6,900 matches
-
iei viața În mâini, când ai să-ncetezi să fugi? Fima răspunse: În ultima vreme am observat cel puțin două semne care dovedesc că Șamir a-nceput să-nțeleagă că fără PLO nu se poate. Iar Nina, privindu-l pe deasupra ochelarilor cu lentile groase, prin fumul de țigară, zise: — Uneori am impresia că ești o cauză pierdută. La care Fima ripostă: Nu suntem oare cu toții, Nina? În clipa aceea simți atâta tandrețe și afecțiune pentru ființa care ședea În fața lui, Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
seamă cuvintele ei, Îngenunche și Începu s-o tragă de picior până reuși să o așeze lângă el, pe covor. La picioarele mesei se declanșă o luptă stângace cu hainele lui și ale ei. Reuși cu greu să scape de ochelarii ei și de țigara aprinsă, În timp ce se freca fără Încetare de pulpa ei și Îi acoperea fața cu sărutări, de parcă Încerca să-i distragă atenția de la fricțiunea continuă. Până când ea reuși să-l Îndepărteze și să se elibereze, mai Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi ai Ninei se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de el și bâjbâi după o țigară, o aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
clipa aia pătrunsese Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi oferit unul altuia clipe de maximă plăcere. Deodată Fima găsi de cuviință să Întrebe: Ce părere ai, Nina? Crezi că Uri se culcă cu Yael? Asta risipi vraja. Nina se eliberă cu duritate din Îmbrățișarea lui, Își puse ochelarii, se Înveli cu fața de masă, aprinse cu mișcări bruște o nouă țigară Nelson și zise: Ia spune-mi, de ce nu ești tu În stare să taci măcar cinci minute consecutiv. Apoi o rugă să-i mărturisească ce anume Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vreau să spun. Acum mi se pare că și asta a fost o greșeală. Că ciocănind În balustrada terasei voia să-mi transmită ceva, ca prin semnale Morse, și că aștepta un răspuns de la mine. Uneori mă privea, peste lentilele ochelarilor de citit, cu bărbia lăsată În piept, cu o expresie ușor surprinsă, de parcă eram nouă pentru el sau de parcă mă schimbasem foarte mult, și scăpa un șuierat Înfundat. Dacă nu l-aș fi cunoscut de atâția ani, aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
frumoasă era chipul unui Înger mort: fruntea Îi strălucea În albeața lunii. Obrajii trași erau acoperiți de o paloare cadaverică. Dinții Îi luceau fără buze. Coada ei blondă era făcută din smocuri de paie uscate. Ochii Îi erau acoperiți de ochelari de soare negri, ca ai unui orb. Pe uniforma ei de școală religioasă zări pete de sânge uscate În fiecare loc pe care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe gât. Parcă făcuseră din ea un arici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care sârmele de fier Îl găuriseră: pe genunchi, pe abdomen, pe gât. Parcă făcuseră din ea un arici Împăiat. Clătină trist din cap spre Fima și spuse: Uite ce ți-au făcut, prostule. Cu degetele uscate vru să-și scoată ochelarii negri. Îngrozit, Fima se Întoarse. Și se trezi. 13 Sursa tuturor relelor După ce termină de notat În carnet se sculă, se duse la geam și văzu o dimineață limpede, strălucitoare. Pe o creangă se ghemuise o pisică, ce se urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de suspiciune și disperare ale maselor. Și găsi puțină consolare În faptul că nici conducătorii actuali ai statului nu erau făcuți din acest material. Poate chiar mai puțin decât el. 15 Povești Înainte de culcare Dimi Tobias, un copil albinos, cu ochelari cu rame groase pe ochii mici și roșii, avea zece ani, dar părea mai mic. Vorbea puțin și politicos, În propoziții echilibrate, deși uneori Îi surprindea pe adulți prin alăturări izbitoare de cuvinte și printr-o inventivitate cultivată, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o pisică a cărei odihnă a fost deranjată, porni cu pași ușori spre celălalt fotoliu și se ascunse sub trei sau patru perne, până nu i se mai văzură decât capul și pantofii. Ochii lui nu Încetau să clipească În spatele ochelarilor cu lentile groase. Fima, a cărui Îngrijorare devenea de-acum panică profundă amestecată cu un Început de furie, spuse: Mă duc să chem un doctor. Dar Înainte de asta o să-ți luăm temperatura. Unde țineți termometrul? — Ajunge, spuse Dimi, Încetează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
suferință care necesita răbdare și tăcere. Se așeză pe covor, la picioarele fotoliului, luă mâna lui Dimi și simți că era și el gata să izbucnească În lacrimi și că Îl iubea din tot sufletul pe acest copil ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
adus o frânghie nouă și Ninja a spus: Acum avem aici o intifadă 1. Hai să Îl spânzurăm pe Dimi. Numai Ronen a fost oarecum imparțial și i-a rugat să-i dea voie o clipă Înainte să-i scoată ochelarii și să-i pună deoparte, ca să nu se spargă. Din cauza asta nu a reușit să vadă cine l-a legat și cine a stat În picioare și a urinat pe el după ce l-au bătut. L-au lăsat legat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am reușit. Când spuse asta, Îi păru lui Fima o copie În miniatură a raționalului, așezatului său tată. Chiar și felul său de-a vorbi semăna cu al lui Ted: vocea liniștită a unui om echilibrat și solitar. Curățându-și ochelarii, Dimi adăugă: —Țlil și familia lui sunt la fel de vinovați. De ce au părăsit câinele bolnav și au plecat din țară? Ar fi putut să-l ia cu ei. Ar fi putut să facă cel puțin niște aranjamente pentru el. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se făcuse și mai frig. În loc să-l culce În patul său, Fima ridică pe umeri copilul Îmbrăcat În pijamaua verde de flanelă, Îl duse În dormitorul părinților săi și se culcă lângă el În patul dublu, Îi scoase cu atenție ochelarii cu lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre șopârle, despre abisurile evoluției, despre eșecul revoltei inutile a evreilor Împotriva romanilor, despre directorul căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întors de la Tel Aviv și l-au găsit pe Fima dormind Îmbrăcat, ghemuit În poziție fetală În patul dublu, Înfășurat În pătura Yaelei, cu capul pe cămașa ei de noapte, și pe Dimi Îmbrăcat În pijamaua lui verde și cu ochelarii la ochi la calculatorul tatălui său, concentrat, plin de seriozitate, pe punctul să Învingă singur o bandă de pirați, Într-un joc complicat și plin de capcane. 16 Fima ajunge la concluzia că a mai rămas o șansă După ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise, de parcă se pregătea să fie examinată de un medic. Când ea Începu să se dezbrace, el se Întoarse cu spatele și ezită puțin Înainte de-a Înțelege că nu avea altă soluție decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vom găsi iubire. Și compasiune. Când Își privi ceasul și văzu că era unsprezece și jumătate, Nina Îl sărută ușor pe frunte și Îi spuse cu afecțiune: —Scoală, copile. Trezește-te. Ai ațipit. Se Îmbrăcă cu mișcări bruște, Își puse ochelarii cu lentile groase, Își aprinse o nouă țigară și stinse chibritul nu suflând, ci scuturându-l puternic. Înainte să plece, Îmbină cele două părți ale radioului care se dezmembrase când Fima Îl trântise dimineață. Învârti butonul Încoace și-ncolo până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cuvinte pentru că nu voia să dezvăluie, nici măcar indirect, istoria cu sacrificarea câinelui. Mormăi totuși ceva despre suferința pe care copiii din cartier i-o provocau lui Dimi. Doar știi, Yael, că nu e chiar ca toți ceilalți, un copil cu ochelari, prea serios, albinos și miop, se poate spune chiar pe jumătate orb, mult mai scund decât copiii de vârsta lui, poate din cauza unei deficiențe hormonale pe care voi o neglijați, un copil sensibil, interior - nu interior - introvertit, nici introvertit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
holul unei clădiri de piatră cenușie, uimit să descopere și aici o familie Pizanti și aproape surprins că nu-și vede propriul nume pe cutia de dedesubt, se apropie politicos de el un tânăr student la școala rabinică sefardă, cu ochelari, slab, Îmbrăcat În haine de hasid așkenazi. Cu grijă, parcă anticipând o reacție violentă, Îi propuse lui Fima să Îndeplinească acolo, pe loc, porunca divină de a-și pune filactere. Deci, după părerea ta, asta o să apropie venirea lui Mesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pietruite, viața e veselă și lipsită de griji, distractivă și eliberată de orice rușine sau vinovăție, și chiar dacă și acolo se petrec nedreptăți și cruzimi, nedreptățile nu sunt responsabilitatea ta, iar cruzimile nu-ți apasă conștiința. Un tânăr gras, cu ochelari, cu obraji rozalii, proaspăt rași, dar cu o tichie neagră pe cap, ridică doi ochi de copil din cartea pe care o acoperi rapid cu ziarul religios Hamodia și i se adresă lui Fima cu un accent est-european pronunțat: —Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și atât de doritor să placă. Însă nici În privința vocii cantorale de tenor nu puteai fi sigur. Oare Yael ar fi fost În stare să aibă sentimente materne față de făptura asta Îndopată? Cu ochii săi de un albastru Închis În spatele ochelarilor cu lentile groase? Cu obrajii săi rozalii de purceluș? Ar fi fost oare În stare să stea și să-i croșeteze o căciuliță albastră cu un moț moale de lână, cusut, care să se legene În creștetul capului? Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încrucișarea străzilor Strauss și Profeților, se adunaseră câteva persoane. Un bărbat scund, cu nas ascuțit și cu accent bulgăresc greu de descifrat Îl informă că se găsise un pachet suspect și că Îi așteptau pe geniștii poliției. O tânără cu ochelari spuse: Da’ de unde. A leșinat o femeie Însărcinată și imediat va sosi o ambulanță. Fima se strecură spre mijlocul grupului, fiindcă voia să vadă care din cele două versiuni era cea adevărată. Deși lua În considerare posibilitatea ca amândouă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu părea deloc un istoric celebru, șef de catedră, ci mai degrabă un etern instructor de tineret, ai cărui umeri se lăsaseră deja puțin, sau un Învățător de țară. Îi plăceau de asemenea felul În care clipea din ochi În spatele ochelarilor cu lentile groase, de parcă soarele devenise dintr-odată prea puternic, și obiceiul său dintotdeauna de-a pipăi fără să-și dea seama orice lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta tot timpul cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei de vulpiță pe care se citea un bun-simț Înnăscut și inteligența unei supraviețuitoare, plină de energie de parcă nu se ocupase toată ziua de aranjamentele pentru funeralii, ci de salvarea răniților de sub focul dușmanului. Purta un costum gri cu pantalon, ochelarii Îi străluceau și căra o servietă neagră pe care n-o lăsă din mână nici când Îl Îmbrățișă rapid și pieziș pe Fima și Îl sărută pe frunte. Dar nu-și găsi cuvintele. Șula spuse: —Mă duc În bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-și facă apariția în oraș și se simțea chiar încrederea că ne îndreptam spre vremuri mai bune, în care existau de toate pentru toți. Nevoile trecutului vor lua sfârșit pentru totdeauna. Și W. ședea în vehiculul lui strâmt, privea prin ochelarii lui fără ramă și prin parbriz în jos la pâlnia și la sărăcia aia. Aici nu începuse nimic. Fusese catapultat în urmă, în anii ’40, și atmosfera rămăsese neschimbată ca o fotografie: gri și întunecată, în ciuda zăpezii, rece ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]