5,213 matches
-
(în arabă: قطر ), cu denumirea oficială Statul Qatar (arabă: دولة قطر, transliterat că "Dawlat Qatar") este un emirat arab în sud-vestul Asiei, ocupând teritoriul Peninsulei Qatar, aflată pe coasta de nord a Peninsulei Arabe. Are granița terestră doar cu Arabia Saudita la sud, în rest teritoriul fiind înconjurat de apele Golfului Persic. Este o țară bogată în gaze naturale și petrol; conform CIA World Factbook este a doua țară din lume ca PIB pe
Qatar () [Corola-website/Science/298138_a_299467]
-
Egiptul antic, în primul mileniu î.Hr. De asemenea armata cartagineză a lui Hannibal Barca, a angajat numeroși mercenari libieni, care mai târziu au ajuns să constituie partea cea mai puternică a infanteriei ei în faimoasa expediție punică peste Alpi în peninsula italiană. Coasta libiană a fost vizitată de către greci și fenicieni, iar mai târziu, dominată de Imperiul Roman, de vandalii conduși de regele Genseric, de Imperiul Bizantin, apoi de arabi și în sfârșit de Imperiul Otoman. În 1912, Libia a fost
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
de voracitatea puterilor imperiale din Europa, dar italienii, care voiau să-și creeze și ei un imperiu colonial, nu aveau în acea perioadă la dispoziție niciun alt obiectiv mai potrivit pentru a-l anexa, iar proximitatea geografică a Libiei cu peninsula apenină le-a facilitat fără îndoială planurile. Dominația italiană asupra Libiei, sau o numeau ei -Tripolitania, a durat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în timpul conflagrației teritoriul Libiei fiind teatrul luptei între "Afrika Korps" a lui Erwin Rommel
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
(), oficial Republica , este un stat-oraș insular și cea mai mică țară din Asia de Sud-Est. Este situat în sudul Peninsulei Malay și a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator. Numele "Singapore" a derivat din cuvintele limbii Malay, "singa" (leu) și "pura" (oraș), care, la rândul lor, provin din limba sanscrită "सिंह" "siṃha" și "पुर
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
Ulterioara dinastie Han a condus China între 206 î.Hr. și 220 dHr, creând o identitate culturală durabilă, care s-a păstrat până în prezent în rândul populației chineze. Dinastia Han a extins considerabil teritoriul imperiului datorită campaniilor militare inițiate, ajungând până în Peninsula Coreeană, Vietnam, Mongolia și Asia Centrală și, de asemenea, a contribuit la crearea Drumului Mătăsii din Asia Centrală. Han China a devenit treptat cea mai mare economie a lumii antice. Dinastia a adoptat confucianismul, o filozofie dezvoltată în Perioada Primăverilor și Toamnelor
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
opiului (1839-1842 și 1856-1860), cu Marea Britanie. China a fost forțată să semneze tratate inegale, să plătească despăgubiri de război, să permită extrateritorialitate pentru străini și cedeze Hong Kongul britanicilor. Primul Război Sino-Japonez (1894-1895) a dus la pierderea influenței dinastiei în Peninsula Coreeană, precum și cedarea Taiwanului, Japoniei. Dinastia Qing a început, de asemenea, să se confrunte cu tulburări interne, în care au murit milioane de oameni. Între anii 1850 și 1860, eșuata Rebeliune Taiping a devastat sudul Chinei. Alte revolte majore au
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Macedonia (în , [makɛˈdɔnija]), oficial (macedoneană: , tr. "Republika Makedonija"), este o țară în peninsula Balcanică în Europa de Sud-Est. Este unul dintre statele succesoare ale fostei Iugoslavii, față de care și-a declarat independența în 1991. A devenit membră a organizației Națiunilor Unite în 1993, dar, ca urmare al unei persistente pe tema numelui de
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
este un teritoriu unitar cu granițe naturale. Conform reperelor geografice și frontierelor valabile în timpul administratiei mandatare britanice din 1918-1948, Palestina este delimitată spre vest de țărmul mării Mediterane, spre răsărit, de valea Iordanului și Marea Moartă și spre sud-vest de peninsula Sinai. În trecut noțiunea cuprindea și teritoriile de pe malul estic al Iordanului, cunoscute și ca Transiordania. Regiunile geografice ale Palestinei, orientate pe direcția nord-sud, sunt clar limitate: Câmpia de coastă, lanțul deluros și montan care pornește de la piscul cel mai
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
este un grai castilian vechi vorbit vreme de peste un mileniu de evreii din Peninsula Iberică, și cristalizat și conservat de ei în țările de exil unde au ajuns după izgonirea lor de către regii catolici în 1492 (din Spania) și 1498 (din Portugalia). Este cunoscută și ca "limba iudeospaniolă" sau "judezmo". Nu trebuie confundată cu
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
mizrahim - din țările arabe, inclusiv Yemen si Irak, cei din Iran, Caucaz, Asia centrală și India sunt denumiți și ei în ultimul secol "sefarzi" în sensul larg, din cauza ritului lor liturgic asemănător sau identic cu cel al evreilor ieșiți din Peninsula Iberică. În realitate, evreii sefarzi autentici (sau "sefarzi puri" - s'faradim tehorim sau "sameh tet" după literele ebraice inițiale ale acestor cuvinte) sunt cei care în cursul veacurilor au fost vorbitori de limbă ladino sau iudeospaniolă. Literatura in ladino s-
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
care în cursul veacurilor au fost vorbitori de limbă ladino sau iudeospaniolă. Literatura in ladino s-a dezvoltat încă în Spania, unde s-au tradus în această limbă mai ales scrieri religioase din ebraică și arameică. După expulzarea evreilor din Peninsulă Iberică, în noile țări de adopțiune a crescut și mai mult această activitate de traducere. Pe lângă traduceri ale Bibliei ebraice (Tanah) s-a tradus codexul juridic iudaic Șulhan Aruh (Shulkhan Arukh) (care deja în originalul ebraic conținea câțiva termeni împrumutați
Limba ladino () [Corola-website/Science/298193_a_299522]
-
sunt reci și adesea acoperite cu zăpadă iarna și chiar primăvara. În afara capitalei Tirana, care are 800.000 de locuitori, principalele orașe sunt Durrës, Korçë, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë și Kukës. Cele mai mari și mai adânci trei lacuri din Peninsula Balcanică se află parțial în Albania. Lacul Shkodër din nord-vestul țării are o suprafață variabilă între , din care o treime aparține Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are lungime. Lacul Ohrid se află în sud-estul țării și
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanțurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, așa cum sunt: Munții Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt vârf din Rusia și Europa); Munții Altai; Munții Verhoiansk și vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munții Ural, un lanț muntos care se întinde de la nord la sud și care împarte în mod convențional Eurasia în două continente, cel european și asiatic. Rusia are un litoral foarte extins, de peste 37
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
așa că domnul a fost obligat să îl întâmpine, însă acest lucru a suscitat frici, întrucât se credea că i-ar fi putut pica în mână scrisori compromițătoare. Brâncoveanu nota pe marginea calendarului: După încheierea tratativelor de pace de la Karlowitz, în Peninsula Balcanică s-a restabilit un echilibru între austrieci și otomani. În prima lună a anului 1700, Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul, pentru a-i da ajutor hanului tătar împotriva nogailor răsculați. A tăbărât la Drăgănești, unde a primit
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
lotus, animalele mitice și pâlcurile de nori, au intrat în tezaurul de forme ale artei islamice, în special în arta persană. Fabricarea sticlei s-a dezvoltat în perioada mamelucilor, în Egipt și în Siria. Stilul maur s-a impus în Peninsula Iberică, un exemplu fiind Palatul Alhambra. Covoarele înnodate, cu scene de vânătoare, probează virtuozitatea impresionantă din perioada Safavizilor persani. În Imperiul Otoman, la ornarea suprafețelor de interior și exterior, era folosită teracota de ceramică. Combinarea stilurilor islamic, persan și hindus
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
acest articol se discută doar istoria populațiilor romanice de la sud de Dunăre (cu excepția Dobrogei). Pentru populațiile romanice de la nord și din Dobrogea, vezi Istoria României. Vlahii au fost și sunt populațiile romanizate de origine dacică, tracică, ilirică sau greacă din Peninsula Balcanică. Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând transhumanța, astfel că minorități se găsesc în aproape toată
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Locul de origine este greu de determinat, deoarece, fiind în mare parte negustori și ciobani, erau mereu în căutare de noi locuri pentru comerț sau pentru pășuni mai fertile, practicând transhumanța, astfel că minorități se găsesc în aproape toată întinderea peninsulei balcanice. În baza mai multor indicii de ordin lingvistic, originea este presupusă a fi fost în teritoriul de romanizare situat la nord de Munții Balcani, limita meridională propusă de savanții Petar Skok și Konstantin Jireček. Vezi Originea românilor pentru amănunte
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
găsi urme ale proto-românilor în numele de origine latină ale unor toponime din secolul V, printre care "Skeptekasas" („Șapte case”), "Burgulatu" ("Cetate lată"), "Lupofantana" („Fântâna lupului”), "Gemellomuntes" („Munții gemeni”). Prima menționare în scris a unor cuvinte din latina vulgară autohtonă în Peninsula Balcanică apare, potrivit unei cronici bizantine, în 586, în timpul unei campanii militare împotriva avarilor, în estul Balcanilor. Atunci, când încărcătura de pe un măgar căzu, cineva a strigat în limba sa maternă: "Torna, torna, fratre!". Într-un studiu despre cuvântul „Vlahi
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Athos în care se afirma că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea. Lexiconul conține un pasaj: "dacii, care acum
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
După adoptarea alfabetului fenician (sec. IX î.Hr.), în spațiul geografic în care s-a dezvoltat vechea civilizație și cultură elenă (peninsula balcanică, coasta apuseană a Asiei Mici, insulele Mării Egee și mai târziu coloniile din sudul Italiei și Siciliei) au apărut și au coexistat mai multe sisteme de numerație, toate fiind de tipul "zecimal aditiv nepozițional". Până la introducerea numerației arabe (sec XV
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
în general se rezumau la variante ale glifelor non-atice folosite și și a modului de notare a puterilor bazei). Urme ale acestor sisteme de numerație au fost găsite în mai toate orașele-cetate din vechea Grecie: în Troizen (polis din sudul peninsulei Balcanice), în peninsula Chalcidică (nordul Greciei), în Chersonesos Tauric (Crimeea de azi), în Teba, în Karistos (insula Evia), în Epidaurus, Argos și Nemeea (estul peninsulei Peleponez), în Orchomenus, Tesphia, Argive, ș.a. În sec. VI î.Hr., în orașul-cetate Miletus din provincia
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
rezumau la variante ale glifelor non-atice folosite și și a modului de notare a puterilor bazei). Urme ale acestor sisteme de numerație au fost găsite în mai toate orașele-cetate din vechea Grecie: în Troizen (polis din sudul peninsulei Balcanice), în peninsula Chalcidică (nordul Greciei), în Chersonesos Tauric (Crimeea de azi), în Teba, în Karistos (insula Evia), în Epidaurus, Argos și Nemeea (estul peninsulei Peleponez), în Orchomenus, Tesphia, Argive, ș.a. În sec. VI î.Hr., în orașul-cetate Miletus din provincia antică Ionia, se
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
au fost găsite în mai toate orașele-cetate din vechea Grecie: în Troizen (polis din sudul peninsulei Balcanice), în peninsula Chalcidică (nordul Greciei), în Chersonesos Tauric (Crimeea de azi), în Teba, în Karistos (insula Evia), în Epidaurus, Argos și Nemeea (estul peninsulei Peleponez), în Orchomenus, Tesphia, Argive, ș.a. În sec. VI î.Hr., în orașul-cetate Miletus din provincia antică Ionia, se dezvoltă un sistem de numerație zecimal aditiv nepozițional bazat pe 27 de semne: cele 24 de caractere ale alfabetului Ionian plus încă
Numerația greacă () [Corola-website/Science/297443_a_298772]
-
i au fost un grup de triburi indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene. Aceste populații s-au răspândit în estul, centrul și sudul Peninsulei Balcanice și în părțile adiacente Europei de Est. i au locuit în provinciile antice Tracia, Moesia, Dacia, Sciția Minor, Sarmația, Bythinia, Mysia, Macedonia, Panonia și în alte regiuni din Balcani și din Anatolia. Aceste provincii ocupau cea mai mare parte
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
pământ și casă și reprezenta interesele odrisilor la Atena. Fiul lui Sitalces și al grecoaicei din Abdera a primit cetățenie ateniană. În 431 i.en., Sitalces încheie un tratat cu Atena, prin care prevedea o intervenție a armatelor odrise în Peninsula Chalcidica pentru reprimarea răscoalei. Atena apelează și la Macedonia ce primește avansuri teritoriale prin cedarea orașului Therme. O criză dinastică izbucnește și tensionează relațiile, iar Sitalces îl sprijină pe Filip, un pretendent la tron, fratele lui Perdicas. Sitalces și-a
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]