60,569 matches
-
Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm siestei libertatea de a tranșa lucrurile în locul nostru
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat ar trebui să ne suporte supraviețuirea - și abia atunci adevărul, fiindcă destinația noastră, presupunând o moarte autonomă, ar fi colosalul efort al unei lumi de morți cerându-și, ca în cel mai negru paradox, dreptul la inexistență, rătăcirea unei specii care și-a revendicat deja posteritatea. * Vom descoperi cândva că ne putem dematerializa și că putem trăi independent de natură. * Să nu crezi niciodată în ceva până la capăt, vreau să spun până la dezamăgire
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de mediul în care a trăit și de educația pe care a asimilat-o. Caracter Între caracterul și voința omului nu poate fi pus semn de egalitate. Voința este doar unul dintre stâlpii de susținere a caracterului. Gânduri Când gândurile negre tind să te copleșească, aprinde lampa de veghe a conștiinței. Caracter Un caracter bine închegat, cu trăsături predominant pozitive și statornice se construiește de-a lungul întregii vieți. Caracter Caracterul, coloana vertebrală a personalității umane, se plămădește în familie, se
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
împotriva "clujenilor", oprită printr-un armistițiu în care nu cred nici cățeii din fața blocului) arată că zilele acestui lider "de umplutură" încep să fie numărate. Drept dovadă, Iliescu a început să reîncălzească ciorba râncedă a năstăsiotismului, arătându-i "prostănacului" pisica neagră de care se teme tot mai mult. Nu cred că, în clipa de față, Adrian Năstase mai are vreo șansă de a juca rolul proeminent de pe vremea apogeului iliescian. Dar el e capabil să-i dea lui Geoană suficiente lovituri
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
stabilită în județul Olt, care fusese cercetată de istoricul I. Ionașcu (vezi cartea sa Biserici, chipuri și documente din Olt, 1934) și mai de curând de către Alexandru V. Perietzianu-Buzău. în primele generații purtaseră numele "Bălan", ulterior porecla lui "Costea cel negru" devenind nume de familie. Originea strămoșilor oscilează între localitatea epirotă Negades de la nord de Iannina (Grecia) și insula Itaca, aflată în apropiere. Veniți în }ara Românească, strămoșii Caracostea au făcut avere, arendând și exploatând moșii. Au practicat comerțul cu succes
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
fugit și el din familia care-l adoptase și în care nu găsise nici o căldură, îmbarcându-se pe un vapor ca fochist. Acolo a început să scrie imnuri mării, dar și focului și cărbunilor, și-a făcut autoportretul cu fața neagră de fum și ochii plini de flăcări - toată adolescența petre-când-o ca angajat pe paisprezece vapoare, timp de șapte ani. Puțini știu că poetul Harry Martinson a fost și pictor, ca și Strindberg, ca și alți mari scriitori ai lumii: Victor
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
vreme după moartea tatălui, să-l prezinte avocatului Jean Albu, față de care se simțea profund îndatorată, pentru a-i oferi un ajutor în aranjarea hârtiilor. Ambianța coloristică se formează din "haina albastră, ieșită la soare" a avocatului, biblioteca de "lemn negru, între aripile căreia era prinsă o oglindă groasă, dreptunghiulară", o canapea verde și un covor "palid, violet". În această atmosferă, ingenios pregătită de scriitor, Matei și Dora își vor întâlni privirile în oglindă, paleta culorilor exersându-se în continuare cu
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
palid, violet". În această atmosferă, ingenios pregătită de scriitor, Matei și Dora își vor întâlni privirile în oglindă, paleta culorilor exersându-se în continuare cu virtuozitate: "Doamna Iliescu vorbea cu gesturi scurte scoțându-și adesea din mânecă batista cu chenare negre cu care la un moment dat atinse trandafirii de pe birou și o petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
atinse trandafirii de pe birou și o petală căzu lângă vasul în care erau așezați, când aruncân-du-și ochii din întâmplare pe oglindă Matei văzu în încăperea cealaltă, la care ședea cu spatele, o femeie într-o rochie vișinie, mată, cu părul negru înfoiat și coborând astfel pe ceafă, trecând repede, ușoară. Purta în mână o eșarfă albă care ajungea până aproape de podea, trase sertarul unei comode acoperite cu o placă de marmură cenușie pe care se sprijinea fotografia unui bărbat în vârstă
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
adjective, gerunzii și virgule, ca în proza lui Bolintineanu sau Alecsandri. Dinamismul imaginii este dat de două mișcări: căderea unei petale de trandafir și introducerea unei eșarfe albe într-un sertar. Totul se petrece pe un fond de culori grele (negrul, vișiniul). Imaginea va reveni de mai multe ori de-a lungul romanului, căci ea este semnul originar sub care se desfășoară povestea de dragoste. Reverberațiile ei produc un simfonism al amintirii, cu leitmotive muzicale și dezvoltări plastice. Același "tablou" îl
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
ridicole pe care le observa peste zi în jurnalul său pentru a ști de ce să se ferească el însuși. Nu-și ierta nici cea mai neînsemnată consonanță cu felul de a fi al lor, gustă din plin bucuriile și chinurile negre ale orgoliului. A disprețui adânc și definitiv pe odioșii lui concetățeni și a se ține moralmente cât mai departe de ei, aceasta fu rațiunea existenței lui". Jurnalul și iubirea pentru Dora îl salvează pe Matei Iliescu din capcana mediocrizării provinciale
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
Cuvîntul ninjalău, apărut în ultima vreme în limbajul tinerilor, cu destule înregistrări pe internet, a ajuns și în paginile ziarelor, în legătură cu un film recent: "o gașcă de ninjalăi călătoreau intergalactic" (Cotidianul, 20.05.2007); "de-aici încolo povestea despre îngerii negri, Ťninjalăiiť care răpesc copii pe care-i duc în păduri și-i învață arte marțiale, funcționează în stilul clasic al legendelor urbane" (România liberă, 21.05.2007). Ninjalău - folosit mai ales la plural, ninjalăi - e un derivat glumeț de la termenul
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
Tudorel Urian Structural, Leonard Oprea face parte din familia adevăraților disidenți, de tipul Corneliu Coposu sau Adam Michnik. Ca și aceștia, a înfruntat regimul comunist, a avut curajul să spună despre negru că este negru atunci când toată lumea, din teamă sau oportunism, prefera să admită că este alb, a suportat anchetele barbare ale Securității, dar a pășit întotdeauna în viață cu zâmbetul pe buze, fără frustrări și fără resentimente. După căderea regimului Ceaușescu, când rezistenții și
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
Woland (interpretat de acrobatul de culoare Luciano Lopes) preceda o cățărare pe frânghie la mare înălțime, de unde personajul se lansa în picaj, fără plasă dedesubt, asigurat doar de punctele de sprijin pe care și le înnodase în ascensiune. Alt acrobat negru îl încarna pe motanul Behemot, stârnind ilaritatea când pica din cer, spânzurat de picioare, printre spectatori. Cum era de așteptat, vrăjitoriile de la "Teatrul de Estradă moscovit" au culminat prin lansarea unei ploi de bancnote de 100 de ruble peste spectatorii
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
cu o chivăra pe cap cum poartă ei în operele lor spaniole și care, din tot vagonul mă inspectase numai pe mine. Karin, care ședea alături, lângă mine, spusese tare, românește, după ce inspectorul îmi ceruse să-mi deschid valiză mică, neagră, în care totuși putea încape o bombă artizanala, fin lucrata, pentru un atentat, ca cel petrecut 30 de ani mai tarziu, chiar în gară Madrid,... așadar ea spusese românește, vezi, cu mutra ta de terorist, numai când se uită la
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
să înțeleagă lumea. Ea precede și însuflețește orice viziune, întocmai ca o pînză freatică care iese la suprafață sub forma unor rîuri întîmplătoare. În cazul lui Heidegger, factorii care îi declanșau dispoziția prielnică gîndirii erau în număr de doi: Pădurea Neagră și limba germană. Numai așa putem înțelege încăpățînarea cu care filozoful nu s-a lăsat dus de pe meleagurile rîului Dreisam. Nici femeile, nici alcoolul, nici dorința înavuțirii, nici mirajul puterii și nici măcar perspectiva celebrității profesorale nu au exercitat asupra lui
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
și Hebelhof, și printre etimologiile și sunetele cuvintelor nemțești. Un "țărănoi" în sensul nobil al cuvîntului, adică un om legat prin fire vitale și nesubstituibile de țara în a cărei limbă trăia. În corespondența cu Blochmann, Heidegger vorbește despre Pădurea Neagră mai mult decît despre orice și, lucru și mai grăitor, mai cu drag decît despre oricine. Potecile, drumețiile, popasurile, zăpezile și partidele de schi, tihna din cabana de la Todtnauberg și inspirația pe care o simțea atunci cînd se afla între
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
pînă ce/ întrebările și răspunsurile se vor fi pus/ de acord te pune să lustruiești amintirile/ din jumătatea de viață trăită/ te scoate gol în stradă să vadă ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime/ violuri furturi îl
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
pentru Premiul IMPAC, Dublín 2007. Scriitoarea plasează acțiunea în jungla columbiană; este o poveste de dragoste între o tânără din Barcelona, care-și urmează iubitul - un scriitor-jurnalist incomod, care deranjase prin scrierile sale societatea actuală columbiană - în Bahía Negra (Golful negru), un sătuc izolat de lume, lângă ocean și selvă, unde speră să scape cu viață. Lumea care ni se dezvăluie în acest cătun este, la o scară mai mică, lumea din Columbia actuală, o lume marcată de lupta cu orice
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
zice. Și tu, cu pasivitatea și cu țigările tale columbiene. De pe prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei ei. Își pusese rochia cu flori galbene-stacojii pe care i-o dăruisem cu câteva zile în urmă, când negrul Poncho mai trăia încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu-și mult buzele și ținându-și bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
unde oralitatea, firescul, directitatea, tonul răspicat, nodul despicat, o anume colocvialitate, chiar familiaritate cu cititorul, sunt la preț azi". Un loc aparte între scrierile criticului îl ocupă Jurnalul său publicat în 1989, "drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri", unde "meditațiile lui găsesc colacul de salvare al lecturilor din autori clasici și deliciile muzicii". Deplângem la rândul nostru moartea lui Virgil Ardeleanu, un nume de referință al criticii literare de după 1960. în același număr din "Ramuri" Nicolae Prelipceanu scrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
ești luat părtaș e-al ziarului pe care doar ce l-ai lăsat din mînă, scrie Radu Rosetti Odinioară.... Prin '42, cînd apărea la Georgescu Delafras, timpurile nu erau de-un optimism nebun. Vîrtelniței lor, care se răsucește în sensul negru, îi pune în cale, scriind despre altădată, o melancolie albă. Ceea ce nu va să zică fără dealuri și văi afective, ci doar clară și blîndă, ca portretul bunicii. Dedicată lui Grigore Tăușan "Petronius" (filosof), bunul și vechiul meu prieten, alintarea începe cu
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
de pe suprafața accidentată a biografiei lor, traversată până acum la vedere, într-un spațiu și un timp incerte, cu contururi vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură neagră în care cele două personaje masculine ajung, fără s-o știe, asemenea unui lung lanț de victime. Oferta este ispititoare: două surori nemăritate și tânjind după bărbat, rostuite de o mamă întreprinzătoare cu două case impunătoare, mai ales prin comparație
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
narcisism răsturnat, o dragoste neîmpărtășită complică orice tentativă de a limpezi cazul printr-o dominantă. Pe toate fețele întors, motivul sinuciderii rămâne echivoc. Bunăoară, plecarea lui Emil Ivănescu s-a petrecut în anul 1943, an de catastrofe militare, prevestind vremuri negre - nimic totuși despre ce se petrecea în jur, ca fapt social, în mai multele sale jurnale, în scrisori, în texte fierbinți sau glaciale. Mă gândesc că dacă pasul final ar fi fost contramandat - vezi indecizia altui Emil Cioran -, tânărul ar
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în care arunca gunoiul, la marginea șoselei. Era goală; camionul și gunoierii scheletici, cu măști de pâslă neagră, trecuseră în zori lăsând în urmă o coloană de praf și dispărând cu manuscrisul meu. Nimeni din hotel nu știa unde. Va trebui să urc în camionul următor, să găsesc locul și să caut. Până atunci trebuia să fac ceva
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]