4,436 matches
-
ca monarh ceresc, înconjurat de oștirile cerului. Își exercita autoritatea și victoria asupra forțelor haotice ale naturii și asupra puterilor dușmane ale istoriei. Așa cum Yhwh își manifesta puterea cerească prin adevăr și dreptate, la fel regele era văzut ca locțiitor pământesc al divinității și trebuia să-și asume datoria de a guverna poporul cu dreptate. Pentru a împlini cu demnitate rolul de locțiitor al divinității, regele trebuia să fie fidel propriului zeu, astfel încât Yhwh însuși să poată binecuvânta cu prosperitate pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mărturii scrise pentru a putea delinea profilul. Între aceste ocazii private, pot fi amintite aici dezlegarea unui vot, dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dobândirea sănătății sau sacrificiile pentru îndepărtarea impurității. Capitolul 5 Cunoașterea voinței divine În culturile antice din Orientul Apropiat, lumea cerească și cea pământească nu erau concepute ca două universuri separate, ci erau corelate vital una cu cealaltă, astfel încât realitățile lumii pământești depindeau deseori de arhetipul lor ceresc, așa cum și acțiunea umană era, uneori, cauzată de voința divină. Cunoașterea voinței divine avea, prin urmare, o importanță extraordinară în viața cotidiană. Iată, așadar, cum se explică apariția multor specialiști în religie, experți în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că, în ciuda măreției demnității sale, omul experimentează o limită imposibil de depășit, moartea (Gen 2-3), percepută ca destin necruțător și graniță de netrecut a propriei ființe (Qoh 9,2-4). Toate acțiunile religioase ale persoanei au loc doar în timpul existenței sale pământești, de la naștere până la moarte: după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
după moarte, nimeni nu-l mai poate „lăuda pe Dumnezeu”. Iată, așadar, că toate fazele existenței umane dobândesc o valență nu doar concretă, ci și religioasă. După cum deja am afirmat, pentru evreul credincios din vechime nu exista separare între existența pământească profană și raportul personal cu Dumnezeu, dar orice aspect uman, precum sănătatea sau boala, prosperitatea sau suferința, sunt inevitabil și expresia voinței divine asupra omului. Ținând cont de acest lucru, nu ne surprinde faptul că pentru Vechiul Testament omul este considerat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
culturilor antice vecine lui Israel, e plauzibilă credința că unii defuncți aveau un status diferit de cel obișnuit (cf. infra, pp. 116-117) menținând o putere specială de protecție și înțelepciune, asemănătoare cu cea pe care au avut-o în timpul vieții pământești. La moartea unei persoane se celebrau diferite rituri de doliu; cel mai natural era plânsul și lamentația însoțită de post și îmbrăcarea hainei de doliu (2Sam 1,12; 14,2; 1Reg 13,30; Am 5,16 etc.). Semnificația religioasă a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost glorificați după moarte, fiind ridicați la status-ul de ființe aproape divine, vindecători și ocrotitori ai dinastiei domnitoare. Ei erau invocați pentru a obține pace, binecuvântare și sănătate (Merlo, Xella, 2001). Pe baza acestor informații comparative, este foarte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că Yhwh însuși „a stabilit”, „a ridicat” (hēqîn) tronul său în cer, utilizând o figură expresivă care redă bine ideea că Yhwh își instituie pentru totdeauna domnia sa cosmică asupra tuturor celorlalte forțe ale naturii (expresii asemănătoare sunt utilizate pentru domnia pământească a lui David în 2Sam 3,10). Ideea de domnie cosmică a suveranului ceresc este o imagine uzuală în teologia regală a timpului având multe paralelisme în culturile religioase vecine lui Israel. Reprezentarea literară a lui Dumnezeu ca dominator ceresc
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și 104,3 („îți faci carul din nori, umbli pe aripile vântului”). Imaginea literară a cavalerului ceresc călătorind pe nori ca și cum ar fi carul său de război este transpoziția cerească a unei imagini tipice ideologiei regale în care acesta - domnitor pământesc - își ajută și apără poporul, în special „pe orfani și pe văduve”. Ps 104,3 interpretează aceeași imagine a cavalerului divin în termeni mai adaptați cosmologic, amintind de unele texte mitologice antice din Orientul Apropiat precum ciclul lui Baal din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
locuința firească a peștilor (Gen 1,20-22; Ps 104,25-26) și, în acest sens, era considerată ca o extensiune a spațiului terestru, locuința naturală a oamenilor și animalelor. Din punctul de vedere al geografiei cosmice, vechii evrei își imaginau globul pământesc ca un disc stabilit pe ape prin hotare precise. În Biblie se amintește de cele „patru colțuri” ale pământului (Is 48,11) și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și de „marginile” sau de „hotarele” sale (Ier 6,22; Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ps 48,11), la fel cum inscripțiile mesopotamiene și aramaice (cf. monumentul regelui Barrakib în KAI 216, linia 4) vorbesc de cele „patru ținuturi” ale pământului care definesc împărțirea universului pământesc după cele patru puncte cardinale obișnuite. În centrul discului pământesc se află Ierusalimul, locul ales de Dumnezeu ca să-și stabilească locuința și să devină punctul privilegiat de contact dintre Dumnezeu și poporul său. Teologia templului, care considera că Dumnezeu își manifesta aici maxima sfințenie în jurul căreia se va reuni poporul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
întunecat, trist, prăfuit și tăcut (Iob 10,21; 17,16; Ps 94,17). Deși unele expresii din literatura sapiențială lasă să transpară ideea că odată ajunși în lumea de dincolo oamenii pierd status-ul pe care-l aveau în viața pământească (Iob 3,13-16; Ps 49,11), există indicii clare că unii locuitori ai še’ôl-ului se bucurau de un status diferit de cel al morților obișnuiți; e vorba de cei numiți refă’îm „eroi, vindecători” care își păstrau o putere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de un status diferit de cel al morților obișnuiți; e vorba de cei numiți refă’îm „eroi, vindecători” care își păstrau o putere de ocrotire deosebită și o înțelepciune asemănătoare cu cea pe care aceste personaje o avuseră în timpul vieții pământești (cf. Cap. 6, pp. 116-117). Din punct de vedere cosmologic, este interesantă asocierea dintre lumea de dincolo și apele primordiale, considerate forțe haotice cosmice care, imediat după creare, au fost separate de pământ și închise de puterea lui Dumnezeu într-
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
își revendică și ele partea. Tribul Malla refuză inițial, dar, amenințați cu o coaliție, sfârșesc prin a accepta împărțirea osemintelor în opt părți egale. Deasupra fiecărei relicve, a urnei și a cărbunilor rugului au fost ridicate stūpa (păli: thūpa). Rămășițele pământești ale lui Buddha au fost venerate de timpuriu și au dus la formarea unui cult pasionat și a unei legende cu mii de ramificații care complică această biobrafie atât de simplă. Adepții lui Buddha mergeau în pelerinaj la locurile sfinte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
o obține ca soție pe vara sa Yaśodhară. Viața tânărului după căsătorie se poate condensa în aceste cuvinte ale legendarului chinez: „Timp de zece ani s-a dedat tuturor plăcerilor simțurilor”. În acea vreme, spune Lalitavistara, el a gustat plăcerile pământești în mijlocul a 84 000 de femei. Mai târziu, într-una din zile, regele a avut un vis deosebit: l-a văzut pe fiul său îmbrăcat în veșminte galbene de ascet părăsind palatul. Adânc mâhnit de această perspectivă, regele a luat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
împărțite și deasupra acestora au fost înălțate stūpe. Termenul sanscrit stūpa (păli: thūpa) denotă o piatră de hotar sau un monument. În perioada vedică, termenul definea un mormânt sub forma unei movile cu un stâlp sau o coloană. Conservarea rămășițelor pământești ale unor regi sau eroi în construcții funerare era o veche practică indiană, și buddhiștii au luat-o drept model. Stūpa reamintea eterna măreție a întemeietorului și făcea ca amintirea lui să fie simțită întrun mod mai tangibil. În buddhism
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
întreg pământul, este o instituție bine organizată și ierarhizată și Împăratul ei este Hristos Domnul. Iudaismul clasic însă a refuzat să admită identitatea dintre Mesia, cel prezis de profeți, și Iisus. Ei îl văd pe Mesia ca pe un rege pământesc, ca pe un conducător puternic al întregii lumi, iar cum acest stăpânitor se va naște din neamul lor, ei înșiși își atribuie un rol fundamental între popoarele lumii. Referitor la Buddha, știm că și el a avut o menire dublă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
lor comune, raportate de data aceasta la Rossia, numele imperiului țarist. Evoluția Europei de Vest Cu totul altul a fost drumul Europei de Vest. Începînd din secolul al IX-lea, aici are loc o separare a autorității spirituale de cea pămîntească, sub impactul unui conflict multisecular ce-l opune pe papă pînă atunci "cezaropapist" suveranilor teritoriali care, la rîndul lor, aspiră la o putere totală, aproape în stil bizantin. Conflictul se declanșează în 962, cînd Otton cel Mare pune stăpînire pe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Creștinii au adoptat expresia martir, în sensul de mărturie, faptelor și suferințelor creștinilor persecutați, care s-au numit astfel martiri de la cuvântul grecesc μάρτυρ, care înseamnă martor. Aceștia au dorit a se afirma ca și creștini, chiar cu prețul vieții pământești. Martiriul este deci o mărturie a credinței și modul cel mai evident de manifestare a nădejdii și a bucuriei întru Hristos. În limba greaca se face deosebire între μαρτυρία, acțiunea de a mărturisi sau de a face depoziție, și μαρτυρίον
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile păgânilor, pricinuitoare de pierzanie, neprimind o cinste care este mama necinstei veșnice. Li se dădeau averi trecătoare și o slavă care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
care iute se veștejește. Erau făcuți cunoscuți împăratului pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. Dar ei disprețuiau întreaga lume, aceasta neavând pentru ei un preț egal cu cele ce doreau. Erau pătrunși de adevărul că nimic din toate cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințați cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să se înalțe către Stăpânul! Câți dintre camarazii noștri n-au căzut în luptă ca să rămână credincioși unui împărat pământesc! Oare noi nu vom jertfi viața aceasta pentru credința în adevăratul Împărat? Câți făcători de rele n-au suferit moartea, pentru că au fost surprinși săvârșind nelegiuiri? Oare noi nu vom suferi moartea pentru dreptate? Să nu ne dăm îndărăt, camarazi
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cameră în alta, a simțit o lovitură pe ceafă, și a auzit ceea ce va descrie ulterior ca fiind „cuvintele nerostite ale Celuilalt”. Erau cuvintele care au marcat un nou răsărit în viața sa: „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilodesc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compasiunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]