6,924 matches
-
esențe, resorturi adânci de mentalitate, de situare existențială, socială, politică. În mod deliberat, regizorul optează pentru condamnarea totală și irevocabilă a acelei lumi pe care Caragiale însuși a urât-o din adâncul sufletului, expunându-i în bătaia reflectorului urâțenia absolută, mizeria morală și psihică, până la dimensiuni monstruoase. În operația lui de forare în adâncime, Alexa Visarion îndepărtează crusta de aparentă onorabilitate a lumii, pentru care valorile morale, sentimentele nobile au rămas simple etichete așternute peste un imens vid sufletesc și aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
originalitate surprinzătoare. Ambianța e absolut inedită. Se vede încă o dată arta cu care Alexa Visarion știe să compună stări exacerbate, cu relații insolite între personaje și cadențe ferme, utilizând, fără spirit digresiv, mijloace variate care merg de la reproducerea naturalistă a mizeriei până la simbolizarea rafinată a fricii. Atitudinea sa creatoare duce la un realism de sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și Dorina Lazăr Veta 1980 ECHIPA DE ZGOMOTE Fănuș Neagu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
imaginea "luminilor", lumea imbecilizată, cazonă a lui Brăescu, lumea nevoiașă a lui Sahia, așezând peste liniile de contur, alte nuanțe și reliefuri, le apropie și depărtează, le caută incompatibilitățile, dar și atingerea nefastă căci, iată, într-un univers ros de mizerie (socială, morală)... Popasurile scamatorului justifică... întretăierea mediilor, alternanța spațiilor închise... filmul "pregă tește" moartea protagonistului, condamnat întâi la dezamăgire..., apoi la umilință și, în cele din urmă, la pierzanie. Pistolului cu care colonelul amețit de șampanie și romanțe va doborî
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe care l-am făcut, / Orice nedreptate pe care am făcut-o cuiva, / Orice jurămînt strîmb pe care l-am rostit!" Aruncîndu-se mereu în apele lacului, personajele filmului par a rost aceste versuri, în dorința de a se curăța de mizeria trecutului. Întîlnirea lor s-a petrecut lîngă o cișmea, amintindu-ne astfel că în Biblie întîlnirile importante se petrec lîngă izvoare și fîntîni; apa reprezintă infinitatea posibilităților, conține semnele evoluției, ale dezvoltării viitoare. A te cufunda în apă și a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el martor. Nu e suficient să fie inculpat sau judecător. Nu avem dreptul ca artiști să acuzăm din nou lumea, când vine în sala de spectacol, pentru degradarea vieții pe care o trăim. Nu trebuie să impunem, la modul respectiv, mizeria, ca expresie. Mă doare din ce în ce mai tare sufletul că artiștii se epuizează în orgolii, într-un top inexistent, fanfaron. Cel mai important lucru pentru cel care dorește să aibă această comunicare prin teatru sau film, este că artistul are ceva dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică, deduse din principii socotite universal valabile, fie de natură istoricistă, deduse din presupusele legi ale trecerii de la o formă istorică la alta, în sensul determinismului istoric despre care vorbește Karl Popper în Mizeria istoricismului 2. Prin urmare, Historizismus semnifică supralicitarea faptelor istorice în plan diacronic, importanța exagerată ce li se atribuie acestora, și mizează pe legi ce ar determina cursul istoriei, menite să pună în lumină faptul că evoluția istorică ar avea un
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
necesității acestui demers, așa cum apare ea în Das Wesen der Philosophie, amintește de cea hegeliană. Aici mai adăugăm un argument în favoarea necesității unei metafilozofii. El îi este specific lui Dilthey, care, spre deosebire de Hegel, beneficiază de experiența acumulată între timp în ceea ce privește "mizeria istoricismului", cum ar numi-o Popper. O teorie a sistemelor constituie pentru Dilthey și un fel de Ausweg în fața relativismului indus de valorizările pe criterii istoriste și, cu atât mai mult, în fața nihilismului și scepticismului, care, în grade diferite, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Popper înțelege prin istoricism "o abordare în științele sociale care consideră predicția istorică drept țelul ei principal și care consideră că la acest țel se poate ajunge descoperind <<ritmul>> sau <<tiparul>>, <<legile>> sau <<tendințele>> care stau la baza evoluției istoriei" (Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir, p. XXV). 3 H. Schnädelbach, Philosophie in Deutschland..., p. 52. 4 Theobald Ziegler vede în cultivarea individualității încă din perioada iluministă "trăsătura comună" care unește "cele trei mari
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de existență, București, Editura Minerva, 1977. Idem, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980. Idem, Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. Helmuth Plessner, Diesseits der Utopie, Düsseldorf/Köln, E. Diederichs Verlag, 1966. Karl R. Popper, Mizeria istoricismului, București, Editura All, 1998, traducere de Dan Suciu și Adela Zamfir (ed. I: 1944/1945). Heinrich Rickert, Kulturwissenschaft und Naturwissenschaft, (ed. I: 1899), 1926. Manfred Riedel, Comprehensiune sau explicare? Despre teoria și istoria științelor hermeneutice, Cluj, Editura Dacia, 1989
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și instituțional. Puterea nu este numai "a lor" (cum spune Marx!), este "și a noastră". Niciodată resemnare, niciodată acceptare a mizeriilor "de sus", a structurilor oligarhic-ierarhice. Această luptă împotriva structurilor mafiote din cadrul universităților și din cadrul administrației politice ar fi bine să o înțelegem în complexitatea ei publică. Așa cum a precizat Freud, raporturile de putere exercitate ierarhic de la "superior" (universitarii, politicienii) la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
o tehnologie a cunoașterii și puterii, este vulnerabil atacurilor venite din partea unor haite intelectuale, mai ales în cazul acelor intelectuali neînregimentați în vreo grupare. Atunci când aceștia dezvoltă o cunoaștere inteligentă și în folosul civililor, sunt atacați într-un cor de mizerii, de care se ocupă vestiți universitari. Dezvoltarea liberă a fiecăruia depinde și de gradul de civilizare al unei societăți, de cunoașterea generală existentă în acea societate, depinde de jocurile corecte de la care marii intelectuali români sunt absenți. Dezvoltarea liberă a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discuție fundamentele economice ale marxismului și teoria "catastrofistă" a lui Marx, care prezice prăbușirea Capitalului în decursul unui proces inevitabil. În sfîrșit, acesta respinge ideea unei agravări a luptelor de clasă: dezvoltarea capitalismului asigură un loc important acțiunii reformiste, atenuînd mizeria clasei muncitoare. Trebuie deci încurajate fracțiunile progresiste ale burgheziei și chiar căutată o cooperare cu acestea în termeni preciși. Ar fi absurd ca Statul să fie considerat numai un instrument de coerciție, pus în slujba claselor conducătoare: o dată cu progresele democrației
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
uman, dar și în lumina unui angajament total, am zice mesianic. Doctorul Nica polemizează atât cu cei care l-au proiectat pe poet într-o dimensiune fabuloasă, intangibilă, cât și cu cei care l-au coborât în insidioasa mlaștină de mizerii și complexe, de felurite neputințe, apatii și narcisisme. Dr. Nica nu-și poate reprima totuși tentația hagiografică în definirea personalității omului Eminescu, lucru ce nu va rămâne fără repercusiuni asupra originalității demersului său. Deși grila sa pozitivă, științifică în acord
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
par lui Gelu Ionescu un repertoriu de confesiuni ale unui chinuit, potențial exilat, în ciuda ostilității surde a autorului vs. emigrația română, și care, spre norocul lui, n-a făcut pasul definitiv. Dincolo de istoria interzicerii faimosului "Dicționar al scriitorilor români", dincolo de mizeriile și presiunile la care a fost supusă cultura noastră, e vorba de supraviețuirea literaturii și suferința aferentă, temă care s-ar putea, ne previne Gelu Ionescu, să nu mai intereseze viitorimea. O primă dovadă în acest sens ar fi aceea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Vinea, Ilarie Voronca, Mihail Cosma, Tristan Tzara, Marcel Iancu, Victor Brauner, Geo Bogza (prezent cu "Poemul invectivă", dar și cu eseul "Reabilitarea visului"), Sașa Pană, Stephan Roll, Gellu Naum (care alături de Paul Păun și Virgil Teodorescu, semnează celebrul pamflet "Critica mizeriei"). Riguroase și expresive sunt textele lui D. Țepeneag, atât cel despre arta onirică a irealității imediate, a visului diurn (preluat din antologia lui Corin Braga, 1997), cât și eseul "Tentativa onirică, după război". Nicolae Oprea Multum in parvo O monografie
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
răutăți și mici scandale - / Astea toate te apropie de dânșii ... Nu lumina / Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina / Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; / Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit". Deasemeni, iscusitului om de radio nu putea să-i scape diversiunea (înscenarea) numită raportul Tismăneanu de condamnare, nu a comuniștilor din rândul cărora au făcut parte
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul întreg ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai la-nde...gură vo-vo-lumul?"), Nineta Gusti (buruienoasă la vorbă, dar o persoană tristă, care a murit în mizerie, neconsolată de faptul că a părăsit-o Beligan), Dorina Done (mereu bine dispusă, tonică, dar care a murit destul de devreme, prin ...suicid!), genialul Șt. Ciubotărașu (despre care aflăm că după ce s-a mutat, cînd bea un pahar în plus, se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
existenței, mîntuindu-se prin ce are mai degradat, mai imund. Cel mai bolnav, în lumea spitalului, cel mai năpăstuit, între milogi, cel mai opresat, între deținuți răscumpără cumva condiția comună. Uneori în nesperată izbucnire sublimă (a vieții sau a morții). În mizeria, derelicțiunea lor, acești salvatori se ridică din magma miezul moral al negativității, spre a lumina subterana umană. Zahei îndeplinește pe rînd, în toate lumile traversate, o funcție cathartică. Pentru el, singur, purificarea devine mersul vieții pînă în punctul cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
lungi și reci, abatoare, ospicii, cazărmi cu fanfare militare, absurd și deznădejde. Volumul Scântei galbene înfățișează burguri medievale, voievozi în haine violete. Cu voi și Stanțe burgheze aduc din nou în prim-plan deznădejdea poetului, crisparea sufletească, orașul provincial, descompunerea, mizeria, preferința maladivă pentru toamnă. În universul bacovian plouă obsedant, rece, dezolant, toamna e mohorîtă, tuberculoșii sunt melancolici, decorul e macabru (Nervi de toamnă), toamna și iarna se amestecă, singurătatea e apăsătoare, târgul pare un cimitir, zăpada acoperă totul (Decembre). Primăvara
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de o asemenea valoare, susținute de un patriotism sincer, pătrunzătoare în conștiința stărilor noastre, poate chiar ușor patetice din dorința de a reforma direcția vieții publice. Scriitorul analizează diferitele categorii sociale: țăranii trăind încă într-un regim feudal, muncind în mizerie pământurile care nu le aparțin, o clasă de proprietari suportând treptata lor sărăcie, produsă în avantajul avidei categorii a arendașilor mai mari, un comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
trei și șase luni, perioadă în care reclamantul, însoțit de martori, trebuie să rămână în București, hoinărind ziua pe străzile orașului și dormind noaptea în curte pe un mindir de paie alături de alți zeci, dacă nu sute, de „năpăstuiți“, de unde mizerie, aglomerație și o vânzoleală continuă, greu de controlat. În plus, anumite pricini nu pot fi judecate decât la Mitropolie și numai de către mitropolit. Treptat, treptat, „a urca dealul Mitropoliei“ devine sino nim cu a divorța. La începutul secolului al XIX
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
migrează din casă în casă și din stăpân în stăpân, câștigându-și existența cu lucrul mâinilor și cu furca de tors. Nesiguranța și solitudinea o aduc în pragul disperării și crede că numai un alt bărbat o poate salva din mizeria extremă în care zace de șapte ani. Întreg discursul femeii se centrează pe această necesitate umană, căsătoria, căci singură și fără părinți nu se poate ancora nici unde, mai ales că ai ei, „supărați și neajunși și împresurați de necazurile
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
integreze cronotopic faptele. Nici o altă epocă, se poate spune, nu apropie mai mult pe istoric de sociolog și de politolog, silindu-l să iasă din "trecut" pentru a răspunde imensei provocări a prezentului și a îmbrățișa, pe cât posibil, durata întreagă. "Mizeria lumii" (în expresia lui Bourdieu) îl invită la atitudine. Istoricii români n-au rămas în afara evenimentelor, impasibili la chemarea istoriei. Câțiva dintre ei subscriau, la 24 decembrie 89, un apel care începea cu o reflecție a lui N. Iorga: "Biruința
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ceas mare al istoriei, ceasul demnității regăsite. Să nu-l irosim în vorbărie inutilă, în intrigă și vindictă! Pentru istoricul care îmi place să cred că sunt, ceasul acesta e un îndemn la restituția deplină a duratei noastre, cu toate mizeriile și vicisitudinile ce o grevează, căci istoria rămâne o condiție indispensabilă a cunoașterii de sine. Dacă poporul român trăiește acum ceasul adevărului, cu atât mai mult se cade ca un istoric să-i definească mișcarea, semnificația. Din adâncul duratei, el
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]