4,521 matches
-
și obiceiurile sale au ajuns s] reprezinte, pentru musulmani, un model atemporal de conduit] cotidian]. Acesta presupunea și un rol autoritar în explicarea și completarea Coranului. Caracterul s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s]u, lupta, milă și eventualul s]u succes, i-a determinat pe musulmani s] văd] rolul lui Mohamed drept paradigmă și pecetea profeției. Exist] o bogat] tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tradiție a poemelor de sl]vire a Profetului în toate limbile vorbite de musulmani, fapt care înt]rește atât angajamentul acestora de a întrece comportamentul s]u, cât și sentimentul de afinitate și iubire pentru El și familia Sa. Pentru musulmani, mesajul din Coran și exemplul vieții Profetului r]mân inseparabil legate, de-a lungul istoriei, ca paradigme ale comportamentului moral și etic. Acestea au constituit, apoi, baza care le-a facilitat gânditorilor musulmani dezvoltarea instrumentelor legale care s] cuprind] imperative
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
formele care s-au dezvoltat pentru a se ocupă de imperativele morale sunt și diversele școli de drept din Islam, care, prin intermediul disciplinei legale fiqh (jurisprudența), au elaborat coduri legale care s] cuprind] interpret]ri specifice ale modului în care musulmanii ar trebui s] r]spund] poruncilor lui Dumnezeu în viață cotidian]. În paralel cu dezvoltarea c]ilor legale, s-a dezvoltat și o serie de ipoteze morale care articulau valorile etice, generate de o concepție mai speculativ] și mai filosofic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
C]rturarii evrei și creștini, care intraser] deja în contact cu respectivele moșteniri în diferite m]suri, au jucat un rol mediator crucial că „traduc]tori”, având în vedere faptul c] ei erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teologice și tradiționaliste Tranziția înspre ceea ce Marshall Hodgson numea civilizația „islamicat]” a marcat dou] tipuri de începuturi morale și intelectuale. Amândou] s-au inspirat din textele fundamentale islamice și din procesele raționale autoreflexive. Prima categorie presupunea, în cazul celor dintâi musulmani, o trecere de la o cultur] arab] preislamic], bazat] în primul rând pe tradiția local] și oral], la una bazat] pe un text revelat, a c]rui p]strare și notare, în limba arab], a creat condițiile propice pentru nașterea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în care perspectivele morale și religioase ar putea fi reconciliate cu modalit]ți de investigare intelectual]. Apariția unei tradiții de cercetare intelectual] bazat] pe aplicarea mijloacelor raționale în procesul de înțelegere al injuncțiilor coranice a dus la practicarea, în rândul musulmanilor, a unei discipline devotate studiului vorbirii literale (kalam, adic] cuvântul lui Dumnezeu). Scopurile acestei discipline erau de natur] teologic], în sensul în care utilizarea rațiunii trebuia s] clarifice și s] justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
musulmanilor, a unei discipline devotate studiului vorbirii literale (kalam, adic] cuvântul lui Dumnezeu). Scopurile acestei discipline erau de natur] teologic], în sensul în care utilizarea rațiunii trebuia s] clarifice și s] justifice cuvântul lui Dumnezeu. Discuțiile i-au determinat pe musulmani s] elaboreze și s] defineasc] anumite preocup]ri etice, si anume: 1) Semnificația atributelor coranice etice, cum ar fi „drept”, „obligatoriu”, „bine”, „r]u” etc.; 2) Problemă relației dintre liberul arbitru uman și voință divin]; 3) Capacitatea ființelor umane de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în consecinț], roluri sociale și politice importante deținute de religie, precum și angajamentul politicienilor în probleme similare. În acest sens, accentul pus pe virtute și pe conotațiile sale etice sugereaz] un interes comun atât pentru societatea greac], cât și pentru cea musulman], în special aplicarea acestor standarde și norme în societ]ți politice. Cu cat înțelepciunea și virtutea conduc]torilor sunt mai mari, cu atât este mai realist] posibilitatea de a atinge adev]râtul scop al filosofiei și al religiei - fericirea. Ibn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bucură de utilizarea reflecției și a rațiunii, iar studiul filosofiei era complementar abord]rilor tradiționaliste ale islamismului. El susținea c] filosofia și Islamul au scopuri comune, dar mijloace diferite de a le atinge. Deci, exist] o indentificare a interesului dintre musulmanii care adopt] cadrul filosofic de invetsigare și cei care îl afirm] pe cel juridic. În concluzie, diferiții filosofi musulmani, prin extinderea sau revizuirea ocazional] a noțiunilor clasice anterioare, au legat etică de cunoașterea teoretic], care urma s] fie dobândit] prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rii elementelor potrivite, prezente în alte religii și tradiții intelectuale din afara Islamului. Un exemplu de oper] etic] care aparține unui scriitor șiit este cunoscută Etică nasirian], scris] de Nasir al-din Tuși (m. 1275). Dezvoltând abord]rile filosofice deja existente printre musulmani și asociindu-le cu concepțiile de conducere șiit], Tuși atrage atenția asupra necesit]ții acțiunilor etice bazate pe superioritatea cunoașterii și preponderenta discrimin]rii, adic] de o persoan] care se deosebește de ceilalți prin faptul c] deține sprijinul divin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Sufismul este dimensiunea mistic] și ezoteric] a islamului și pune accentul pe cultivarea vieții personale în c]utarea iubirii și a cunoașterii divine. Având în vedere faptul c] o mare parte din înv]ț]tură sufist] trebuia s] îi faciliteze musulmanului c]utarea unei relații personale cu Dumnezeu, s-a considerat necesar că astfel de doritori s] își dedice viața interioar] devoțiunii și acțiunilor morale care urmau s] îi conduc] spre descoperirea spiritual]. Observațiile din Shari’a urmau s] fie completate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
leg]tură dintre conștiința moral] interioar], experiențial] și expresia exterioar] a acesteia, astfel încât se considera c] o adev]rât] acțiune moral] este aceea care îmbr]țișeaz] și p]trunde întregul vieții. În cadre instituționalizate, organizate, grupurile sufiste susțineau conformismul în fața musulmanilor tradiționaliști, dar ad]ugau componentă disciplinei și a purific]rii interioare. Știind c] practicile care instaurau disciplină și conștiința moral] variau în funcție de culturile și de tradițiile r]spândite în Islam, s-a constatat apariția multor practici locale. Acestea includeau, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fost sceptic cu privire la acceptarea insistentei anumitor sufiști asupra unei acțiuni morale subiective și experiențiale. vii. Etică musulman] în lumea contemporan] Practicarea și influența diferitelor moșteniri etice din Islam a continuat, în diferite m]suri, s] existe în lumea musulman] contemporan]. Musulmanii, fie populație majoritar] în multe state naționale independente care s-au dezvoltat în acest secol, fie comunit]ți numeroase din alte regiuni ale globului, trec printr-o faz] de tranziție. Se poate constata existența unei conștiințe crescânde a indentific]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
diferențele culturale și morale ale poporului musulman. Așa cum arăt] evenimentele și dezvolt]rile care au avut loc în ultimul sfert al secolului XX, nici o reacție a unei comunit]ți musulmane din lume nu poate fi considerat] drept normativ] pentru toți musulmanii. În procesul de c]utare a unei viziuni care s] ajute poporul musulman în luarea unor decizii cu privire la probleme etice prezente și viitoare, cea mai mare provocare ar putea fi nu numai aceea de a formula o continuitate și un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care s] ajute poporul musulman în luarea unor decizii cu privire la probleme etice prezente și viitoare, cea mai mare provocare ar putea fi nu numai aceea de a formula o continuitate și un dialog cu propriul trecut etic, ci, precum vechii musulmani, de a r]mane deschiși la toate posibilit]țile și provoc]rile noilor descoperiri etice și morale. Referințe Al-Farab: „The attainment of hapiness”; trans. M. Mahdi în Al-Farabi’s Philosophy of Plato and Aristotle (New York: The Free Press, 1962). Al-Ghazăli
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
uitat c] anumite fapte sunt corecte și altele greșite. Dar înainte de a se consolă prea mult, ar trebui s] poarte o discuție cu un african care știe c] este greșit că negrii s] pretind] egalitate cu albii sau cu un musulman fundamentalist care știe c] este corect s]-si lapideze soțiile adultere. Referințe Aristotle: Nicomachean Ethics. Austin, J.L.: Philosophical Papers (Oxford: Oxford University Press, 1961). -: How to Do Things with Words (Oxford: Oxford University Press, 1962). Hâre, R.M.: Freedom and Reason
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și de Eliade (Meșterul Manole 30-31). Ștefan nu dorea să realizeze prin programul său o preluare pasivă a moștenirii bizantine, ci viza chiar refacerea imperiului creștin din orient și, de aceea, reluarea concertată de către toate puterile europene a cruciadei împotriva musulmanilor, după ce el însuși le-ar fi dat o lovitură de la nord de Dunăre. Ideea ambițioasă a marii campanii anti-otomane nu apare doar în documentele de cancelarie sau în Cronica putneană (Papacostea 148-69; Pippidi 205-16). Dovadă a intrării în legendă a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discursului despre inclusivitate, diversitate și prezervarea identității culturale, europenii au devenit mai ostili față de noii imigranți și azilanți. Luptele interetnice și intoleranța religioasă continuă să izbucnească În diverse regiuni ale Europei. Antisemitismul este din nou În creștere, la fel discriminarea musulmanilor și a altor comunități religioase. În timp ce națiunile europene și publicul european protestează Împotriva hegemoniei americane și a ceea ce ei consideră a fi o politică externă agresivă, uneori acceptă cu ușurință ca forțele armate americane să le rezolve problemele de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de dezvoltare. Aceste sume depășesc ajutorul economic oficial destinat țărilor din Lumea a Treia 51. În multe cazuri, proliferarea diasporelor culturale cu diversele credințe și loialități s-a dovedit a fi supărătoare sau chiar amenințătoare pentru populația autohtonă. Influxul de musulmani În Europa și În mod special În Franța, este un bun exemplu. Musulmanii reprezintă acum 8% din populația Franței. Mulți dintre cei aproape cinci milioane de imigranți musulmani - În majoritate din Algeria, Maroc și Tunisia - aparțin generației a doua sau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Treia 51. În multe cazuri, proliferarea diasporelor culturale cu diversele credințe și loialități s-a dovedit a fi supărătoare sau chiar amenințătoare pentru populația autohtonă. Influxul de musulmani În Europa și În mod special În Franța, este un bun exemplu. Musulmanii reprezintă acum 8% din populația Franței. Mulți dintre cei aproape cinci milioane de imigranți musulmani - În majoritate din Algeria, Maroc și Tunisia - aparțin generației a doua sau a treia 52. Ei se consideră atât francezi, cât și musulmani. Uneori Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lege reflectă sentimentul vastei majorități a cetățenilor francezi, ea a Înfuriat și mai mult comunitatea musulmană, deja puternic marginalizată, din Franța 55. Idealul asimilaționist francez a fost supus unui atac din ce În cemai virulent În ultimele decenii, odată cu invazia musulmanilor și a altor imigranți. În Marsilia, al doilea oraș francez ca mărime, În care 10% din populație este arabă și 17% musulmană, problema se pune astfel: Care este cultura franceză autentică? „Nu mai suntem o Franță a baghetelor și beretelor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
săraci 57. Franța nu este singura țară europeană care se confruntă cu o populație de imigranți musulmani În creștere. Există acum mai mult de zece milioane de imigranți musulmani trăitori În interiorul Uniunea Europeană, care se adăugă la alte cinci milioane de musulmani care trăiesc de secole În locuri precum Bosnia, Albania și Kosovo. Se așteaptă ca Europa să admită Încă zece milioane de musulmani În deceniul următor, iar dacă Turcia devine parte a Uniunii, Încă șaizeci de milioane de musulmani vor deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult de zece milioane de imigranți musulmani trăitori În interiorul Uniunea Europeană, care se adăugă la alte cinci milioane de musulmani care trăiesc de secole În locuri precum Bosnia, Albania și Kosovo. Se așteaptă ca Europa să admită Încă zece milioane de musulmani În deceniul următor, iar dacă Turcia devine parte a Uniunii, Încă șaizeci de milioane de musulmani vor deveni cetățeni ai Uniunii Europene. Pe măsură ce populația nativă a Europei Îmbătrânește, demografii estimează că o populație musulmană mai tânără și cu familii mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
milioane de musulmani care trăiesc de secole În locuri precum Bosnia, Albania și Kosovo. Se așteaptă ca Europa să admită Încă zece milioane de musulmani În deceniul următor, iar dacă Turcia devine parte a Uniunii, Încă șaizeci de milioane de musulmani vor deveni cetățeni ai Uniunii Europene. Pe măsură ce populația nativă a Europei Îmbătrânește, demografii estimează că o populație musulmană mai tânără și cu familii mai numeroase, va ajunge să reprezinte În curând 10% din populația europeană și poate chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]