4,685 matches
-
și nici sfincși cu ochii Împăienjeniți de nisip, Însă ea singură ne Îngăduie să strivim Între brațe o fericire concretă și să lăsăm un răspuns după noi. Totul În jur se referă cu prisosință la faptul că n-am visa nemurirea dacă n-am iubi viața. Și chiar dacă grecii au inventat sfinxul pentru a sărbători victoria asupra lui, iar În viață nu decurge totul ca În mitologie, Oedip a dat pe muntele Phikion singurul răspuns posibil. Căci există o datorie mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
străin de surîsul inuman al olimpienilor, cum ne-ar fi putut explica oricare dintre credincioșii săi... (...Noi singuri sîntem Înțelepți, pentru ca numai noi cunoaștem suferința. Spre deosebire de Apolo, Dionysos e un zeu care știe să sufere. El a cucerit bucuria și nemurirea cu prețul durerii și al morții. Tocmai de aceea știm să prețuim clipa, pentru că știm cît ne-au sîngerat mîinile ca s-o smulgem din neant. Ochii zeului nostru au văzut pămîntul Înroșit de sînge, au văzut mame strîngînd la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub privirile uimite ale anticilor. Și poate e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mă sfîșie dacă aș renunța la alergătura mea. Mă tem să-mi privesc Îndelung chipul În apă. Mă tem să nu observ și pe fața mea timpul...) Iată deci condiția eternității, spune Proteu. Schimbarea perpetua este soluția, nu piramida. Nemurirea lui este o eternă succesiune de măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
faptul că acum piramidele sînt goale. Nici o altă iluzie mai rezistentă la decepții n-a creat deșertul. Celelalte dansează scurtă vreme pe nisip, se destramă În vînt, populații sporadice și fictive ale deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Latium fericirea au ucis. - Olimpienii nu urmăresc și ei fericirea? - Nu uita că numai redus la rolul de simplu muritor te-ai gîndit la fericire. - Atunci? - Atunci Înseamnă că fericirea este o speranță și o cucerire a oamenilor. Zeii au nemurirea, În schimb oamenii pot visa și dori să fie fericiți. CÎnd Rhea ți-a dat să Înghiți În locul trupului lui Zeus o piatră Înfășurată În scutece nu știai toate aceste lucruri. - Acum le știu. - În cazul acesta ar trebui să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o parte din nemurire. Să mă tem oare mai mult de dragoste decît de moarte?... Pentru că nu există, poate, decît acest fir de nisip care cade acum din clepsidră. Iar următorul nici nu știu dacă va mai cădea...) Endimion se teme de luciditate ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asta că marca sigură a capodoperei este paloarea sumbră, sprânceana încordată, privirea suferindă, programul abisal. Nu e obligatoriu să te repezi spre straturile wagneriene ale ființei ca să produci un mare film. Sondarea profundului metafizic nu e deloc rețeta sigură a nemuririi. Eu cred că această dispută între cei care susțin funcția distractivă a filmului și cei care caută sensuri și tensiuni este cumva falsă. E ca și cum ar fi o dispută între cei care cred că un fotbalist bun e acela care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
momentul blestemului este la nașterea lui Isus, și nu la răstignirea lui : - Fire-ați jidovi blestemați De mine [Sfânta Maria], de fiuț sfânt, Să vă-ntindeți [= răspândiți] pe pământ Și să nu aveți mormânt ! <endnote id="(714, p. 139)"/>. Motivul „nemurirea ca blestem” se regăsește și Într-un text evanghelic : „sunt unii care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea pe Fiul omului viind Întru Împărăția sa” (Matei 16, 28). Totuși, legenda propriu-zisă a „evreului rătăcitor” nu se află În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răsturnați pe saltelele goale ale unei goale camere de cămin studențesc. Erai tu, era Ion , era Silviu , eram eu. Vie vremuri tot mai bune, Nicu </citation> (3) <citation author=”N.V. Turcu” data =”[f.d.]”> Scumpe Căline, Amicii, printre care cholericul întru nemurire Ghideanu , miau făcut cunoscut faptul că de nenumărate ori ai fost prin Iași, degrabă ispitindu-mă cu destulă obrăznicie: „Cum, nu v-ați văzut? N-a fost pe la tine?” cînd aflau contrarietate pe chipul meu, altfel atît de tembel. Mie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sfințindu-se jertfa adusă întru pomenirea eroilor, iar corul bisericesc reunit cu al școlii au interpetat cu multă însuflețire „Imnul Eroilor”: « Presărați pe-a lor morminte, ale laurilor foi / Spre a fi mai dulce somnul, fericiților eroi./ Ridicați pe piramida nemuririi faima lor, / Scriți în cărțile de aur, cântecul nemuritor./ Pe copii la sânul vostru, alintați-i cu-acest cânt /Povestindu-le cu fală, al eroilor avânt / Dezveliți tot adevărul și le spuneți tuturor, / Cum muriră frații noștri, pentru neam și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rame aurite de tablou renascentist, așezate cu dragoste în mintea și în sufletul ei, pentru momentul în care vor reînvia în detaliu, cu amănunte, cu nuanțe, cu lacrimi, cu hohote de râs, cu lacrimi ... Odată cu Ada s-au dus în Nemurire zile, ciocolate, succese, turnee, diurne, cafele, coșuri cu flori, aplauze, țigări și pâini pe care le-am împărțit. Există o carte de istorie, cu fapte precise, cu date, cu eroi, cu războaie. Exista o carte de Poezie, despre iubire, talent
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cel mai Înalt sens, politic, nu am avea de ce s) ne plângem. „Cu vorba și cu faptă ne inser)m În umanitate”, scria Hannah Arendt În The Human Condition, „și aceast) inserare este ca o a doua naștere”. Omul caut) nemurirea, spunea ea. Pentru a atinge acest scop, el trebuie s)-si afirme identitatea prin vorbe și prin fapte și tocmai aici intervine politică. Pentru c) geniul unic al politicii este faptul c) ea „Îi Învăț) pe oameni cum s) scoat
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Singur... Singur cu sabia împotriva unei întregi armate... Fantastic! O moarte pentru un mare rege... A căzut o dată cu Împărăția: 29 mai 1453, în zori, glăsuiește Țamblac adânc tulburat. A căzut?! Într-un fel, a fost o încununare. Și-a cucerit nemurirea... Povestește-mi cum a fost. Povestește-mi, Ioane... Dar ți-am povestit de trei ori! protestează el. Sunt amintiri ce dor! Scutește-mă! Povestește-mi și a patra oară!... Te rog, Ioane!... Te rog! Aprindem o lumânare și pentru Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
astăzi, încă... "Nemuritorii" nu pot fi înfrânți, șoptește Ștefan. Și... și cu Împăratul?... Cu Constantin?... Zi mai departe... Ce a urmat? Dincolo de moarte nu mai urmează nimic... încearcă Țamblac să scape. Nimic... O moarte poate să fie un început. Uneori, "Nemurirea". Te rog, Ioane... -Ți-am povestit. Doar știi ce a urmat... De ce mă chinui? Mă doare, se tânguie Țamblac. Te rog, spune până la capăt... Te rog! Bine, răule! oftează el și continuă. Mahomed îl căuta cu disperare. A pus mare răsplată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căzătoare! Restul averea, gloria, puterea e fum, e deșertăciune amăgitoare, efemeră. Dragostea și moartea, cele două jocuri fatale ce m-au fascinat, le-am jucat pătimaș pe amândouă. Te sfătuiesc să alegi dragostea. În fructul ei e o fărâmă de nemurire... Îmi amintesc un cântec ce-l cânta o fată de la țară, la noi, la moșie; stătea pe malul Oltului și-și jelea iubitul ce nu s-a mai întors din bătălie. Ea nu știa că o ascult. Cânta cam așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii, ca osmanlâilor să le strecurăm în oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
face parte din viață. Când ajungi să nu-ți mai pese de moarte, nu-ți mai e teamă nici chiar de viață. Păcii îi preferăm zbuciumul... Și... și totuși nu ne dăm duși; ba, de s-ar putea, am pohti nemurirea... Și totuși, sunt clipe când trebuie să alegi grea alegere și totuși, trebuie să optezi pentru ca să salvezi ceva mai de preț. Dar... dar, oare, există ceva mai de preț ca viața? Dacă... dacă nu poți face altfel?... E o artă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un făcut, în acele zile de profundă descurajare, cotropit de un fel de melancolie a dezastrului, am dat de aceste versuri din Don Carlos, spuse, evident, de protagonist: „Am douăzeci și trei de ani și n-am / Făcut nimica pentru nemurire”. Desigur, nu la „nemurire” mă gândeam eu, nu eram atât de ambițios. Aveam însă, la rându-mi, aproape 23 de ani și nu făcusem „nimic”. Nici măcar o facultate. Îmi făcusem, în schimb, praf situația și nu știam ce mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
zile de profundă descurajare, cotropit de un fel de melancolie a dezastrului, am dat de aceste versuri din Don Carlos, spuse, evident, de protagonist: „Am douăzeci și trei de ani și n-am / Făcut nimica pentru nemurire”. Desigur, nu la „nemurire” mă gândeam eu, nu eram atât de ambițios. Aveam însă, la rându-mi, aproape 23 de ani și nu făcusem „nimic”. Nici măcar o facultate. Îmi făcusem, în schimb, praf situația și nu știam ce mă așteaptă. Nu regretam însă cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trupul credinței. Într-un film al lui Tarkovski, Hristos pășește pe zăpadă și poartă bocanci de deținut. Crucificarea pare o problemă internă a Gulag-ului. * Omul nu ar putea trăi dacă nu ar ascunde în fundul sufletului său speranța minimă a nemuririi. Speranța că el va constitui, poate, excepția de atâta amar de vreme așteptată, că începând cu el, cu generația sa, cu cel mai nou rând de oameni trăitori pe acest pământ moartea va fi, în sfârșit, abolită. * Misiune ratată? Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în cercul veșnic al nașterilor și al morților devenise de nesuportat pentru individul conștient. Eliberarea promisă de Budha poate fi, în același timp, o eliberare de moarte și de naștere, de naștere și renaștere care condiționează moartea. Noțiunea creștină de nemurire, înțeleasă în raportul ei cu categoria ontologică a eternității, reprezintă o eliberare definitivă față de timpul, schimbarea și devenirea terestră care implică moartea. Individul este parcă salvat din fluviul generațiilor. Dar Christos făgăduiește o naștere căreia nu-i mai poate urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căci (după Paracelsus) excrementul nu e altceva decât firul vieții și orice întrerupere sau pârț e de fapt o clipă care-și ia zborul. Echivalentul, în timp, al foarfecelor celebrelor Parce, care taie firul vieții, îmbucătățind-o și consumând-o. Nemurirea în timp trebuie căutată în deșeu, în excrement și nicăieri în altă parte. Și fiindcă cea mai înaltă misiune a omului pe pământ este aceea de a spiritualiza totul, excrementul este, în mod deosebit, elementul care are cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și în realitate. Ca și cum n-ar exista absolut nici un loc în care să scapi de lume, să te odihnești. Și atunci vine ideea kafkiană că nu e posibilă odihna, nici măcar sub pământ, că a fi e o condamnare la o nemurire în care mișcările seamănă cu un misterios perpetuum mobile cosmic dirijat de neant. Nimicul care face ad aeternum Totul. 9 februarie Eclipsă de lună, un fel de teroare de umbra de pe lună, venind din poveștile copilăriei, când fratele și sora
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]