5,149 matches
-
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al doilea război mondial începe cu declarația de război împotriva Germaniei Naziste de pe 10 septembrie 1939 și cuprinde campanii militare de primă importanță precum cea din Italia și Europa de nord. Canada a avut un rol hotărâtor în protejarea rutelor maritime de aprovizionare din Atlanticul de nord și a asigurat un mare
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
Vladimir a rămas la Saint-Briac-sur-Mer în Bretania. În 1942, Vladimir și anturajul său au fost plasați într-un lagăr de concentrare la Compiègne după ce el a refuzat să emită un manifest prin care să încurajeze emigranții ruși să sprijine Germania nazistă în războiul împotriva Uniunii Sovietice. În 1944 armata germană, de teama unei invazii de coastă a aliațiilor, a mutat familia în interiorul Franței, apoi în Germania. Până în 1945 Vladimir a locuit într-un castel al soțului surorii sale mai mari, Maria
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
(; "agrafă de birou") a fost un program al "Office of Strategic Services" (OSS) ("Biroul de Servicii Strategice"), autorizat în septembrie 1946 de președintele Harry Truman, folosit pentru a recruta oameni de știință din Germania nazistă pentru a lucra în Statele Unite în urma celui de al Doilea Război Mondial (1939 -45). Aceștia au primit cetățenia americană sub alte identități. <br>Mai mult de 1500 de savanți, ingineri și tehnicieni au ajuns să lucreze pentru S.U.A
Operațiunea Paperclip () [Corola-website/Science/320095_a_321424]
-
președinți ai Lituaniei, Antanas Smetona și Aleksandras Stulginskis. Jonas Basanavičius, președintele Consiliului Lituaniei, și-a reluat activitatea academică, cercetând cultura și folclorul lituanian. Cinci semnatari au murit înainte de începutul celui de al Doilea Război Mondial; trei au murit în timpul ocupației naziste. Cei care au supraviețuit până atunci și nu au emigrat în țările occidentale au devenit deținuți politici după ocuparea Lituaniei de către Uniunea Sovietică. Aleksandras Stulginskis și Petras Klimas au fost deportați în Siberia de autoritățile sovietice, dar au supraviețuit și
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Julius (n. 28 noiembrie 1887, München - d. 2 iulie 1934) a fost un ofițer imperial al Armatei Germane în Primul Război Mondial, iar mai târziu un lider nazist. El a fost fondatorul armatei Camasile Brune in Partidului Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
Julius (n. 28 noiembrie 1887, München - d. 2 iulie 1934) a fost un ofițer imperial al Armatei Germane în Primul Război Mondial, iar mai târziu un lider nazist. El a fost fondatorul armatei Camasile Brune in Partidului Nazist, apoi comandantul Sturmabteilung (SA). fusese inițial unul dintre cei mai devotați sprijinitori ai lui Adolf Hitler. În momentul în care Hitler a devenit cancelar, Röhm a cerut de îndată recompensa puterii, dar crezurile sale revoluționare l-au îndepărtat de naziști
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
clar delimitate: soldați sau civili, prieteni sau dușmani. Acesta susținea: „Din moment ce sunt un om imatur și viclean, războiul și neliniștea îmi sunt mai plăcute decât ordinea burgheză.“ Atras de oratoria lui Hitler, acesta devine unul dintre primii membri ai Partidului Nazist NSDAP și un prieten apropiat al presupusului Fűhrer, pentru a cărui apărare Röhm a alcătuit o bandă pestriță, din care făceau parte, la început, un vânzător, un luptător amator, un ceasornicar și un paznic de berărie. Noua gardă de corp
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
a acceptat oferta și a început îndeplinirea noii lui sarcini la începutul lunii ianuarie 1931. Röhm a adus noi idei radicale SA și a continuat cu atacuri asupra evreilor. De asemenea, a atacat sau intimidat pe oricine considera ostil programul nazist (național socialist): editori, profesori, politicieni, funcționari sau oameni de afaceri. SA a contribuit la creșterea de naziști (național-socialiști), dar cu toate acestea, violențele de stradă și consumul exagerat de alcool a fost un obstacol pentru reputația SA-ului. Un alt
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
fost primită cu stupoare de Reinhard Heydrich, Heinrich Himmler, Hermann Göring și generalul Walther von Reichenau, șeful statului-major al lui Blomberg, care își dăduseră acordul pentru o revoltă armată împotriva SA-ului, deci un complot contra conducerii SA, miliția partidului nazist. Întrebarea care se punea era, cum avea Röhm să fie eliminat, dacă SA-ul era în permisie. După câteva zile, ciorna textului unei cuvântări din partea lui Röhm și a conducerii SA, menită să fie publicată în ziarul National Zeitung, a
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
popor și patrie. Dacă dușmanii SA-ului cred că membrii ei nu se vor întoarce din permisie sau se vor întoarce doar o parte, lăsați-i să se bucure de iluzie cât încă mai pot.“ O luptă politică în cadrul partidului nazist NSDAP a crescut, cu cei apropiați lui Hitler, inclusiv premierul prusac Hermann Göring, Ministrul Propagandei Joseph Goebbels și șeful SS Heinrich Himmler se poziționaseră împotriva lui Röhm. Ca un mijloc de a-l izola și anihila pe Röhm, Göring a
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat blindat ușor, asemănător cu transportorul SdKfz 251, folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de SdKfz 251 (fabricat de Hanomag), care cântărea 7,81 tone, era mai ușor, având o greutate de 5,8 tone. Deși a fost proiectat ca transportor blindat, SdKfz 250 a fost folosit
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
care se bucura de sprijinul țarului.în 1935, țarul Boris a preluat puterea în stat, folosindu-se de premierii-paravan Gheorghi Kioseivanov] (1935-1940) și Bogdan Filov (1940-1943). Regimul țarului a interzis toate partidele de opoziția și a aliat țara cu Germania Nazistă și Italia Fascistă. Deși Bulgaria a semnat alături de Iugosalavia și Grecia Pactul balcanic din 1938, problemele teritoriale au continuat să mocnească. Scrierea "Крадецът на праскови" ("Kradetzat na praskovi") ("Hoțul de Piersici") descrie povestea de dragoste dintre soția bulgară a unui
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
sa prezinte armatei un raport despre unde se puteau produce în industria privată din România materiale de război pentru armată și să propună îmbunatățirea industriei private. De asemenea comisia a recomandat înbunătățirea Arsenalului Armatei. Tancurile și autotunurile vândute de către Germania nazistă Regatului României : Avioanele de vânătoare cumpărate, fabricate sau capturate de către România în timpul celui de-la Doilea Război Mondial :
Înarmarea României () [Corola-website/Science/320186_a_321515]
-
(prescurtare de la "Sonderkraftfahrzeug" = autovehicul special) a fost un vehicul semișenilat utilizat de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cunoscut și sub numele de FAMO, rolul acestui vehicul era tractarea pieselor grele de artilerie (precum tunul de calibru 24 cm Kanone 3) sau recuperarea tancurilor avariate de pe câmpul de luptă. Aproximativ 2500
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
IX care a apărut cu puțin timp înainte de sfârșitul războiului. În interiorul acestuia încăpeau maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte laterală a vehiculului. În timpul reînarmării din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
Jimbolia, unde s-a căsătorit cu fiica unui țăran înstărit, șvab bănățean din localitate. La începutul anului 1931, a redevenit activ, devenind redactor șef al „Ziarului Jimboliei” ("Hatzfelder Zeitung") și președinte al Comunității etnice locale. Möller, care aderase la ideologia nazistă, a încercat să folosească cele două funcții ale sale pentru a o populariza și a pregăti populația banatului pentru adoptarea acesteia. Încercarea i-a fost zădărnicită, el pierzând ambele funcții până la sfârșitul anului 1931. După 1930 și îndeosebi după 1933
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
încercat să folosească cele două funcții ale sale pentru a o populariza și a pregăti populația banatului pentru adoptarea acesteia. Încercarea i-a fost zădărnicită, el pierzând ambele funcții până la sfârșitul anului 1931. După 1930 și îndeosebi după 1933, mișcarea nazistă a luat un avânt puternic, ajungând să acapareze conducerea germanilor din România. Inițiatorul mișcării naziste în rândurile minorității germane a fost căpitanul în rezervă Fritz Fabritius. Începând din 1931, Fabritius a făcut eforturi pentru extinderea mișcării în Banat, găsind audiență
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
populația banatului pentru adoptarea acesteia. Încercarea i-a fost zădărnicită, el pierzând ambele funcții până la sfârșitul anului 1931. După 1930 și îndeosebi după 1933, mișcarea nazistă a luat un avânt puternic, ajungând să acapareze conducerea germanilor din România. Inițiatorul mișcării naziste în rândurile minorității germane a fost căpitanul în rezervă Fritz Fabritius. Începând din 1931, Fabritius a făcut eforturi pentru extinderea mișcării în Banat, găsind audiență la unele cercuri de nemulțumiți și la tinerii șvabi reveniți de la studii din Germania. La
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
Panzerjäger Tiger (P) Elefant (germană: elefantul, denumit oficial "SdKfz 184") a fost un vânător de tancuri greu ("Schwerer Panzerjäger") folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vehiculul a fost cunoscut inițial sub numele de "Ferdinand", după numele proiectantului său, Ferdinand Porsche. Elefant a fost proiectat cu intenția de a înlocui vânătoarele de tancuri improvizate apărute între anii 1941-1942, cât
Elefant (vânător de tancuri) () [Corola-website/Science/320243_a_321572]
-
a fost un vânător de tancuri construit și utilizat de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial acesta avea la bază șasiul tancului Panther și a fost utilizat pe Frontul de Vest și pe Frontul de Răsărit începând cu anul 1944. Vânătorul "" combina puternicul tun 8.8 cm PaK 43
Jagdpanther () [Corola-website/Science/320246_a_321575]
-
OUN") conduși de Stepan Bandera. Premierul noului stat ucrainean a fost numit Iaroslav Stețko, iar șeful Radei Națională Ucraineană a devenit Kost Levițki. OUN a încercat să profite de retragerea forțelor sovietice din Ucraina după invadarea URSS de către trupele Germaniei Naziste. Unii dintre membrii organizației au sperat că se pot alia cu Germania Nazistă în lupta împotriva URSS. După numai câteva zile de la ocuparea Liovului, naziștii au arestat proaspăt formatul guvern ucrainean, iar membrii săi au fost trimiși în lagăre de
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
Stețko, iar șeful Radei Națională Ucraineană a devenit Kost Levițki. OUN a încercat să profite de retragerea forțelor sovietice din Ucraina după invadarea URSS de către trupele Germaniei Naziste. Unii dintre membrii organizației au sperat că se pot alia cu Germania Nazistă în lupta împotriva URSS. După numai câteva zile de la ocuparea Liovului, naziștii au arestat proaspăt formatul guvern ucrainean, iar membrii săi au fost trimiși în lagăre de concentrare din Reich. În următorii doi ani după proclamarea independenței, aproximativ 80% dintre
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
Național Ucrainean (Український Національний Комітет, "Ukrayinsky Natsionalny' Komitet"; UNK), avându-l ca președinte pe Volodimir Gorbovî. UNK a publicat eseul „Memorial” prin care proclamau planurile OUN pentru proclamarea independenței. Acest eseu a fost întâmpinat cu o nemulțumire nedisimulată de autoritățile naziste. Gorbovî și Bandera au fost somați să revoce documentul. Ei au refuzat și au fugit la Liov. Pe 29 iunie, forțele sovietice au evacuat Liovul și în oraș a pătrus Battalion Ukrainische Gruppe Nachtigall (Batalionul Ucrainean „Privighetoarea”). Comandantul acestei unități
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
se bucura guvernul lui Stețko. Sprijinitorii ideii unui stat independent ucrainean s-au împărțit în două tabere. Unii au considerat Declarația de Independență un act admirabil, în vreme ce alții l-au apreciat ca fiind nesăbuit sau de-a dreptul prostesc Autoritățile naziste, imediat după ce trupele germane au intrat în Liov, au cerut guvernului ucrainean să se autodizolve. Cum ucrainenii au refuzat să-și înceteze activitatea, liderii guvernului au fost arestați și mai apoi internați în Lagărul de concentrare Sachsenhausen. Printre cei arestați
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]
-
Stețko și Stepan Bandera. În decembrie 1942, Adolf Hitler a cerut să se aplice „cele mai brutale mijloace” împotriva membrilor OUN, inclusiv asupra membrilor familiilor acestora. Unele grupuri ucrainene au încercat să minimalizeze cooperarea inițială dintre partidele naționaliste ucrainene și naziști. Aceste grupuri au pus un accent mai mare pe lupta ucrainenilor atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor și a suferințelor îndurate de națiunea ucraineană din partea ambelor tabere.
Declarația de Independență a Ucrainei, 1941 () [Corola-website/Science/320272_a_321601]