare...” Mircea Eliade, fostul coleg de școală al lui Șeicaru, era ambiguu, se scălda în lirismul ... vorbelor. Democrația fiind minoră, i
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
într-un contract frumușel, atunci când patronul a văzut că nici praful nu mai avea unde să se așeze în localul său de atâta lume curioasă să-l asculte, ca mai apoi să se îndrăgostească iremediabil de spectacolele sale. Până și micuțul restaurant se transformase dintr-un local cunoscut mai mult de cei din zonă, de pe Buzești și Griviței, sau de rătăciții ce ajungeau pe seară în capitală din te miri ce colț al țării, într-unul dintre cele mai cochete locuri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noi în bar, sare unul, mai amețit, de la o masă de lângă ei. Era un tip solid, puțin mai gras chiar, cu o ceafă mare și niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către camarazii săi, având în ochi o strălucire ca a unui nebun. — Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doi ani mai puțin decât Cristi, însă n-a rezistat ; și cum l-au îngropat lângă calea ferată, pentru că nu era chip să-i poarte trupul pe tot drumul, s-ar fi îmbol- năvit cu toții ; cum i-au săpat groapa micuță cu mâinile goale pentru că n-avea nimeni o nenorocită de lopată și cum s-au dus și ei să ajute, ca să isprăvească mai repede, să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sclav și că ceea ce construiești o viață ți se poate lua într-o clipă. A văzut animalele trăind după legea junglei, singura care de fapt dăinuiește în lume. Și a devenit mai puternic. Seara, un singur lucru le alina inima micuțului Cristian și alor lui. În cartierele de evrei din Huși se auzea muzică la gramofon. Tangouri în special. Melodii despre dragoste și despre București. Asculta aproape fără suflare vers cu vers, sub cerul înstelat. Și atunci umilința, egoismul, sărăcia, boala
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a salvat, iar prin muzică, și el i-a salvat pe ceilalți. A învățat să cânte cu patos, cu sufletul, nu cu plămânii, ca și cum ar fi cântat ultima melodie ce s-ar fi auzit vreodată în lume. Pentru că în lumea micuțului Cristian, ziua de mâine, dacă era, începea ca un infern și numai vocea lui făcea flăcările să nu mai ardă atât de tare. Când deschidea gura și falsa, copiii uitau de sângele care curgea șiroaie pe străzi, de la răniți, de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mai ales în weekenduri, de parcă în fiecare zi ar fi fost o mare sărbătoare. Cea a vieții, poate, căci se trăia din plin în acest loc unde natura se amesteca elegant cu urbanul. Parcul Carol, La Bordei, Ioanid sau micuța Grădină a Icoanei și cizelatul Cișmigiu erau adevărate monumente ale naturii, majoritatea aranjate de grădinari celebri în întreaga Europă, dându-și frâu liber imaginației și aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]