4,695 matches
-
Un fior rece îmi străbătu tot trupul. Sprijinit în baston, îi priveam cu dragoste și mirare de mamă... „ .. Măi, „băieți”, măi... cum v-ați dat și voi cu bătrânețea.!” Și ei ca și noi, sunt bătrâni... niște relicve ale vieții..!, murmură cu tristețe în glas, un alt coleg, și, tot el continuă un șir de reflecții... ...Viața trece. Timpul și sufletul se cufundă ca un val... Anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește... Picătură cu picătură viața se scurge,.. Da
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privit în tăcere. Citeam unul în sufletul celuilalt, dar ne era greu s-o spunem. În legănări ușoare, frunzele cotinuau să cadă la pământ. Poetul Vasile Filip se apleca și luă o mână de frunze și, fără să ne privească, murmură... Suntem ca și ele !.. Trecători... Apoi, abia șoptind, le împrăștie în jur clătinând capul. „.. Omul ca frunza.. zilele lui ca floarea câmpului..!”, și tăcu. Căderea unei frunze, avea răsunet în sufletul său visător, sensibil la toate vibrațiile tristeții. Pentru el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la Mitropolie, mă smulse ca dintr-un somn adânc. Peste o jumătate de ceas.. e douăsprezece.!, murmură cineva numărând bătăile cloptului. Dangătul l-am simțit atât de aproape, de parcă m ar fi lovit cu ceva în piept. Toți, ca la un semnal, am privit înspre Mitropolie. Era toată scăldată în lumina soarelui. Am avut o tresărire, de parcă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la un semnal, am privit înspre Mitropolie. Era toată scăldată în lumina soarelui. Am avut o tresărire, de parcă atunci o vedeam pentru prima oară. Mitropolia strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Cât e de măreață ! murmură cineva cu mirare. Avea dreptate. Era de o monumentalitate neasemuită. Perfecțiunea, surprinzătorul echilibru al proporțiilor sale, armonia fațadelor sale, făceau din ea cel mai frumos edificiu religios al Iașului și al țării. Din orice loc.. ar fi privită, apare înălțânduse
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privită, apare înălțânduse în toată gloria sa, în toată măreția sa... dominând totul în jur. Pentru câteva clipe, toți am rămas într-o stare de profundă contemplație. Ctitorie a Mitropolitului Veniamin Costache ! rupse un coleg tăcerea. Da, așa e..! am murmurat toți într-un glas. Dar, de la prima piatră de temelie, pusă aici de Slăvitul Mitropolit, în 1883, i-a trebuit peste o jumătate de secol ca să fie terminată în forma pe care o vedem azi. Adăugă alt coleg, și tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și tristețile din viața de internat nu pot fi uitate niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă pe sub sprâncene. Aaa... daa !, făcură ceilalți într-un glas. Mi-aduc bine aminte..! murmurai eu, înțelegând aluzia. Eram în clasa I-a, pe la început... Într-una din zile, pe coridorul înțesat de elevi, apăru Părintele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă pe sub sprâncene. Aaa... daa !, făcură ceilalți într-un glas. Mi-aduc bine aminte..! murmurai eu, înțelegând aluzia. Eram în clasa I-a, pe la început... Într-una din zile, pe coridorul înțesat de elevi, apăru Părintele Director Gheorghiță, însoțit de Preotul Ulea și pedagogul de serviciu. Părea cam supărat... Când trecea directorul... elevii se fereau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
da viață !.. A privi îndărăt, nu e oare aprivi înăuntru ?!.. E o introspecție, căci de fapt, trecutul îl scoatem din noi înșine, din tulburarea... schimbătoare substanță a ființei noastre... Îți simți îndemnat cugetul la întoarcere în timp... Hm ?!.. Aducerile aminte !.. murmură un coleg,.. Ce sunt aducerile aminte !.. Nimic nu poate fi pentru om mai frumos decât trecutul, căci trecutul e tinerețea... este fericire... fericirea de a crede în... cât de scumpă și frumoasă e clipa... Cum am putea uita ?!.. Prima oră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sufletul lui, cu Cerul lui... cu frumusețile lui. Iașul a luat în ochii mei încă dedemult, aproape o înfățișare omenească... A devenit o ființă vie, care m-a iubit, mi-a influențat toate fibrele ființei mele, toată viața. „Mda.. mda..!”, murmurarăm toți într-un glas, simțind la fel. Ce departe, ce departe suntem de timpurile acelea !.. continuă colegul nostru. Ce puțin seamănă Iașul copilăriei și adolescenței noastre, cu cel de azi !.. Câtă schimbare în acest răstimp de ani.. și în bine
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bomboneturile colorate din borcanele de sticlă, rotunde, străvezii, dar mai ales.. „turul” pe Lăpușneanu. Încercarea aducerii aminte, cu semne de bătrânețe și oboseală, ca o minune, din ochii proaspeți ai copilăriei.. Eh !.. S-au schimbat multe... multe s-au schimbat !.. murmură unul din colegi. Și noi ..!, Cum ar spune o vorbă veche: „tempora mutantur, et nos mutamur cum illis !” .. și, în gând i se opri amarul. În poarta Seminarului se așternu o tăcere deasă... deasă, de s-o tai cu cuțitul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
alt coleg. La toți ni se mai descrețiră frunțile. Îi priveam pe acei copii... la anii senectuții, cu atâta drag, și îi iubeam atât de mult, pentru frumusețea și curățenia lor sufletească... Păcat.. că n-am fost mai mulți.. Păcat !.. murmură cineva cu amărăciune în glas. În ureche simții din nou, răsuflarea grea a lui Cazacu... „Măi, tari’ aș vini... da’ nu pot... nu pot, măi !”. Dorința lui Vasile , atât de mare, de a-și revedea colegii și școala care i-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acelor locuri și oamenilor, scumpi nouă, care au fost demult... mi a tulburat adânc sufletul. Tăcere... Între noi se așternu o tăcere și așteptare în tremur de inimă. Se cuvine, a se păstra în „memorie”, ziua de azi... adevărul ei. Murmură Bistriceanu, uitându se către scriitorul Vasile Filip. Să fie pentru posteritate !.. pentru că, nimic nemuritor nu sălășluiește în noi, cu excepția amintirii pe care o lăsăm... mai adăugă el . Da, trebuie să știe și urmașii noștri... generațiile viitoare adevărul despre „școala de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Da, trebuie să știe și urmașii noștri... generațiile viitoare adevărul despre „școala de catehizie”, de la Socola, primul seminar de preoți din țară, înființat de Mitropolitul Veniamin. Adăugă cunoscutul scriitor Vasile Filip cu un zâmbet trist. Da, adevărul trebuie păstrat intact !.. murmură Mircea, indignarea din sufletul său bun atingând prea-plinul... gândindu-se la desființarea, de către comuniști, a primului Seminar de preoți din țară. Regimul ateu, pentru a desființa Biserica, trebuia mai întâi să-i distrugă slujitorii... Așa e..! mormăirăm toți. Din nou
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Seminar de preoți din țară. Regimul ateu, pentru a desființa Biserica, trebuia mai întâi să-i distrugă slujitorii... Așa e..! mormăirăm toți. Din nou tăcere... Adevărul așteaptă... și, se răzbună în cele din urmă, împotriva celor care l-au nesocotit... murmură cineva... „Nimic nu se întâmplă fară voia Domnului...” se auzi glasul de sub cornișă. „..Noi nu putem să-i judecăm.. Dumnezeu îi va judeca. Numai el poate s-o facă !”, îmi șopti rar un gând. Din nou tăcere. Vom ține legătura
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzi, abia șoptit, glasul unui coleg. Pe curând !.. adăugă altul. Eram porniți de plecare, dar nimeni nu se clinti din loc, parcă am fi avut picioare de lut.. După o vreme, Bistriceanu, cu ochii blânzi și sfioși, porniți pe lacrimi murmură cu tremur în glas. Numai Dumnezeu știe câte se pot întâmpla până mâine !, gândindu-se, poate, la unii dintre noi cu mulți ani crestați pe răbojul vieții, și cu sănătatea șubrezită, ori, poate chiar la dânsul... O presimțire rea... mă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clasa lor și elevii din clasa a opta, cei care reușiseră să termine școala. După clipe lungi și apăsătoare, „Cineva a îngânat cu glas tremurat...” De-ar fi Moldova”..., apoi, încă unul, și încă unul... si toți ne-am pomenit murmurând cântecul în surdină, cu o durere în suflet infinită... ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce!”...și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă.” Acesta este spațiul istoric cuprins în admirabila
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și gest nu se desfășoară fără o acumulare progresivă de încărcătură emoțională, în secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea bătută în fluturi de aur trecu la icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spune ea năcazul îndeosebi
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
patul” nostru pentru lunga noapte. Sufletul neliniștit tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și noi suntem acum În cerurile mărginașe care deschid calea spre Împărăția ta!!! Sentimentul ne copleșește, simțim o căldură benefică prin tot
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rațiune și gândire? A venit întâi un nor Călător și-a acoperit ca fumul O jumătate de cer și soarele. Eu mi-am dezgolit picioarele și-am pornit încet pe drumul care duce la pădure. Toți copacii au început să murmure, Mai târziu un fulger a spart pântecele cerului 1277. În modul cel mai evident, concluzia oricui e că urmează să plouă. Plecând de la cauză, adică de la norii negri purtați de vânt, ajungem la efect, adică la ploaie. Așa cum am mai
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate duce și la un rezultat eronat. Cum se întoarce în ușă o dată și se întoarce odată numai Noi ne gândim la cheie, fiecare în temnița lui Gândindu-ne la cheie, fiecare își întemeiază o temniță doar la căderea nopții, murmure de aer mai reînvie timp de o clipă un Coriolan înfrânt 1279. Raționamentul inductiv este bazat pe o înlănțuire logică care, plecând de la efecte, ajunge la cauzele ce au produs acele efecte. Acesta este tipul de raționament care este aplicat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cărui spate nu știe ce face Vlădescu cel lefter. S-o creadă mutu’! Lansarea de zvonuri privind noi surse de alimentare a bugetului are ca scop luarea pulsului nației, să vedem care e reacția „maselor”: dacă țipă, dăm înapoi, dacă murmură, le-o punem în cârcă, însă trebuie reținut că nu guvernul e vinovat, ci domn ministru fără portofel. Ultima gogoriță în materie de aflat o sursă sigură și directă de alimentat bugetul este cea care zice că trebuie impozitate toate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu un ruj umed, iar pudra de pe față se închegase ici-colo, în pete. Părul îi era cărunt, îngrijit și convențional coafat. Dar forma feței și a capului, precum și privirea transmiteau o comunicare directă, intactă, dinspre trecut către prezent. Începu să murmure ceva: — O... e... Era limpede că știa cine sunt. Emise încă un „O!“, privindu-mă cu un fel de implorare oarbă, îngrozită. În cele din urmă am reușit să șoptesc: „Vino, vino!“ și trăgând-o din nou de mânecă, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În atmosfera umedă, stătută, îi simțeam parfumul pudrei și căldura trupului. Lăsase jos sacoșa și se agățase cu amândouă mâinile de marginea stranei. Mâinile îi erau roșii și zbârcite și, după o clipă, și le-a ascuns din nou. A murmurat: „Îmi pare rău!“, și a închis ochii. Mi-am sprijinit fruntea pe suprafața netedă de lemn pe care-și lăsase mâinile și am șoptit; — Oh, Hartley... Hartley... Hartley... Mai târziu mi-am dat seama că nu mă îndoisem nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă mai cunoști. — O, Hartley, cum ai putut, de-ai ști numai... am petrecut ani întregi căutându-te, n-am încetat nici o clipă să te iubesc... Am atins umărul rochiei cafenii, luându-i o secundă gulerul între degete. Nu, nu, murmură ea, îndepărtându-se ușor. Știai că te-am văzut aseară? — Da. Abia atunci te-am recunoscut. Și din momentul acela am trăit într-un soi de exaltare. Cum ai putut crede că te condamn sau că te-am uitat? Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]