5,469 matches
-
Câte o ceașcă de cafea domnișoarele beau și mai devreme, pe la ora zece, în pat, chiar când se trezeau. Așa se deprinseseră și așa rămăsese rânduit o dată pentru totdeauna. La douăsprezece și jumătate masa se punea în sufrageria mică, lângă odăile mamei, și la acest intim mic dejun de familie își făcea uneori apariția și generalul, când îi permitea timpul. În afară de ceai, cafea, brânză, miere, unt și un fel de clătite care-i plăceau foarte mult generălesei, în afară de pârjoale și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe prima, cea din dreapta, o ocupa Ferdâșcenko, iar cea de-a treia, aflată în partea stângă, era încă goală. Însă Ganea îl conduse întâi pe prinț în jumătatea de apartament a familiei. Această jumătate a familiei era alcătuită dintr-o odaie mare, care la nevoie era transformată în sufragerie, dintr-un salon, care, de altfel, era doar dimineața salon, iar seara devenea cabinetul și dormitorul lui Ganea, și, în sfârșit, dintr-o a treia cameră, strâmtă și întotdeauna ținută sub cheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Semionovna, să ne cânte ceva la pian. Trec prin camera din colț și văd că pe masa de lucru a Mariei Ivanovna zace uitată o hârtie de trei ruble: o fi scos-o să plătească cine știe ce trebuință a casei. În odaie, nimeni. Am luat bancnota și am pus-o în buzunar, fără să știu nici eu de ce o fac. Ce m-o fi lovit, nu știu. Numai că m-am întors cât am putut de repede la masă. Am stat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de repede) aproape fără nici o schimbare. Sunt clădite solid, cu ziduri groase și ferestre extrem de rare; la parter, uneori ferestrele au gratii. Cel mai adesea, jos e dugheana unui zaraf. Scopitul care stă la dugheană ține cu chirie o odaie de la etaj. Pe dinafară și pe dinăuntru totul parcă e neprimitor și rece, totul parcă se ascunde și se ferește, și ar fi greu să-ți explici de ce-ți faci această impresie numai după aspectul casei. Combinațiile arhitectonice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trebuia să fie casa lui!“ — Vezi! râse vag Rogojin, neînțelegând pe de-a-ntregul ideea confuză a prințului. Casa a clădit-o bunicul, observă el. Au locuit mereu în ea niște scopiți, Hludeakovii, care și acum stau cu chirie în câteva odăi. — E tare întunecoasă. Stai la întunecime, spuse prințul, plimbându-și privirile prin cabinet. Era o cameră mare, înaltă, cam mohorâtă, ticsită cu felurite mobile, în majoritate mese mari de scris, un birou, dulapuri, în care se păstrau registre și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne-ați amenințat acum), numai pentru că nu solicităm, ci pretindem, nu ne-am temut de indecența unei vizite atât de târzii (deși când am venit noi nu era târziu, ci dumneavoastră ne-ați făcut să așteptăm un ceas întreg în odaia servitorilor), deci, zic, am venit fără să ne temem, deoarece am presupus că vom găsi în persoana dumneavoastră un om cu bun-simț, adică cu cinste și conștiință. Da, e adevărat, n-am intrat umili, nu ne-am făcut apariția ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când Aglaia apăruse pe terasă, iar el sărise de pe canapea și pășise spre mijlocul odăii ca s-o întâmpine; asta se întâmpla pe la ora opt seara. Aglaia era singură-singurică, îmbrăcată simplu și parcă în grabă, cu un burnuz ușor. Ca și dimineața, era palidă la față, iar în ochii ei fulgera o strălucire vie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
începuseră să se adune prin preajma vilei lui Lebedev, dar mai ales în dreptul casei Dariei Alexeevna; de la șapte începuse să se umple și biserica. Vera Lebedeva și Kolea erau teribil de îngrijorați din pricina prințului; totuși, aveau multe treburi acasă: supravegheau pregătirea odăilor prințului în vederea primirii și tratării invitaților. De altfel, după cununie nu era prevăzută o reuniune numeroasă; în afara persoanelor de care era nevoie pentru a fi martore la ceremonia căsătoriei, Lebedev îi invitase pe soții Ptițân, pe Ganea, pe doctorul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a spus? — Nu, o servitoare a mamei lui. Iar la ușa lui Parfion Semionovici am sunat, dar nu mi-a deschis nimeni. — Poate să fi plecat, își dădu portarul cu părerea. Nu spune nimănui. Câteodată ia cheia cu el și odăile rămân încuiate câte trei zile la rând. — Știi sigur că ieri a fost acasă? — A fost. Câteodată intră pe ușa din față și nu-l mai vede omul. — Dar Nastasia Filippovna n-a fost ieri aici cu el? — Asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
plasă. În acest context va apărea și spitalul din Vaslui ctitorit de Dimitrie Drăghici pe pământul donat de Elena Ghica (căsătorită Șubin) sora voievodului Alexandru Grigore Ghica (1849-1856) și stăpâna orașului și moșiei Vaslui. Odată cu fondarea spitalului, pe lângă cele 18 odăi ale clădirii mari, ctitorul Dimitrie Drăghici oferă și un paraclis pe care-l clădește pe locul fostei biserici de țintirim cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care a existat Înaintea mutării cimitirului În actualul amplasament «Eternitatea». Era o uzanță a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se prelungește, la un diapazon și mai înalt, în etapa colaborării la unu: „Poemul sparge ferestrele poemului” - citim în comentariul liric la cartea lui Stephan Roll, iar în altă parte: „Poemul trebuie să fie o izbucnire temerară, o trecere din odaie în oglindă, din grădină în anotimp” - și: „Un risc, o aventură totală”. Intră, însă, acum în joc „partea revelatoare a hazardului”, „acele armonii deșteptate de întâmplare” (în A doua lumină poemul e definit chiar ca „o succesiune de hazarduri”), neprevăzutul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin amintire sângerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sunt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini în romanța eminesciană), fără
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
la bal, ce poate fi apropiată de unele similare producții ale lui Stephan Roll: Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei, Ară-mă, treieră-mă, seamănă-mă, plouă-mă, Deschide-mi supapă de siguranță aorta, Iată: noaptea intră în odaie cu toată stima... La fel, „pastelul” comportă stilizări conforme noului univers imaginar, printr-o ostentativă transcriere în cod modernist: Drum dinam bandajat excepțional Casele se îmbrățișează în visul de var Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar, Cât
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
călătoare a vieții”. Dar Voronca este, în Petre Schlemihl, și poetul pământului și al „luminii regăsite”, al „vieții ce freamătă în seve”, într-o atmosferă eterată în care peisajul se muzicalizează, topindu-se în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști Ierburile atâtor distanțe stând alături. Cine a spus că slova e-un lanț de-ncete schimburi, Și literele închise ca păsări în odaie? C-un singur vers poți trece prin patru anotimpuri, Și pasul din poeme un continent îl taie. (Ciubotele de șapte poști) Iar în altă parte, nu în alt sens, se vorbește despre „hotarele pe care le va lărgi poemul”, ori
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
luni de ger. ș...ț Frigul s-a apropiat dintr-o dată ca un nor. Voi pleca desigur și de aici. Voi mătura cu coada de cometă a nedefinitelor mele doruri alte ținuturi”. Unica presiune securizantă rămâne iubirea și spațiul propriei odăi a visătorului: „să gâfâi sub ferestrele mele ca sub un arbore al binefacerii din care îmi va cădea în mâini fructul cu seva caldă a iubirii”. În jurul acestui loc de refugiu, viața cu înălțările și căderile ei urmează să-și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
descoperi în scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate luminile lui ca piatra unui inel, pe trotuare pasul sună ca un diapazon pentru acordarea orchestrei care va izbucni în curând” - citim în Poemoterapie. Iar în Copacul-centaur: „În odaia mea, la locul unde stă de obicei pianul, am culcat un copac cu rădăcinile împletite în aer, ca o coamă plină de rămășițe terestre și de viermi. ș...ț Copacul acesta e mai mult decât un violoncel uriaș și, când
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suprapunându-se într-o nebuloasă fără limită, într-un spirit fără de sfârșit, - vei putea întâlni într-o dimineață, în drumul tău spre birou, un pleziozaur sau, deodată, când vei asculta somnul căzând în tine ca o apă într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași ș...ț Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc însă, la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu un „bici încordat în cușca dresorului”, sub semnul definitiv al „singurătății”; în Poemoterapie, spectrul solitudinii se conturează în „plecarea celor din urmă prieteni”, pe o corabie incendiată; în Copacul-centaur libertatea poetului rămâne limitată la reveria dintre „pereții strâmți” ai odăii, iar după elogiul „scrisului dumnezeiesc de liber” urmează, în finalul Pădurilor orchestre, aceste rânduri melancolice: „Dar vocea ta, cântecul nostru, scrisul acesta mărunt, nu sunt decât scoicile și brățările uitate pe țărm și pe care un braț al mării lunecos
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în versurile sale - orice promisiune a metamorfozării universului. Acesta, - surprins, în genere, în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, într-un prim moment, în figuri - cum am văzut - ale închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe în plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, încremenire în convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rândul lor, o rețea - în ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
inert, opresant pentru ființă, generator, ca atare, al unei permanente tensiuni, exprimate fără vehemențe conflictuale, dar lizibilă în lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri în putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, în atmosfera-i mohorâtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, în ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nujnă-mbracă / îmi cade de pe umeri... /.../ îmi pipăi tot trecutul și-1 recunosc armură / Dar nu mai știu pe clape să cânt și nu mai sunt / Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. Genunchii - două urne - se-apropie de pământ" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, împărțite între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-o spumă cu bucurii sau plângeri", "Pasăre ești. Sau flaut. Sau havuz", "Orașul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-ului sau al „luptei (boxului) cu umbra”. El a scris Prescripțiile magice ale supraomului Zang Shanfeng. Zhang Zhongjing: Cel mai mare doctor din dinastia Han de Răsărit. Este considerat un „Înțelept al medicinei” și lucrarea lui clasică Rezumatul prescripțiilor din odaia de aur este considerată „originea tuturor prescripțiilor medicale”. El a inventat clisma și a fost expert În acupunctură și presopunctură. Influența exercitată asupra medicinei chineze de lucrările lui Despre maladiile febrile și Rezumatul prescripțiilor din odaia de aur este profundă
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
clasică Rezumatul prescripțiilor din odaia de aur este considerată „originea tuturor prescripțiilor medicale”. El a inventat clisma și a fost expert În acupunctură și presopunctură. Influența exercitată asupra medicinei chineze de lucrările lui Despre maladiile febrile și Rezumatul prescripțiilor din odaia de aur este profundă și durabilă. Zhuangzi: Cel mai mare dintre autorii de texte daoiste și cel mai de seamă urmaș al lui Lao Zi, Zhuangzi a trăit În secolul al IV-lea Î.e.n. În prezent, un alt nume din
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
un pârâiaș și soarele clipește În loc, se opresc, Își fac o surlă pentru a se adăposti, apoi, aduc pe lume doi copii negri cum e piperu și viteji ca cumpăna pământului. În timp ce copiii ajung Într-un castel cu 360 de odăi, mama lor mai naște o fetiță care vrea să meargă după frățiorii ei. Băieții Îi interzic fetei să deschidă o ușă fiindcă va fi rău de tine, dar fata calcă interdicția, deschide ușa, iese Cearchir Viteazu care o sărută și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]