4,933 matches
-
colaboreze cu germanii și italienii. Această convingere a fost formată cu ajutorul informațiilor oferite de ofițerii de legătură trimiși în misiune în cele două tabere - a partizanilor și a cetnicilor. Informațiile obținute de ofițerii de legătură și informatorii din ambele tabere (partizani și cetnci) au fost de primă importantă pentru succesul misiunilor de aprovizioanare și au fost cele care au influențat strategia Aliaților în Iugoslavia. Informațiile obținute au dus în cele din urmă la abandonarea cetnicilor și direcționarea întregului ajutor aliat exclusiv
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
cetnci) au fost de primă importantă pentru succesul misiunilor de aprovizioanare și au fost cele care au influențat strategia Aliaților în Iugoslavia. Informațiile obținute au dus în cele din urmă la abandonarea cetnicilor și direcționarea întregului ajutor aliat exclusiv spre partizanii lui Tito. În 1942, desi aprovizionarea opoziției armate din Iugoslavia era limitată, cantitatea de provizii trimise celor două părți (cetnicii și partizanii titoiști) erau egale. În anul următor s-a produs o schimbare. Germanii au declanșat Operațiunea „Schwarz” (bătălia de pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Informațiile obținute au dus în cele din urmă la abandonarea cetnicilor și direcționarea întregului ajutor aliat exclusiv spre partizanii lui Tito. În 1942, desi aprovizionarea opoziției armate din Iugoslavia era limitată, cantitatea de provizii trimise celor două părți (cetnicii și partizanii titoiști) erau egale. În anul următor s-a produs o schimbare. Germanii au declanșat Operațiunea „Schwarz” (bătălia de pe Sutjeska, a cincea ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi), una dintre cele șapte atacuri antipartizani menite să elimine rezisența armată împotriva Axei. Acesta a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
aprovizionarea opoziției armate din Iugoslavia era limitată, cantitatea de provizii trimise celor două părți (cetnicii și partizanii titoiști) erau egale. În anul următor s-a produs o schimbare. Germanii au declanșat Operațiunea „Schwarz” (bătălia de pe Sutjeska, a cincea ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi), una dintre cele șapte atacuri antipartizani menite să elimine rezisența armată împotriva Axei. Acesta a fost și momentul în care trimisul britanic F.W.D. Deakin a sosit în Iugoslavia cu misiune a de adună informații.Raportul lui Deakin
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
să elimine rezisența armată împotriva Axei. Acesta a fost și momentul în care trimisul britanic F.W.D. Deakin a sosit în Iugoslavia cu misiune a de adună informații.Raportul lui Deakin conține două observații principale. Prima era aceea că partizanii fuseseră curajoși și agresivi în lupta cu lupta cu diviziile de vânătorii de munte și infanteriștii germani, au suferit pierderi importante și au nevoie rapidă de ajutor. A doua observație a fost aceea că întreaga divizie de vânători de munte
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
punct de vedere al operațiunilor aeriene. În septembrie 1943, la cererea lui Churchill, generalul de brigadă Fitzroy Maclean a fost parașutat la cartierul general al lui Tito de lângă Drvar pentru a deschide un birou de legătură permanent și oficial cu partizanii. În vreme ce luptătorii regaliști - cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
la cererea lui Churchill, generalul de brigadă Fitzroy Maclean a fost parașutat la cartierul general al lui Tito de lângă Drvar pentru a deschide un birou de legătură permanent și oficial cu partizanii. În vreme ce luptătorii regaliști - cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La sugestia generalului Maclean, RAF a primit sarcinile aprovizionării pe
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
de lângă Drvar pentru a deschide un birou de legătură permanent și oficial cu partizanii. În vreme ce luptătorii regaliști - cetnicii - mai erau aprovizionați sporadic, partizanii au primit cea mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La sugestia generalului Maclean, RAF a primit sarcinile aprovizionării pe calea aerului a partizanilor și a sprijinirii lor din punct de vedere tactic. În ianuarie 1944, forțele lui
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
mai mare parte a ajutorului aliaților. Mai mult, după încheiera lucrărilor Conferinței de la Teheran, partizanii au obținut recunoașterea oficială din partea Aliaților că „forță legitimă de eliberare națională”. La sugestia generalului Maclean, RAF a primit sarcinile aprovizionării pe calea aerului a partizanilor și a sprijinirii lor din punct de vedere tactic. În ianuarie 1944, forțele lui Tito au atacat fără succes Banja Luka. Dar, în în timp ce forțele lui Tito se retrăgeau, cele ale lui Mihajlović se remarcau prin lipsa de activitate. Această
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Luka. Dar, în în timp ce forțele lui Tito se retrăgeau, cele ale lui Mihajlović se remarcau prin lipsa de activitate. Această situație a fost remarcată de altfel și de presă vremii. Pe 16 iunie 1944 a fost semnat acordul Tito-Šubašić dintre partizani și guvernul iugoslav în exil al regelui Petru al II-lea. Acest acord a fost o încercare de formare a unui nou guvern iugoslav, care să includă atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională a Iugoslaviei” ("Antifašističko V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că forța armata regulată. Mihajlović și majoritatea cetnicilor au refuzat să se alăture partizanilor comuniști. Între 30 martie și 8 aprilie 1945, cetnicii lui Mihailović au încercat organizarea unei ultime operațiuni care să le refacă statutul de forță credibilă de luptă împotriva Axei. Cetnicii au declanșat un atac împotriva unei forțe combinate a ustașilor
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Tito și Mihailović aplicau două politici diferite. În timp ce Tito aplică instrucțiunile Cominternului: lupte neîncetata, pretundindeni și cu orice preț, fără să țină seama de pierderile umane, materiale și de posibilitatea represaliilor germane, Mihailović aplică o politică de temporizare. Eficacitatea luptei partizanilor a fost foarte ridicată, Axa fiind obligară să pătreze în Iugoslavia efective de aproximativ 15 divizii. Rezultatele luptei împotriva Axei ar fi fost mai scăzute, dar și pierderile lor mai mici, daca partizanii ar fi aplicat tacticile lui Mihailović: să
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
aplică o politică de temporizare. Eficacitatea luptei partizanilor a fost foarte ridicată, Axa fiind obligară să pătreze în Iugoslavia efective de aproximativ 15 divizii. Rezultatele luptei împotriva Axei ar fi fost mai scăzute, dar și pierderile lor mai mici, daca partizanii ar fi aplicat tacticile lui Mihailović: să supraviețuiască și să reziste până în Ziua Z a insurecției naționale. Acestea erau de fapt instrucțiunile pe care le transmiseră Comandamentul Britanic și guvernul iugoslav în exil. Începând cu 22 februarie 1944, Churchill a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Macedonia au fost eliberate în decurs de două luni și Armata I bulgară (130.000 de oameni) a continuat luptele cu germanii și aliații lor în Ungaria. Beneficiind atât de sprijinul Aliaților occidentali și de sprijinul terestru al Armatei Roșii, partizanii și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
sprijinul terestru al Armatei Roșii, partizanii și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
și-au îndreptat atenția spre statul marionetă sârb - Administrația Militară Sârbă. Regiunea acestui stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
stat marionetă avusese parte de puține lupte de la căderea așa-numitei „Republici de la Užice” din 1941 (Vedeți și: Prima ofensiva împotriva partizanilor iugoslavi). Pe 20 octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945, partizanii au lansat o ofensivă generală în sectorul Mostar-Višegrad-Drina. În condițiile în care partizanii controlau deja părți importante din regiunile rurale din Bosnia, Croația și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ 800.000 de oameni, organizați în patru armate. În plus, partizanii mai aveau
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
și Slovenia, partizanii au lansat o ofensivă generală pentru legarea acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ 800.000 de oameni, organizați în patru armate. În plus, partizanii mai aveau și opt corpuri independente de armată. Împotriva partizanilor iugoslavi lupta „Heeresgruppe E” (Grupul de Armată E) condus de generalul Alexander Löhr. Acest grup de armată era format și șapte corpuri de armată, din care unul de vânători de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
acestor teritorii și cucerirea orașelor principale și drumuri. Pentru ofensiva generală, mareșalul Josip Broz Tito comandă o armată de aproximativ 800.000 de oameni, organizați în patru armate. În plus, partizanii mai aveau și opt corpuri independente de armată. Împotriva partizanilor iugoslavi lupta „Heeresgruppe E” (Grupul de Armată E) condus de generalul Alexander Löhr. Acest grup de armată era format și șapte corpuri de armată, din care unul de vânători de munte și unul de cazaci. Aceste corpuri erau compuse din
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
Printre sârbii care luptau de partea germanilor se aflau militarii Gărzii Teritoriale Sârbe și ai Corpului Voluntarilor din Administrația Militară a Șerbiei (Șerbia lui Nedić). Alături de germani mai luptau și sloveni ai Gărzii Teritoriale ("Slovensko domobranstvo", SD), cu efectivele complete. Partizanii au eliberat Bihaćiul în prima zi a ofensivei lor generale. Armata a 4-a de sub comanda lui Petar Drapšin, a străpuns liniile defensive ale corpului al 15-lea de cavalerie cazaca. Până pe 20 aprilie, Drapšin au eliberat Lika și litoralul
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]