8,224 matches
-
la declinul mănăstirii : stilul de viață idio‑ ritmic și pierderea ajutorului financiar al Rusiei. Corpul de guvernare athonit de la Protaton a recomandat patriarhului de Constantinopol de atunci, Calinic, Închiderea mănăstirii. Însă, Dumnezeu și martirul Său au aranjat altfel această problemă. Patriarhul, inspirat de Dumnezeu și de sfântul Său, a căutat să restaureze mănăstirea și să stabilească un monahism cenobitic. Patriarhul Calinic a cerut ajutorul bătrâ‑ nului Sava de la Schitul Xenofont. Acesta a petrecut patru ani În Constantinopol strângând bani pentru Mănăstirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Protaton a recomandat patriarhului de Constantinopol de atunci, Calinic, Închiderea mănăstirii. Însă, Dumnezeu și martirul Său au aranjat altfel această problemă. Patriarhul, inspirat de Dumnezeu și de sfântul Său, a căutat să restaureze mănăstirea și să stabilească un monahism cenobitic. Patriarhul Calinic a cerut ajutorul bătrâ‑ nului Sava de la Schitul Xenofont. Acesta a petrecut patru ani În Constantinopol strângând bani pentru Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Multe minuni au avut loc În capitală, mai ales atunci când cinstitul cap al sfântului a fost adus
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fost curățiți, iar cei posedați de demoni au fost exorcizați. Bătrânul Sava cu greu putea face față tuturor cerințelor de a fi vizitat. Dar apoi războiul a izbucnit Între Turcia și Rusia, care a rezultat În pierderea asistenței financiare din partea Patriarhului Calinic. Atunci doctorul fără de arginți Pantelimon a luat parte la reconstrucția propriei sale mănăstiri. A săvâr‑ șit multe minuni care l‑au ajutat pe noul egumen al mănăs‑ tirii, bătrânul Sava. Însemnătatea succesului bătrânului Sava cu moaștele sfântului a fost
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
60, aflat la studii în Anglia, și-a susținut teza de doctorat chiar cu tema apropierii ecumenice între bisericile creștine 261. Au urmat istoricile deschideri, de după 1989, odată cu prima vizită a Papei într-o țară ortodoxă, găsind în Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist o deschidere dialogică transmodernă. Asemenea "sacrificii" din diverse direcții arată intrarea într-un alt universalism, cu adevărat global, acel unus animus (un singur suflet) din care se împărtășesc diversitățile individuale și colective, întotdeauna cu rest (Noica). Atrag atenția, în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Adev]rului și a Realit]ții. 2) Gândirea iudeo-creștin] Concepția predominant] a Vechiului Testament sublinia bucuria sexului, încuraja fecunditatea, iar asumarea c]s]toriei și a paternit]ții erau firești. Motivați în parte de grija pentru perpetuarea liniilor de familie, patriarhii și regii Israelului au practicat poligamia; bărbații proasp]ț c]s]toriți erau scutiți de serviciul militar timp de un an astfel încât cuplul s] se poat] bucură de binecuvânt]rile sexului marital; erau permise c]s]toriile în levirat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
numeroasă în Rusia, făcând un popas la Kiev, la 3 august 1629, cum nota Petru Movilă, arhimandritul român de la Lavra Pecerska și protectorul de durată al lui V., pe care îl întărea cu scrisori de recomandare către țar și către patriarhul moscovit. În răstimpul petrecut la Moscova (martie-decembrie 1629) face schimburi de daruri, pelerinaje religioase, copiază manuscrise și așteaptă, în van, icoanele comandate de Miron Barnovschi pentru mănăstirea Dragomirna. Acesta nu se mai afla în scaunul Moldovei la reîntoarcerea lui V.
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
se retrage la Secu. Nu rămâne mult timp departe de treburile țării, intervenind în împăcarea domnitorului Alexandru Iliaș cu boierimea moldavă. Pentru asemenea servicii și pentru deosebitele sale calități duhovnicești și de cărturar, recomandat fiind de Petru Movilă și de patriarhul rus Filaret Nikitici, la 23 septembrie 1632 este ales mitropolit, fără a mai trece prin rangul de episcop. Predica de înscăunare o rostește, la Iași, celebrul teolog Meletie Sirigul. În aprilie 1633 se pare că asistă, la Lvov, la sfințirea
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
Iași, unde se dorea o limpezire doctrinară a ortodoxiei, tulburată de luptele confesionale din epocă. Prezența teologilor români a însemnat o mediere între lumea greacă și cea slavo-răsăriteană și o temperare a presiunilor făcute de Patriarhia Constantinopolului pentru anatemizarea fostului patriarh, Chiril Lucaris. Sinodul condamna doar lucrarea atribuită acestuia - o confesiune de credință ortodoxă cu tente calvinizante, tipărită la Geneva în 1629. În replică este aprobată Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, ca operă dogmatică normativă a Bisericii Orientale. Aflat la
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
a prelucra izvoare și modele multiple: manuscrise și opere tipărite, autohtone și străine (bizantine, neogrecești, sud-slave sau ucrainene), unele greu de identificat astăzi. Sunt folosite o colecție de omilii bizantine datând din secolul al XIV-lea și, atribuită mai multor patriarhi („omiliarul patriarhal”), cunoscută însă într-o variantă slavonă amplificată, „cazania” ucraineanului Kiril Trankvilion Starovețki - Evanghelia învățătoare, tipărită în 1619 la Rohmanov. Pentru hagiografia locală e prelucrată „măcenia” Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, după textul compus la începutul secolului al
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
Starovețki - Evanghelia învățătoare, tipărită în 1619 la Rohmanov. Pentru hagiografia locală e prelucrată „măcenia” Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, după textul compus la începutul secolului al XV-lea de un Grigorie, monah și prezbiter din Biserica „Moldovlahiei”, și scrierea patriarhului Eftimie de Târnovo despre viața Cuvioasei Parascheva (într-o versiune prescurtată a originalului). V. a apelat la literatura neogreacă de factură renascentistă, larg răspândită în secolul al XVI-lea. În douăzeci de predici prelucrează selectiv și cu intervertirea textelor cartea
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
informații) a fost Neagoe Basarab, voievodul care a putut - de la înălțimea autorității câștigate asupra ierarhilor Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească în 1504. Textul (Viața și traiul sfinției sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească) adună tradiții păstrate la Sfetagora și știri colectate în Țara Românească, fiind alcătuit după tiparele narării unei „existențe exemplare”. Copiată în numeroase rânduri (în sbornice
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
neogreacă, una tipărită la Veneția în 1803) în timpul lui Matei Basarab de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel sau chiar de învățatul cumnat al domnului, autor și realizator al unor programe savante de tălmăciri. B.P. Hasdeu publică textul „biografiei” patriarhului Nifon în „Arhiva istorică a României”, în 1865. Până la un punct, desfășurarea istorisirii nu depășește cadrul impus de o lungă tradiție: „introducția”, elogiul părinților de stirpe aleasă și încărcați de virtuți, anii de formare ai viitorului patriarh (ce se face
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
publică textul „biografiei” patriarhului Nifon în „Arhiva istorică a României”, în 1865. Până la un punct, desfășurarea istorisirii nu depășește cadrul impus de o lungă tradiție: „introducția”, elogiul părinților de stirpe aleasă și încărcați de virtuți, anii de formare ai viitorului patriarh (ce se face remarcat prin „darul de învățătură”), petrecuți întâi pe lângă un laic, dascăl de filosofie, apoi sub supravegherea lui Ioasaf, „dascăl și provideț”, și a lui Zaharia din cetatea Nartei, care „știa carte grecească și slavonească”, peregrinările prin felurite
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
din cetatea Nartei, care „știa carte grecească și slavonească”, peregrinările prin felurite locuri (Nifon a fost un athonit, iar Gavriil l-a cunoscut pe când se afla la mănăstirea Dionisiu), urcarea, firească și motivată, pe scara demnităților ecleziastice (episcop de Salonic, patriarh al Constantinopolului), cu așteptatele imixtiuni răuvoitoare ale „diavolului”. În Viața... Nicolae, mai apoi Nifon, circulă într-o Peninsulă Balcanică pestriță, complicată, străbate spații apreciabile, însoțit de destule informații corecte (lângă notele de convenționalism și de fantazare, puțin profitabile pentru individualizarea
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
diavolului”. În Viața... Nicolae, mai apoi Nifon, circulă într-o Peninsulă Balcanică pestriță, complicată, străbate spații apreciabile, însoțit de destule informații corecte (lângă notele de convenționalism și de fantazare, puțin profitabile pentru individualizarea personajului), el aflându-se în scaunul de patriarh ecumenic (ca Nifon al II-lea) în două rânduri, între 1486 și 1488 (când a fost depus, se pare, în urma descoperirii unor nereguli de ordin financiar) și în 1497-1498. S-ar zice că adevărata „viață” a patriarhului Nifon începe odată cu
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
în scaunul de patriarh ecumenic (ca Nifon al II-lea) în două rânduri, între 1486 și 1488 (când a fost depus, se pare, în urma descoperirii unor nereguli de ordin financiar) și în 1497-1498. S-ar zice că adevărata „viață” a patriarhului Nifon începe odată cu „etapa românească” a activității sale. Nebulosul se retrage în fața unei „istorisiri” ce relatează panegiristic un șir de situații în care acționează un Nifon chemat să rezolve „teme” concrete, cum ar fi organizarea Bisericii din Țara Românească (tradiția
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
ales și mai temătoriu de Dumnezeu”, și lui Neagoe Basarab, pe care, în țară fiind, Nifon „îl întăria cu învățăturile sale, ca să crească și să se înalță în toate faptele cele bune și să se rădice în noroc bun”. Fostul patriarh ar fi un soi de „semn”, o prezență tutelară, cuvintele lui prezic (sfârșitul lui Radu cel Mare petrecut „întru niște tâmplări rele” vine ca o confirmare a „cuvintelor sfântului”), rugăciunile sale dezvăluie (uneltirile mârșave puse la cale de Mihnea cel
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Craioveștii sunt beneficiari) și pedepsesc (suprimarea „urâtului și a muncitoriului” Mihnea, trecut între timp - păcat suprem - la catolicism, de către „viteazul Dumitru Iacșici”, a fost sprijinită tot de „ruga lui sveatâi Nifon”). În intenția lui Neagoe Basarab, care comandase scrierea Vieții patriarhului Nifon oficializând astfel propria versiune a desfășurării evenimentelor și făcând-o credibilă, căci faptele erau istorisite de un străin, un „neutru”, destinația textului lui Gavriil Protul era mai complicată. Autorul - capabil să scrie „scenarii” și să-și pună „actorii” să
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
egal. Prin modificări petrecute la nivelul funcției operei, își află locul, în una și aceeași compunere, cele două mari modele de umanitate ale vremii vechi: sfântul și cavalerul (în ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, îngr. Iosif Naniescu și C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr. și pref. Tit Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
ipostaza sa monarhică). Ediții: Viața și traiul Sfinției Sale părintelui nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, îngr. Iosif Naniescu și C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr. și pref. Tit Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul Sfinției Sale părintele nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
C. Erbiceanu, București, 1888; Viața și traiul Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, îngr. și pref. Tit Simedrea, București, 1937; Viața Sfântului Nifon. O redacțiune grecească inedită, tr., îngr. și introd. Vasile Grecu, București, 1944; Viața și traiul Sfinției Sale părintele nostru Nifon, patriarhul Țarigradului, care au strălucit între multe patemi și ispite în Țarigrad și în Țara Muntenească, LRV, I, 66-112. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronice muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1899; Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Muntenească, LRV, I, 66-112. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronice muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1899; Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor până în epoca lui Ștefan cel Mare, București, 1909, 81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Constantinopolului, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXVI, 1913-1914; D.R. Mazilu, Contribuțiuni la studiul vieții Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului, în Contribuții privitoare la istoria literaturii române, București, 1928, 21-36; Tit Simedrea, Viața Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, BOR, 1937, 5-6; D. Russo
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Dimitrie Onciul, Curs de istoria românilor de la întemeierea Principatelor până în epoca lui Ștefan cel Mare, București, 1909, 81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Constantinopolului, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXVI, 1913-1914; D.R. Mazilu, Contribuțiuni la studiul vieții Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului, în Contribuții privitoare la istoria literaturii române, București, 1928, 21-36; Tit Simedrea, Viața Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, BOR, 1937, 5-6; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 30-32; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 81-85; Călinescu, Ist. lit. (1941
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
81-82; Nicolae M. Popescu, Nifon II, patriarhul Constantinopolului, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXXVI, 1913-1914; D.R. Mazilu, Contribuțiuni la studiul vieții Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului, în Contribuții privitoare la istoria literaturii române, București, 1928, 21-36; Tit Simedrea, Viața Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, BOR, 1937, 5-6; D. Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 30-32; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 81-85; Călinescu, Ist. lit. (1941), 31, Ist. lit. (1982), 26; Piru, Ist. lit. I, 39-41; Panaitescu, Contribuții, 403-407; Lăudat, Ist. lit., I
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
Recherches sur les rédactions gréco-roumaines de la vie de Saint Niphon II, patriarche de Constantinople, RSE, 1967, 1-2; Ivașcu, Ist. lit., I, 76-78; Dan Zamfirescu, Gavriil Protul, LRV, I, 60-65; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974, 275-282; Cătălina Velculescu, „Viața patriarhului Nifon” și „Alexandria”, RITL, 1977, 1; Dicț. lit. 1900, 902-903; Mazilu, Lit. rom., 170-172, 178-186; Mazilu, Recitind, II, 199-206. D. H. M.
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]