5,945 matches
-
luminos în sufletul meu am simțit acum un mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu, decât formele tulburătoare ale trupului feminin și orgoliul de care-ți spuneam nu-i decât orgoliul celui refuzat de acele forme, îl urmăresc cu greu, nu înțeleg pe de-a-ntregul această logică întortocheată, Un bărbat, îmi explică el, se poartă uneori iubind ca un copil, nu va admite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mare orgoliu, nu orgoliul învingătorului însă, ci al învinsului, formele acelea aproape perfecte, și Theo desenează prin aer rotunjimi nevăzute, nu pot fi, dragul meu, decât formele tulburătoare ale trupului feminin și orgoliul de care-ți spuneam nu-i decât orgoliul celui refuzat de acele forme, îl urmăresc cu greu, nu înțeleg pe de-a-ntregul această logică întortocheată, Un bărbat, îmi explică el, se poartă uneori iubind ca un copil, nu va admite niciodată în fața prietenilor de joacă că tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am umblat ca un bezmetic pe străzi, mă bucuram de frigul uscat de afară care îmi mai potolea arsurile, cred că, da! mi-amintesc că ceea ce m-a durut mai mult n-a fost atât situația în sine, cât, eh! orgoliul vârstei! acum pot să recunosc, m-au jignit foarte tare cuvintele acelui bărbat gol din patul femeii cu care eu însumi, Cine-i puștiul? a întrebat el, Cine-i puștiul? repetă cu glas scăzut Theo și-n colțul gurii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
formuleze în cuvinte și iată-l, Criticii vor vorbi atunci de perioada oarbă din creația mea, și tot ce am pictat până acum li se va părea doar pregătirea necesară pentru ce va urma, Idioți! se vor lăsa înșelați de orgoliul meu! și el mușcă cu lăcomie din para portocalie, un fir de zeamă dulce i se prelinge în colțul buzelor, Sunt grozave perele astea! Și eu aș vrea să-l întreb despre orgoliu dar, Mai citește-mi, Daniel! vine spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urma, Idioți! se vor lăsa înșelați de orgoliul meu! și el mușcă cu lăcomie din para portocalie, un fir de zeamă dulce i se prelinge în colțul buzelor, Sunt grozave perele astea! Și eu aș vrea să-l întreb despre orgoliu dar, Mai citește-mi, Daniel! vine spre mine rugămintea lui, 15 aprilie, și despre Miró aș vrea să-l întreb, nu știu dacă i-am scris bine numele, 15 aprilie, voi împlini anul acesta 22 de ani și după atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
materialele, și eu mi-amintesc, în timp ce meșterul Duma vorbește, de Andrei Rubliov, de discuția noastră despre pictura religioasă, am să-mi construiesc o biserică, le-am spus eu atunci, și o amărăciune fără margini ia în sufletul meu locul acelui orgoliu stupid tineresc, Auriul pentru nimb, îmi spune meșterul, mi-l aduce cineva din Germania, îl cumpăr pe mărci, 50 de mărci un tubuleț mititel, mi-ajunge cu zgârcenie la două nimburi și preoteasa crede că două sute de mii cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o explicație! La Crucea din deal nu mă opresc ca toți creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
satisfăcută din viscerele mele întinate, Mâine voi pleca! Și fiara rânjește de plăcere nerușinată, rumeg ca un animal neadormit a câta oară?! toate cuvintele părintelui Ioan, omul acesta a văzut prin mine ca printr-o fereastră deschisă, să fie oare orgoliul acesta prostesc piedica de care mă lovesc mereu în tot ceea ce fac?! nu-mi iese nimic când pictez, pentru că nu am răbdarea umilinței?! Mă grăbesc să acopăr cât mai repede pânza de culori, convins că ceea ce va ieși din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
celor trei zile sorocite și pornesc în căutare de mure, e plin de mure pe pantele muntelui întoarse spre soare și alune, crusta de trufie, cum a numit-o părintele Ioan, mă înconjură încă cu trăinicie, oare nu dintr-un orgoliu nemăsurat mă supun acum conștient acestui tratament de trei zile în pustie, ca, odată întors în lume, să am ce povesti celorlalți banali prieteni ai mei, să apar înaintea lor învelit în mantia trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu! Nu-i o lecție pentru tine, ci pentru cei slabi! Tu vei distruge fiecare pânză pe care n-o vei socoti demnă de a sta lângă un Dali, orgoliu, își stă bine când ești tânăr dar, Taci! Taci! Mă rostogolesc pe iarba călcată de mine în picioare până când trupul mi se oprește de-o movilă mai înaltă de pământ și privind cu atenție în iarba încâlcită văd brațele grosolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-ai venit aici ca să intri la mănăstire sau, și mai rău, s-apuci pe calea sfințeniei?! Ce vrei să dovedești? Nu mă călugăresc, fii liniștit! Mă voi liniști de-a binelea dacă îmi spui că suporți toate astea din orgoliu așa cum face un suflet mândru sau din încăpățânare, Nu-i nici orgoliu, nici încăpățânare! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar mi se pare absurd să stai aici în iarbă suferind de lipsa unei țigări bune cu stomacul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-apuci pe calea sfințeniei?! Ce vrei să dovedești? Nu mă călugăresc, fii liniștit! Mă voi liniști de-a binelea dacă îmi spui că suporți toate astea din orgoliu așa cum face un suflet mândru sau din încăpățânare, Nu-i nici orgoliu, nici încăpățânare! Atunci, iartă-mă că ți-o spun, dar mi se pare absurd să stai aici în iarbă suferind de lipsa unei țigări bune cu stomacul gol, cu soarele ăsta nemilos în capul tău, când jos la mănăstire ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bancheta din spate meșterul Luca a lăsat să alunece peste mine o privire întrebătoare de albăstrele călcate în picioare cu o cruzime fără margini și poate pentru întâia oară mă vedea în toată odioasa mea splendoare, un monstru de egoism, orgoliu și trufie și-n fața părintelui Ioan tot nu încerci să te căiești, Părintele Ioan mă privește blând, cu o bunătate care stoarce din mine tot răul, stăm afară pe laviță, în soarele ce-și începe coborâșul de seară, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cum le-am lăsat astă-toamnă, părintele mi-a spus că Janos a venit și și-a luat lucrurile, pe ale meșterului Luca le-a lăsat aici, vestea morții meșterului Luca îmi răscolește toate amintirile dureroase din toamnă, când eu, în orgoliul meu, și părintele îmi spune că înainte de moarte cu câteva zile meșterul Luca i-a trimis o scrisoare prin care îl împuternicea să-mi dea mie toate instrumentele lui de lucru rămase în biserică și pe deasupra mi-a mai trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de dragoste cu o evreică, îmi sună mie în minte ca un dangăt de clopot, m-au făcut să decid întoarcerea, când România a intrat în război alături de nemți m-am înrolat imediat ca medic militar, m-am înrolat din orgoliu, din deznădejde, dintr-o mare durere sufletească și am ajuns în Rusia, Și eu aș vrea să știu care era durerea sufletească a părintelui, dacă are legătură cu nefericita poveste de dragoste cu o evreică, cu siguranță are! și luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
salvasem de la moarte, Am devenit foarte curios în ceea ce-l privea, ce le spunea el muribunzilor?! Mă urmărea și el pe mine, dar cu o bunăvoință neobișnuită, încurajându-mă, am fi putut face împreună minuni de n-ar fi fost orgoliul stupid al tinereții mele, părintele Ioan vorbește de orgoliu, nu m-ar fi înțeles atât de bine dacă el însuși, Într-o luptă de lângă Odessa, pe când ne retrăgeam cu caravana noastră, un glonte rătăcit mă lovește în piept făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l privea, ce le spunea el muribunzilor?! Mă urmărea și el pe mine, dar cu o bunăvoință neobișnuită, încurajându-mă, am fi putut face împreună minuni de n-ar fi fost orgoliul stupid al tinereții mele, părintele Ioan vorbește de orgoliu, nu m-ar fi înțeles atât de bine dacă el însuși, Într-o luptă de lângă Odessa, pe când ne retrăgeam cu caravana noastră, un glonte rătăcit mă lovește în piept făcându-mi o rană urâtă, în acele condiții puține șanse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
putea sluji niciodată într-o biserică ce mă înspăimântă, Daniel, eu am nevoie de Dumnezeu ca să mă apere, nu să mă umple de groază, de aceea nu voi accepta niciodată pictura asta! Ca om al bisericii nu pot avea ambiții, orgolii sau păreri de rău, dar pot să mă apăr de necredință, nu-mi dau seama cât de credincios era Theo, dar nu doresc defel să particip la jocul lui de-a v-ați ascunselea cu Dumnezeu, nu mă poate obliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în Biblie, numai că lipsește tocmai protagonistul, lipsește Iisus 11 decembrie, o caut pe Ana și sunt incapabil să mă stăpânesc, nu mă pot obișnui cu ideea că aparține altui bărbat și eu n-am făcut nimic ca să împiedic, în orgoliul meu nemărginit am crezut că, mă port ca un dobitoc cu ea, Oare demonul tău are nevoie într-atât de aceste ieșiri iraționale? se hrănește pictura ta din neputința asta oribilă de a te stăpâni?! se-ngrașă desenul tău din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reușit să-i stabilesc niciodată amestecul subtil de esențe, Aida! Da! pun capăt jocului și mă ridic s-o întâmpin cu noaptea desăvârșită din ochii mei, Theo! cum m-ai recunoscut?! o așteptam pe Corina, las curiozitatea ei nesatisfăcută de orgoliul meu măgulit de fericitul succes, Corina nu va veni, ea îmi spune, m-a sunat și m-a rugat să te însoțesc la clinică, trebuie să ducă fetița la doctor, o mică răceală, dacă n-ai nimic împotrivă am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi povestești despre marele tău succes din Italia, n-ai vrea să aibă impresia că ești unul dintre cei aduși încoace de mirajul Occidentului, de fapt n-ai venit aici să pictezi, o cauți pe Ana și ești plin de orgoliu, când femeia tulburătoare din fața ta te întoarce mereu spre pictură! 16 martie, m-am mutat de trei zile în atelier, e incredibil că în afară de menajera lui Anne care vine o dată la două săptămâni să șteargă praful, n-a mai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a lansat o provocare în pagina sportivă din Herald. Știam că m-ar mânca cu fulgi cu tot. Știam că înfrângerea în fața unui halitor de taco mi-ar distruge faima locală. Știam că, fugind de acest meci, aș ieși cu orgoliul șifonat, dar și că acceptarea provocării ar însemna sfârșitul. Am început să-mi caut un loc de refugiu. Armata, marina și pușcașii marini erau o idee bună, apoi a urmat atacul de la Pearl Harbor și toate astea mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Departamentul de Poliție din Los Angeles să fie ridiculizat pentru că pune la cale o asemenea farsă. Iar din motive strict financiare, sper ca Lee să câștige. Blanchard râse și izbi cu palma în capota mașinii. Am uitat cu totul de orgoliu și am zâmbit larg. Kay Lake mă privi drept în ochi și, pentru prima dată - lucru ciudat, dar totuși adevărat -, am simțit că eu și cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
găsit. Eu mă apuc să iau probe. — Russ vine abia mâine de la Tucson. Și, puștiule, nu mi se pare că ești prea sănătos... — La naiba, ieși afară și lasă-mă să-mi fac treaba! Harry se năpusti afară mormăind, cu orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
frumoasă femeie din Roma, cea mai puternică din imperiu“, îi spuneau, strângând-o toți trei deodată, într-o îmbrățișare care-i sufoca. Cu fiecare lună, brațele lor se făceau mai puternice, Drusus și Gajus se înălțau. Era o pornire de orgoliu: „Toți trei, viitorii stăpâni ai lumii pe care ne-au furat-o“. Ea rămânea tăcută în strânsoarea îmbrățișării lor, care era - multiplicată, învăluitoare, caldă - cea pierdută a lui Germanicus. Dar, fără ca ea să-și dea seama, după moartea tatălui lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]