9,678 matches
-
pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din copilărie, din perioada sa de maximă decădere. Haina lui avea buzunarele rupte, pantalonii îi erau legați cu sfoară de împachetat. Despre fața lui, care ieșea vălurită de sub părul smuls în toate părțile, nu se poate spune decât că era o față de bețiv. Insul era împins de la spate de un patron - era numele dat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca o crisalidă insecta terifică a ruletei, nu făcea decât să sporească excitația spectatorilor la mirosul morții. Totul era, mai departe, cât se poate de adevărat. E drept că Ruletistul avea acum părul dat cu briantină și purta smokingul și pantalonii largi ai acelei epoci, dar revolverul era adevărat și gloanțele cu totul reale, iar probabilitatea "accidentului" atât de așteptat - mai mare ca oricând. Arma a trecut din nou prin toate mâinile, lăsând pe degete un miros fin de ulei. Nici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzând că avem spectatori. Se uita și la fetițe cu același interes, ceea ce ne-a făcut să-l disprețuim. Ba a cerut de la Mona (tocmai de la ea!) o cretă mov. Mona, care nu știa multe, i-a întors fundulețul în pantaloni bej și s-a bătut cu palma peste el." Asta nu vrei?" Băiatul a privit-o indiferent și s-a îndepărtat. Timp de vreo săptămână l-am tot văzut în fiecare zi stând de vorbă cu copilul care avusese poliomielită
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rând să iau nu știu ce medicamente, când l-am văzut intrând. Rareori am simțit o mai puternică fascinație ca în acel moment; Traian se deșirase incredibil, avea poate un metru și optzeci înălțime. Purta un trening roșu ca flacăra, bluză și pantaloni, în picioare avea bascheți, dar tot aspectul său fizic contrasta cu ținuta asta sportivă. Mâinile, fața îi erau zbârcite, mersul clătinat părea de om bătrân. Doar după ochii lui sticloși îl mai puteai recunoaște. Era efectiv o ruină. Nu numai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape răstindu-se: Nu-l mai iubesc pe Silviu, înțelegi? Nu-l mai iubesc deloc, mi-e silă de el. Hai să ne batem joc de el, vrei?" Și brusc, își smulse tricoul de pe ea și își descheie din nou pantalonii până când, deasupra marginii chiloțeilor mini, răsăriră câțiva cârlionți strălucitori. Ne-am îmbrățișat din nou, dar de data asta ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda strânsorii ei și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perete, începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul. Clătinîndu-se, își înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de vulpe mirosul de zăpadă de-afară. Are încă ace de gheață în sprâncene, iar căciulița de lână tivită și ea cu blană de vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine, și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vulpe e albă de zăpadă. Tropăie la intrare cu cizmele scurte în care și-a vârât pantalonii tricotați, strânși pe picior, își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine, și-și scoate cizmele cu fermoar. Mă uit mai bine, ca să v-o pot descrie. Pare să aibă vreo treizeci și cinci de ani. Nu are o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lănțișor cu cruciuliță, care acum i-a ajuns la spate, între omoplați, iar pe degetele într-adevăr cam uscate și pieloase - o mulțime de inele cu peruzea, culoarea ei zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și eu. E un prilej
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul Renaissance așezat în mijlocul câmpiei prăfuite, oliv. Foișorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu coada ochiului, nu se putea să nu mă fi observat intrând. Din când în când se oprea din scris, recitea, pe tambur, o frază sau două, se uita pe fereastră... Era concret, era acolo, în pulovărul lui vișiniu, în pantalonii de velur verde închis, cu șosete crem în picioare. Mi-l amintesc în cele mai neînsemnate detalii. De pildă era puțin neras și nu purta verighetă. Unghiile îi erau tăiate scurt. Mi-am adunat tot curajul de care mă simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi păstrat doar așa, parcat în spatele blocului, ca să poată savura din când în când aceste momente de reală, deplină intimitate. Locatarii blocului se familiarizaseră și ei cu silueta suplă a arhitectului care tot dădea târcoale Daciei sale. Purta veșnic aceiași pantaloni scurți făcuți din niște blugi retezați, veșnic aceeași bluză cu imprimeuri care înfățișau, dacă te uitai mai bine, Ateneul român, având în față statuia lui Eminescu. Era un tânăr destul de insignifiant ca înfățișare: figură tipică de român carpatin, cum ar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cartofior lovi capota Daciei și ricoșa într-o parte.Îl aruncase cineva de la balcon, căci tot blocul se trezise și bărbați nebărbieriți, femei nefardate și copii nespălați strigau la nefericiții proprietari ai Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu urechile încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-mi cer nimic. Pe șantier eram singurul stăpân, pentru că eram singurul alb. Cei câțiva eurasieni care supravegheau lucrările aproape de pod nu se bucurau de același prestigiu; veneau la luciu în clasa [a] III-a, îmbrăcați în obișnuitele costume kaki ― pantaloni scurți și bluze cu buzunare largi la piept ― și înjurau lucrătorii într-o hindusthani fără greș. Perfecțiunea aceasta în limbaj și bogăția vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucrătorilor. Eu, dimpotrivă, vorbeam prost și fără accent, și asta le
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să vorbească. Doamna a voit să servească ceaiul, dar s-a răzgândit și a lăsat-o pe Maitreyi sa facă aceasta. Din greșeala nu știu cui, ceainicul s-a vărsat pe tavă și pe pantalonii lui Lucien, și atunci toți s-au repezit să-l ajute, inginerul și-a pierdut calmul și a început să-și certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în franțuzește, fără să izbutească să se facă înțeles. Narendra
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
criticam "poemul filozofic" ca atare, numindu-l hibrid și ineficient. Amuții, puțin plictisit de întrerupere. Ea ieși pe coridor și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și ineficient. Amuții, puțin plictisit de întrerupere. Ea ieși pe coridor și strigă jos, în curte, la bucătar, să pregătească ceaiul. ― Sper că n-ai sî mi-l verși și mie pe pantaloni, cum l-ai vărsat anul trecut pe pantalonii lui Lucien! Credeam că are să iîdă, dar ea rămase deodată împietrită în mijlocul odăii, exclamă ceva în bengali și fugi numaidecât. După pași, bănuii că s-a dus spre biroul inginerului, care era alături de odaia de primire. Se întoarse cu două
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se mai putea mișca și abia dacă-și mai putea mișca buzele? Și cum de nu pierduse mai mult sânge, căci lângă el pământul era abia umezit? Și unde îi era pușca, unde îi era ranița? Nu avea, în buzunarul pantalonului, decât un revolver, și acela fără gloanțe. Altceva nimic, pentru că l-a căutat Zamfira. Spera să găsească ceva, un act de identitate, vreo scrisoare, vreo fotografie. Cum era sigur că ne binecuvântase, voia să-i afle numele, să anunțe mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
draperiei, a apărut el, așa cum îi plăcuse să se deghizeze: cu pletele blonde, dar cu figura arsă de soare, îndelung bătută de vânt, cu o cămașă ruptă, decolorată, prin care se vedeau umerii și pieptul, în picioarele goale, și cu pantalonii scurți, pe care și-i suflecase și mai mult, ca și cum s-ar fi pregătit să treacă prin apă, a apărut, parcă ar fi ieșit din peștera verde a oglinzii și, fără ca nimic să fi pregătit această mișcare, își dădu deodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt și slab, trăsăturile feței, neașezate încă, par umflate de fierberea dinăuntru pe care se străduiește s-o ascundă. Se uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maldăre de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni : pantaloni peșior - așa le zicea p-atuncea. Tot la mașina de cusut, dă-i și dă-i, tot cu croitu. Din ochi croia, fără tipare, fără nimic, Ivona îi mai aducea jurnale străine, da ea nici nu se uita la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu Tudor, tocma pe măsură, cămăși de noapte, șorțuri de bucătărie, costume de baie ; într-o vreme, îi făcuse Ivonei și pantaloni : pantaloni peșior - așa le zicea p-atuncea. Tot la mașina de cusut, dă-i și dă-i, tot cu croitu. Din ochi croia, fără tipare, fără nimic, Ivona îi mai aducea jurnale străine, da ea nici nu se uita la ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu franjuri la manșeta pantalonului, privind cu jind elegantele echipaje sau automobile ascunse sub garoafe și trandafiri la bătăile cu flori, să ai deodată acele chipuri admirate la doi pași ! Chiar dacă, bun înțeles, nicio șansă de a fi remarcat... Cu mâinile încrucișate la spate, peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophie, desigur, nu va uita niciodată cum arăta el atunci când a fost primit pentru prima oară. Tu însă, care îți amintești de propria junețe, de primele baluri la care preferai să absentezi, pretextând în ultimul moment că ba vesta, ba pantalonii nu-ți veneau bine, iar dacă balul era chiar la voi acasă, te închideai în camera de studiu și numai la rugămințile bietelor surori apăreai, dacă nu se găsea la cadril o pereche completă, tu, mai tolerant și mai lipsit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]