4,628 matches
-
curte mai mulți pomi fructiferi, în primul rând meri, peri, dar și de alte soiuri. La Măgura era administrator un domn care ne amenințase că a numărat toate merele din pomi, inclusiv cele căzute pe jos, și să nu dea naiba să culegem vreun măr, că el o să știe. De altfel fata de 14 ani a unei pictorițe a și avut probleme pe chestia asta, fiind un scandal destul de mare. Dar să mă întorc la a doua tabără de la Aiud, la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și un bine (franceză). 81 Termin, sfârșesc. 82 Recomandaseră. 83 Melc. 84 Învoială. 85 Sabat, sărbătoare la evrei. 86 Tichie. 87 Foarte repede. 88 A se plânge, a reclama. 89 Roșie (substantiv). 90 Ridicate în sus. 91 Întâmplare. 92 La naiba! (germană) 93 Dreptate, autoritate (germană). 94 Încet (germană). 95 Spune drept! (germană) 96 Ei, da! (germană) 97 Amendă (germană). 98 Adăpost, cu sensul de carceră (germană). 99 Atent, calm, respectuos. 100 Moment, clipită. 101 Mulțimea. 102 Pavaj din piatră cubică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În om, ființa aflată În vârful evoluției, dar și, ca odinioară heterotrofele primitive, În faza de dezvoltare exponențială, necontrolată, Într’un mediu cu posibilități totuși finite. “Radiosfera”, 4 decembrie 1995, ora 11,09 59. Există și o poluare informațională? Al naibii să fiu dacă mai trag vreodată concluzii; sunt vorbele cu care m’am Întors deunăzi de la Bacău, programând pentru astăzi niște concluzii la concluzii. Ce amestec are Bacăul? Niciunul, decât sesiunea de comunicări pe care a organizat-o Universitatea, cuprinzând
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
organ, regulează cu altă parte a corpului și o cu totul altă cavitate folosește el pentru a se hrăni. Apoi ar fi și problema care mă obsedează pe mine și care ține de statut. Am io fixația asta cu statutul. Naiba știe cine are dreptul să declare că este scriitor. O definiție înnebunitor de eterogenă. Nimeni nu știe cu exactitate ce trebuie să facă un scriitor, cum trebuie să se comporte el. Nici măcar un program n-ai și ăsta devine un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anagramelor. Ceva cam din același registru. De exemplu, Mihai Stănescu devenea Himen cu sâsâit. Tudor Vlădescu, Os de vultur dac. Ana Boiangiu, Iguana Anobi. Avea ceva alunecos precum posesoarea. Răzvan Dumitru, Văz turma din Ur. Ioana Băețica, O taie ca naiba - și așa era că mereu pleca la burse. Radu Cosașu, Surâs cadou. Mihai Nicuț, Ham în cutii. Ăsta nu mânca decât conserve. Șerban Toader, Abator nedres. Era o chestie formidabilă de tip Ghematria și Temura. Să te joci cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Case din astea de un bun-gust strigător la cer. Și proiecte le mai face uneori, pentru un ban grămadă. Nu e ea de vină că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spun că fluier deprimant a pagubă, alții, pe considerente medicale, îmi atrag atenția că aș putea să mă aleg cu ceea ce popular se cheamă roșu-n gât. Le pasă de soarta mea și asta mă bucură. Dar să mai termin naibii odată. Cu fluieratul. Că mai știi ce se poate întâmpla... E vorba despre ceva rău. Nasol. Fluier în cele mai nepotrivite locuri. Ceea ce fac io e chiar penibil, dacă stau bine să mă gândesc. Dacă ar face altul, aș râde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu merită nuanțe pentru cei din cartier. Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aia cu părul multicolor ce mergea pe role și nu trecea pe la cursuri. Acum lucrează la un doctorat extrem de serios, cu un tip care o vreme a fost ministru, un doctorat despre mobilitatea socială a elitelor comuniste. Adică ce mama naibii au făcut ștabii după ’89 încearcă să afle. Au intrat în politică, în afaceri, răspunsul e simplu, evident. Dar să descrii toate astea e fascinant. Mai ales că mulți dintre fiii ștabilor i-au fost ei colegi de liceu. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trei calculatoare de pe peretele unde e un poster cu Shakira. Pașa Hassan e unul virusat. Dar ei la munte îi place. Să urci până nu mai îți simți picioarele. La munte, acolo, e curat, nici nu băltește apa, se duce naibii la vale, încolo. Apa spală acolo. A citit pe undeva asta. N-are lecturi sofisticate. Citește reviste pentru femei, de-alea pe care, dacă le cumperi, ai avantajul să te alegi și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care i-am socotit ca fiind ajunși gata obosiți; ci, umblând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără a reuși, să-și acomodeze mintea și scrisul, ambele de esență superioară, pe măsura unui culturalizator neapărat al maselor, a unui educator, vezi Doamne, al bietului nostru popor, de la al cărui geniu autentic, noi, scriitorii, cărturarii, intelectualii, sau cum naiba ni se mai spune, avem Încă atâtea și atâtea de Învățat. Un viitor istoric al culturii românești de după războiul nos tru cel norocos va trebui să insiste, odată și odată, asupra acestei farse a culturalizării maselor, cât și asupra dramei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei cald și prietenos. Dar Într-o seară de vară, când se aflau amândoi În cazinoul de la Eforie, o puse naiba pe coana Zizi să-i arate soțului ei o fetișcană tuciurie, destul de tuciurie, destul de co mună, pierdută În mulțimea dansatorilor. (știa, vezi dumneata, preferințele, nu prea ascunse și mărturisite ca În glumă, ale soțului pentru femeile cu pielea pigmentată.) A
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia intrați aici, ca să deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
felul, chiar glumeț, al acestuia: — Iubito! Cum se poate una ca asta? Tu nu mai ai, tu nu mai vrei să ai În fața mea aceea ce se cheamă personalitate, indivi dualitate, particularitate și excepționalitate?... Nu, dragul meu, le-am dat naibii pe toate! Îmi spunea Cora. Altminteri, de la un timp, urechiușele blestematei de personalități a unuia sau altuia dintre parteneri arogându-și unul altuia o mizerabilă de precădere, până a râvni să rămână, fie care, victorios și singur, pe poziția respectivă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lună, inginerul Vrabie a simțit că-l iau toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face curățenie și la alte blocuri. Unde o s-ajungem? Zi-i să se potolească, să nu încălcăm naibii vreo lege!“ Nu numai inginerul s-a impacientat. S-au dus la Spiridon și alții din bloc, de la scara B. „Dom’ administrator, râde oamenii de noi. Ce-i, mă, la voi, e casă de oameni sau spital? La ce vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de ani, chelnerul caligrafiase atent fiecare literă, astfel că pensionarul a rămas cu privirea ceasuri întregi, ca hipnotizat, pe bazaconia din nota de plată, în loc să se enerveze că înmulțirea era complet greșită. Cu Gina domnul Arvinte nu se culcase. „A naibii muiere, și doar s-a îndopat cu schintre! Da’ ce-or fi fost schintrele astea, că nici ieftine nu erau! Îi trebuiau ei schintre, ca să fac eu infarct acum?“ Toată noaptea domnul Arvinte n-a visat decât mese pline cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rugăciuni. Primim o procură în alb de la Ăl de sus.“ „Ce-ți veni cu chinezii?“ întreabă nițel iritat Costică. „Am terminat-o cu ei de cinci ani.“ „De trei“, îl corectează Mitică. „Iar cu Li Chang sau Li Zbang, cum naiba îi zicea lu’ ăla care a ajuns jumătăți la spital, ai terminat-o atât de scurt, că nici nu mai era nevoie de geamantan ca să se ducă la vale, pe Dâmbovița.“ „Mă, Mitică - se enervează de-a-binelea Costică -, să știi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Însă doamna Ghiborțea, în loc să întoarcă, precum îi era obiceiul, unul de sticlă ordinară, așa cum făcea întotdeauna când își rătăcea ochelarii sau cheile, a întors unul din serviciul de cristal primit cadou în urmă cu patruzeci de ani, la nuntă. A naibii treabă! N-a găsit cheile, în schimb a dat peste niște scrisori de dragoste ale unei verișoare de-a doua pentru Mișu al ei. De uimire, doamna Ghiborțea n-a mai știut ce face. Cu o mână umbla prin scrisori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
minte cu Einstein. Cel mai des, am semănat cu niște evrei vestiți, ale căror figuri le spunea oamenilor ceva, dar numele le scăpa. „Ce nas de evreu ai azi!“, a exclamat o iubită din tinerețe. „Ai nasul bancherului ăla, cum naiba îl cheamă... Ba nu, nu-i bancher, e premier. Și nu-i bărbat, e femeie...“ Toți semănăm câteodată cu altcineva. Am dorit dintotdeauna să semăn numai cu mine însumi și, în ultimii ani, cred că am reușit. Nu în totalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plecat cu fețele căzute, de morți vii, și, în numai un an, doi, le-au înviat privirile, zâmbetul, vorba, sentimentele. În țară, semănau cu disperații cărora le vedem chipurile la televizor la inundații și la cozile de la medicamente compensate. Al naibii ce mai semănau cu ei înșiși din toți anii în care au dus-o prost, iar după ce au schimbat stăpânii, au început să semene și ei a stăpâni. Dar nu în sensul c-ar fi devenit distanți și strânși la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu realiza ceea ce le vedeau ochii. Oare ce trebuia să însemne faptul că în nișă se găsea acum statuia lui nea Nelu Fâneață? „Ia te uită, domnule, nu e o statuie, e chiar nea Nelu?! Mototolul de nea Nelu. Al naibii nea Nelu, a simțit primul avantajele poziției. Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin țări Îndepărtate, am navigat pe mări tropicale și am călătorit prin toată Asia. Și, deodată, insinuîndu-se ca și cum ar fi făcut parte chiar din gîndurile noastre, Își făcu loc Întrebarea: ― Ce-ar fi să mergem noi prin America de Nord? ― America de Nord? Cum naiba? ― Cu La Poderosa, frate. Pur și simplu așa am hotărît excursia, care nu s-a abătut nici o clipă de la principiul de bază stabilit În acel moment: improvizația. Frații lui Alberto ne-au ținut companie la o rundă de mate, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de nemți - sau de origine germană - care ne-au tratat cu mărinimie. Am dormit În cazarma din localitate. Motocicleta era mai mult sau mai puțin reparată și ne hotărîserăm să plecăm a doua zi, așa că ne-am gîndit să lăsăm naibii precauțiile și să dăm curs invitației unor noi amici, care ne chemaseră că bem ceva. Vinul din Chile e nemaipomenit, iar eu Îl dădeam pe gît cu o viteză fantastică și În asemenea cantități Încît, cînd a venit momentul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
iată cine-mi sunteți! Așa că, să nu vă fie cu supărare, dar, așa Golan mare cum sun teți, sunt nevoit, spre binele Familiei, să mă ocup serios de educația Voastră. Să nu Vă pună dracu’ să nu mă ascultați, că naiba Vă ia! Mai întâi de toate, faceți bine și lăsați-Vă de muierlâcuri și de gratuități inutile! Iubiți pe cine vreți, culcați-Vă cu cine doriți, dar atunci fa ceți-o din tot sufletul, iar dacă nu iubiți aveți curajul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]