5,491 matches
-
secularismului occidental. În ceea ce privește Gulagul, trebuie să mărturisesc că împărtășesc convingerea lui Matei Călinescu, conform căruia: "interesul pentru Gulag va crește și peste 20-30 de ani va fi studiat cu foarte mare atenție și sensibilitate", cu mențiunea că timpul studierii acestui nefericit fenomen din istoria umanității a sosit. Capitolul I Convertirea I.1. Aspecte generale A scrie despre convertire e dificil. Aproape la fel de dificil cum e pentru convertit să scrie despre propria sa convertire. Dificultatea principală rezultă din faptul că dincolo de orice
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cel care a publicat pentru prima dată Jurnalul în 1991, mărturisește în Notă asupra ediției (a VII-a), Editura Dacia, 2000, că: ,,Prima versiune a Jurnalului fericirii care face obiectul acestei ediții a fost încheiată la începutul anilor '70. Împrejurări nefericite au făcut, însă, ca ea să fie confiscată aproape imediat după aceea. Despre existența textului apucaseră să afle doar câțiva prieteni. Fire curajoasă și tenace, N. Steinhardt purcede la redactarea celei de-a doua versiuni, mai amplă și mai amănunțită
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ceea ce N. Steinhardt a reușit cu al său Jurnal al fericirii. O "memorie fericită" l-a călăuzit pe Steinhardt în scrierea cărții; ea pare a fi cea care i-a ajutat lui Steinhardt să vindece rănile provocate de o "istorie nefericită" (dacă ar fi să folosim o altă sintagmă a lui Ricœur). "Memoria fericită" ("calmată", "împăcată") a fost cea care i-a prilejuit dorita "figură a fericirii", a fost cea care a dublat harul care "suflă unde și când vrea" sau
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am citit pe existențialiști, dar nici nu văd totul numai în negru, știu că lumea e neunitară și surprinzătoare, că totul în bine ca și în rău se poate petrece în cuprinsul ei"17. IV.5. Document despre o "istorie nefericită" "...competiția între memorie si istorie, între fidelitatea uneia și adevărul celeilalte, nu poate fi tranșată în plan epistemologic. În această privință, suspiciunea strecurată de mitul din Phaidros pharmakon-ul scrierii este oare otravă sau leac? n-a fost preluată în plan
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de-a treia părți a acestui capitol. Citatul de deschidere a acestei părți se constituie într-un bun punct de pornire pentru o abordare ce-și propune să prezinte Jurnalul lui Steinhardt din perspectiva sa de document despre o "istorie nefericită". În cazul lui Steinhardt "pharmakon-ul scrierii" a fost un "leac", aceasta deoarece, așa cum am susținut mai înainte și cum se va vedea și pe parcursul capitolului viitor, Steinhardt înainte de a scrie se eliberase "de patimi", devenise "nou", "ies vindecat" afirmă el
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
eliberase "de patimi", devenise "nou", "ies vindecat" afirmă el, își câștigă libertatea de a uita răutățile, de a deveni "fericit". Nicăieri pe parcursul Jurnalului nu descoperi un spirit vindicativ. Descoperi însă lupta înverșunată împotriva unui sistem totalitar, a unei istorii nedrepte, nefericite. Întotdeauna în bătaia puștii stă sistemul, nu individul. Un sistem de ale cărui orori nu se mai îndoiește nimeni. De altfel dacă urmărim Jurnalul de la un capăt la altul, observăm lesne că majoritatea spațiului nu cuprinde relatări ale ororilor sistemului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Securitate, un informator extrem de "leneș" și chiar "neserios", notele lui fiind rare", în vreme ce A. Cozmescu se dovedea extrem de prolific. Dar până să ne ocupăm de A. Cozmescu, să-l supunem atenției pe cel ale cărui note au consecințele cele mai nefericite pentru Steinhardt, Artur. "Artur" Artur, nimeni altul decât prietenul lui Steinhardt, poetul Ion Caraion este deconspirat de mult și indiscutabil (doar profesorul George Ardeleanu înșiruie în cartea sa vreo cinci argumente clare). Am spus ceva mai sus că notele informative
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
dincolo de nuanțările date de apartenența acestora la una sau alta din marile confesiuni creștine, discursurile lor sunt variațiuni pe diferite teme. În plus, biografiile lor au multe lucruri în comun. Sunt contemporani, trăiesc drama celor două războaie mondiale și a nefericitelor consecințe ideologice, politice ale acestora. În special comunismul va fi cel care va marca, direct ori indirect, cursul biografiilor celor trei, determinând asumarea, de către ei, a valorilor creștine într-un mod atât de profund, încât aceștia se transformă în trei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a celui care, singur și izolat într-o lume coruptă, încearcă să supraviețuiască scriindu-și jurnalul, mărturie cutremurătoare a suferinței. Aspectele biografice nefericite, disimulate ironic sau pur și simplu trecute sub tăcere în epistole sunt amintite, mai puțin discret, în jurnal, conferind veridicitate și pregnanță reflecțiilor socio-politice. Când Ion D. Sîrbu își scrie jurnalul, o face ca un gest compensatoriu pentru o partidă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
risc. Deviza mea este: nu vreau să scriu cum nu s-a mai scris, ci despre ce nu s-a mai scris"20. Despre regizori și arta spectacolului, autorul de teatru are numai cuvinte grele, ca urmare, probabil, a unor nefericite puneri în scenă ale pieselor sale: După ce a trecut nebunia cu regiile de tot felul, moda eros, caca, nud, cruzime, polibrecht, urlet, schizo etc., mai nou, în Anglia a apărut o formulă nouă de regie: schimbarea sexului personajului. Hamlet e
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prima carte de cercetări sociologice empirice publicată în țară după lunga întrerupere de 15 sau aproape 20 de ani, cauzate de interzicerea Școlii sociologice. Nu știam dacă vom reuși să ducem încercarea noastră la capăt, ținând seama și de reprimarea nefericită a tentației economiștilor în 1957 de a face cercetări monografice la sate. Dar, până la urmă, rezultatul a întrecut așteptările: a produs o carte - o carte despre profilul spiritual al muncitorilor din uzinele studiate - jalon în re-acreditarea investigațiilor sociologice, afirmate în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
anume obiect de metal sau o piatră semiprețioasă de o anume culoare, omul se considera sub protecția unui zeu. În sfârșit, numeroase tehnici ale divinației, majoritatea lor dezvoltate în epoca akkadiană, permiteau cunoașterea viitorului. Se considera deci că anumite întâmplări nefericite puteau fi evitate. Diversitatea tehnicilor și numărul considerabil al documentelor scrise care ne-au parvenit ne arată prestigiul de care se bucura mandea în toate straturile sociale. Metoda cea mai elaborată era extispicina, adică examinarea măruntaielor victimelor; cea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
atâtea "cauze" care trebuiau să aibă "efecte"; altfel spus, trebuiau să se "realizeze" într-o nouă existență, aici, pe pământ, sau într-o altă lume. Concluzia se impunea de la sine; după ce s-ar fi bucurat de o postexistența beatifică ori nefericită, într-o lume extraterestră, sufletul era constrâns să se reincarneze. Este legea transmigrației, samsăra, care, o dată descoperită, a dominat gândirea religioasă și filosofică indiană, atât "ortodoxă" cât și heterodoxă (buddhismul șjjainismul). Termenul samsăra apare doar în Upanișade. Cât privește doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înscrie în linia vechilor poeți rătăcitori. Și intertextul devine evident prin sublinierea motivelor preluate de la Fr. Villon: "îngerul vagabond", ceata de "vagabonzi, hoți, nebuni", moartea prin spânzurare. Acel "noi", subliniat prin anaforă, îl face exponentul unei întregi comunități, unei generații nefericite, dar e, totodată, un plural al autorității, indicând detașarea de condiția mizeră și contemplarea spectacolului unei peregrinări prin lume din ipostaza oraculară a celui care a înțeles cursul existenței și poate să-i prevadă evoluția. Insistența cu care se pune
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pune somnului capăt,/ din sirene de fabrici, ceasuri care sună,/ tălpile mele calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit,/ dormind pe hârtie/ pădurea și-a trimis Geniul la stele". Omul nu mai trăiește decât prin text, n-a mai rămas decât iluzia unei posibile salvări. Utilizarea ekphrasisului se dovedește a fi o punte de legătură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o faci doară în zadar,/ Știi, de lut sîntem noi, soro,/ Și pe lut se dă cu var”4). Cît despre bărbații cu „preocupări de toaletă”, spilcuiți, dichisiți în exces, microscopic, aproape toată lumea îi tratează drept ridicoli. Unul dintre ei, nefericitul scriitor Pantazi Ghica (avea cocoașă), e victima unei farse povestite de Caragiale în „Din carnetul unui vechi sufleor”5). Un fragment din Dan, de Vlahuță, arată, de asemenea, disprețul față de specimenele de acest fel: „Ce capete sclivisite aveau aseară [la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Celibatar pînă la vîrsta de 47 de ani, și fratele a două din ele, Bacovia le ignoră complexele, maniile și le reține numai drama. El își încheie tristul său poem cu un gest delicat, mișcător, de omagiere a speranțelor acestor nefericite la care Zburătorul nu va veni, probabil, niciodată: „Eu trec, îmbătrînit, ca și ele,/ Șiasemenea inima mea plînge-/ Din treacăt, tuturor, în perdele,/Le pun cîte-o roză de sînge”.2) Alienații „Nebun” (adjectiv și substantiv) și „nebunie” se întîlnesc de peste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sa nu e charismatică, însă, ca și Flaubert sau Baudelaire, el a avut șansa de a fi un „maudit”, ceea ce, cum s-a remarcat, atrage întotdeauna favorurile posterității. A lui l-a purtat spre triumf. Fără impresia că e un „nefericit”, nici contemporanii și nici noi nu l-am fi apreciat în gradul în care o facem, cu ideea mai mult sau mai puțin clară că trebuie să compensăm ceea ce soarta sau societatea nu i-au dat. Deși am scris despre
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Verlaine, care a fost contra decadenților. însă cu precizarea că Verlaine e prezent mereu în mintea sa cu versul „Je suis l’Empire à la fin de la décadence”, care i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru”, spunea despre sine Baudelaire. Prin comparație cu el, Bacovia n-a avut mîndria nefericirii. Deși, nu o dată, superlativă, tristețea lui e prea puțin orgolioasă. „Poetul începe acolo unde sfîrșește omul”, scria undeva Ortega. în cazul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu discreție. Scriu, de obicei, jurnale cei care au mai des gustul eșecurilor decît pe cel al victoriilor. L-a avut, lung timp, și pe acesta, dar nu coram populo, ci, subliniez din nou, cu măsură. „Răul de conștiință” („conștiința nefericită”) l-a urmărit aproape continuu, cu toate astea nicăieri nu mi dă impresia că scrie pentru a se elibera definitiv, integral de el, pentru a-și ușura sufletul. „Voi spune destule greșeli de aci înainte, rămînînd să plîng pentru cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
determină și formulează viziunea noastră asupra lumii prin excludera altor puncte de vedere așa că o dovadă poate fi ignorată pentru că nu este recunoscută sau acceptată suficient și aceasta din cauza modului îngust al punctului de vedere asupra temei respective (55). Consecința nefericită a punctului de vedere prea îngust adoptat de Many este aceea că el ignoră cu totul o perioadă în care jurnalismul literar narativ a fost foarte intens practicat: anii '30 și începutul anilor '40. Într-adevăr Many caracterizează jurnalismul literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
rugau mâncând din lumina soarelui, din iarbă, din frunzele verzi. Fumul care ieșea din nările lor răvășea aerul rece și înmiresmat. Tot ceea ce mai amintea a vegetație arăta întunecat, mizerabil, pe jumătate sufocat. De-a lungul crestei munților, câțiva copaci nefericiți se desenau pe fundalul norilor. Deasupra se desprindea un cer de un albastru imperial, incredibil de departe de ținutul sumbru." (590). Pasajul oglindește șocul inițial pe care îl experimentează cei mai mulți dintre cititori, când Crane îi conduce printr-o lume dezorientată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Frank Luther Mott, "încă de pe vremea succesului ziarelor penny din anii '30, triumful știrilor asupra comentariului editorial ca principală activitate a ziarului american a fost inevitabil (384). "Victoria" a fost "inevitabilă" și, așadar, nu poate fi pusă la îndoială. Consecința nefericită a unei astfel de conceptualizări istoriografice a fost faptul că istoricii nu au fost conștienți de forma jurnalismului literar narativ și au desconsiderat-o, cel puțin la un moment dat. Într-un text foarte răspândit despre istoria jurnalismului american, autorii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Trousson precizează că secolul al XIX-lea și secolul XX au făcut, din ceea ce era odată un "mit de situație", un "mit de erou" [p.35 și urm.] 62. Eroul este "cel ce le rezolva, găsește o ieșire fericită sau nefericită", "cel care violează prohibițiile sociale pentru a rezolva situația mitică, conflictul, găsind o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mit de situație", un "mit de erou" [p.35 și urm.] 62. Eroul este "cel ce le rezolva, găsește o ieșire fericită sau nefericită", "cel care violează prohibițiile sociale pentru a rezolva situația mitică, conflictul, găsind o ieșire fericită sau nefericită [Callois, 2000, pp.18,19]. Ceea ce duce la rezolvarea situației este căutarea 63. Anticipând unele poziții care vor fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]