19,061 matches
-
1953 și din 1958 până în 1964, face cunoștință cu mai toate închisorile comuniste. Eliberat, lucrează ca expert contabil în mai multe instituții din București. În 1976 se expatriază, stabilindu-se la New York, unde lucrează ca funcționar și expert contabil până la pensionare. Publică sporadic în „Revista scriitorilor români”, „Ethos”, „Acțiunea românească”, „Solia”, „Unirea”, „Drum”, reviste ale exilului românesc, iar în anii din urmă scrie în periodicele aromâne din țară, „Deșteptarea” și „Dimândarea”. A redactat, de asemenea, o pagină pentru aromâni în ziarul
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Dijon (1929-1930). Obține titlul de doctor în litere (1946) cu teza Science et poésie dans la peinture animalière de Leconte de Lisle. La Craiova va fi profesor secundar (1930-1960), ulterior cadru didactic universitar, șef al Catedrei de limbi moderne, până la pensionare (1972). Debutează cu versuri în 1925 la „Foaia tinerimii”, continuând să colaboreze la „Falanga”, „Ritmul vremii”, „Universul literar”, „Familia”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Manuscriptum” ș.a. Prima carte, Trepte, îi apare în 1944. Poezia lui P. se resimte de
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
d’histoire de l’art” eseul Autour du quatrième centenaire de Shakespeare. Secretar literar al Teatrului „Constantin I. Nottara” în 1967, e angajat de Marin Preda ca redactor la Editura Cartea Românească, unde va lucra de la înființarea instituției (1970) până la pensionare (1976). După 1965 colaborează la „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Argeș”, „Contemporanul” ș.a. Debutează editorial după vârsta de cincizeci de ani, în 1970, cu volumul de studii și eseuri Spiritul și litera, premiat de
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
politic, în toamna anului 1959, va fi eliberat în 1960, după câteva luni de anchetă, dându-i-se posibilitatea de a lucra cu normă de cercetare în cadrul Universității clujene. Revenit la Catedra de germanistică, este nevoit în 1963 să solicite pensionarea din cauza sănătății șubrezite. Emigrează în 1976 în Germania, stabilindu-se pentru ultimii ani de viață la Freiburg im Breisgau. După debutul publicistic din 1930, K. va oferi cititorilor numeroase contribuții de istorie literară transilvăneană, va scrie critică literară și va
KRASSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
instituții formale, dependența instituțională individuală devine tot mai puternică. Economia de piață și mai ales succesul individual pe piața muncii accentuează dependența instituțională a indivizilor de educație și de calitatea calificărilor, de politicile sociale ale angajării și protecției, salarizării și pensionării sau de politicile de sănătate și, în genere, de cele ale producției și reproducției sociale. Piața devine reglatorul individualizării, ceea ce înseamnă că mai vechile coordonate ale spațiului social sunt fie pe cale de dispariție, fie în recesiune. Să explorăm mai atent
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ștergerea granițelor dintre muncă și non-muncă și afirmarea acelui continuum între aceste două extreme care face dificilă delimitarea lor tranșantă; c) înlocuirea ocupației de-o viață cu multiple ocupații relativ asemănătoare sau chiar deosebite de-a lungul vieții, inclusiv după pensionare și în diferite locuri de muncă; d) destandardizarea locurilor de muncă și a perioadei zilnice de muncă. Astfel de tendințe se generalizează la noi cu rapiditate și acoperă un evantai cuprinzător de transformări. Mai întâi, cu privire la ocupație. Sistemul ocupațiilor și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale informației și comunicării. Fabrica, întreprinderea sau uzina manufacturieră dispărută au forțat numeroase persoane să se recalifice, să învețe noi ocupații, să opteze pentru mai multe servicii, să intre în șomaj real sau în șomaj formal sau în starea de pensionare, toate dublate, atunci când se poate, de angajarea informală pe piața muncii. Alteori, unii, destul de mulți, au fost pur și simplu forțați să emigreze în străinătate pentru o muncă bine plătită, dar poate fără nici o legătură cu vechea ocupație sau cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
un tip nou, dar și avantaje care nu pot fi ignorate. Inegalitățile iau o formă adesea ascunsă; alteori, când prind persoanele în vârstă sau pensionate, se manifestă în mod cronic, chemând la revoltă. Politicile sociale ale redistribuirii, ale salarizării și pensionării, ale serviciilor publice de educație și sănătate scapă oricărui control rațional și generează consecințe intenționate și mai ales neintenționate care solicită când schimbări radicale, când reparații repetate ce îngreunează și mai mult reconstrucția sistemelor. Imaginea globală este terifiantă pentru unii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
unor tensiuni generate de creșterea ratei demografice a dependenței intergeneraționale și vizibile în gestiunea fondurilor de pensii. Să privim mai atent la societatea noastră aflată în tranziție postcomunistă. Întreaga perioadă a anilor ’90 a fost marcată de ritmul înalt al pensionării pentru reducerea șomajului sau pentru întâmpinarea opțiunii forțate a unei mari părți a populației active de a evada din corporațiile industriale aflate în decădere sau în imposibilitatea adaptării la economia de piață. Rezultatul a fost unul dramatic: populația activă s-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
eliberarea demografică a femeii” nu este nici metaforă și nici o simplă speranță aruncată în viitor. Ea este mai extinsă ca a bărbaților, iar ciclurile de viață alternează și se succed într-un mod mai firesc decât la bărbații care, după pensionare, ajung într-o stare de vidare de conținut a speranțelor și a sensului vieții. 2. În al doilea rând, sunt remarcabile schimbările din stilurile de viață ale femeilor și bărbaților. Vestimentația, organizarea timpului, gestionarea bugetului casnic sau personal, folosirea autoturismului
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
când proporția ar trebui să fie, în stadiul actual, de 2-3 ori mai mare. Profesiile didactice, datorită lipsei de atractivitate culturală și economică, sunt deja în deficit cantitativ, iar până în 2015, datorită ritmului de creștere a cuprinderii în educație, al pensionării sau al pierderii naturale, ar trebui recrutate peste un milion de cadre didactice. În condițiile și mai ales cu resursele făcute disponibile, o astfel de țintă pare greu de atins. Considerând astfel de date și tendințe, constatăm că, pe cât de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
va ajunge în 2050 la 20%, ceea ce va face ca rata de dependență (numărul celor care nu lucrează raportat la 100 de lucrători activi) să se dubleze de la circa 24% astăzi la 50% în viitor (dacă schimbări în sistemul de pensionare nu se produc). Într-un interval de timp relativ scurt, mai mic de 50 de ani, scăderea demografică europeană este atât de puternică, încât perspectivele dezvoltării economice și sociale sunt puse sub semnul întrebării. Apoi, fluxurile școlare și universitare vor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
flux de deplasare a populației către zonele rurale sau care au fost cândva rurale. Este vorba de contra-urbanizare, manifestă atât prin amintita displaced urbanization, ca și prin antiurbanizare (migrație către rural dată de căutarea unui loc de viață mai liniștit, pensionare și, mai rar, reîntoarcerea la munca pământului). Acest flux vestic este însă predominant postmodern, fiind determinat de nevoi de separare a activităților industriale de viața cotidiană, de diminuare a poluării, de căutarea satisfacerii unor nevoi superioare etc. Cel mai des
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de dezinvestire în plan profesional, afectiv este prezent - profesorul nu mai întreține o relație afectivă cu elevii (studenții). 6. Etapa conservatorismului și a nemulțumirii: este o etapă a decepțiilor în plan profesional și relațional (față de colegii mai tineri), perspectiva este pensionarea, iar caracteristicile pedagogice sunt imobilismul și conservatorismul. 7. Dezangajarea: marchează o tendință spre interiorizare, detașare și orientare progresivă înspre alte activități sociale. Stadiile prezentate anterior, deși relative ca desfășurare temporală, însoțesc orice carieră didactică, cunoscând estompări sau amplificări în funcție de situație
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
cercetărilor sunt citate în legătură cu următoarele teme: prizonieri de război (Rivolier, 1992), văduve sau femei divorțate (Moser, 1994), tinere mame care doresc să-și alăpteze copilul, persoane care trăiesc stări conflictuale precum depresia, angina pectorală, tulburări cardiovasculare, nevroză, alcoolism, șomaj, doliu, pensionare (Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993), cancer, situație profesională stresantă (Bruchon-Schweitzer și Dantzer, 1994). Toate aceste studii, majoritatea efectuate în SUA, au demonstrat efectul favorabil pe care-l are o bună susținere socială asupra evoluției persoanelor studiate. Lucru și mai uimitor: un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deosebite, nu sunt niciodată confundați cu aceștia. Raționalizarea se întemeiază așadar aici pe o percepție inexactă a elementelor testului. Într-un registru mai puțin sumbru, dar foarte melancolic, Pierre (60 de ani), funcționar guvernamental ce se apropie cu angoasă de pensionare, face dintr-o placă a materialului un monument dedicat morților. Explicația pe care o dă nu face nici o asociere între această construcție și tristețea pe care i-o inspiră viitorul, el invocând un motiv cu totul iluzoriu: „Am ridicat un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
revistă apăruseră toate, după 1907. Membru fondator al Societății Scriitorilor Români, în 1912 devine vicepreședinte. În 1914, ajunge director administrativ al Adunării Deputaților, funcție transformată, după război, în cea de secretar general al Cancelariei Parlamentului, în care a rămas până la pensionare (1939). În 1914, B.-V. alcătuiește două „scrisori”, intitulate Politică, adresate unui personaj imaginar, Mache Dumbrăveanu. Cu acest prilej, își exprimă pentru întâia oară dezacordul cu politicianismul, pe care îl critică, deocamdată blajin, exagerând rolul social al oamenilor de știință
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Focșani și Iași. Stabilit definitiv în Iași din 1871, este numit în 1877 profesor de teorie și solfegiu la Conservator. În 1885 demisionează din magistratură, pentru a rămâne doar profesor de muzică, și se dedică cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903. Între timp, organiza în scopuri educative concerte populare gratuite. Cu același scop a scos la Iași, între 1875 și 1877, un „Almanah muzical”. A colaborat la publicații prestigioase („Convorbiri literare”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, „Românul
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
citește schițe cu caracter satiric, semnând articole despre problemele tineretului mai cu seamă în ziarul local „Făclia”, în redacția căruia va și intra imediat după obținerea licenței în filologie, abia târziu transferându-se în redacția revistei „Steaua”, unde lucrează până la pensionare (1987-1997). Debutul literar are loc în 1961, în revista „Steaua”, cu o schiță. Anii de gazetărie sunt extrem de fructuoși, C. publicând în paginile ziarului, aproape zilnic, reportaje și anchete sociale, fapt ce-i înlesnește o bună cunoaștere și înțelegere a
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
studiile în teologie și litere la Viena, continuă literele și filosofia la București (1868-1869) și se decide pentru studiul dreptului (la Sibiu și Cluj). Parcurge treptele ierarhice de la funcționar până la judecător la Tribunalul din Alba Iulia, unde a funcționat până la pensionare. Amintirile lui C. despre Eminescu îl dezvăluie pe tânărul poet, modest, discret, cu o cultură vastă, preocupat de soarta neamului, pasionat de literatura română și foarte atent la aspectul popular al limbii, deosebit de exigent în privința scrierilor destinate publicării și cu
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
se Întâmplă un alt lucru paradoxal: deși lucrurile nu merg deloc strălucit pe plan economic și social - șomajul e Îngrijorător, există o situație dramatică În ce privește structura demografică a României, avem peste șase milioane și jumătate de oameni aflați la vârsta pensionării -, Iliescu și PSD cresc În simpatia populară și În sondaje. Vladimir Tismăneanu: Problema sondajelor din România este un subiect potrivit unei teze de doctorat. Mircea Mihăieș: Dacă nu unui proces penal! Vladimir Tismăneanu: E loc pentru amândouă - autorul tezei de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
deci ostilitatea față de Statele Unite ca putere economică, militară și culturală globală. Se adună aici toți cei care nu pot suporta acest lucru, de la dreapta catolică până la pacifiștii protestanți din Europa de Vest. Cineva, cred că Michnik, scria foarte bine că Întâlnim de la pensionare, foste activiste ale mișcării antiimperialiste din anii ’60 care nu mai au ce face și Își regăsesc tinereațea protestând pe stradă Împotriva războiului din Irak, până la adolescenți care descoperă acum „splendoarea” tezelor troțkiste, de la fundamentaliști mahomedani până la fundamentaliști ortodoxiști. Antiamericanismul
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și Ion Albu. Tatăl a fost deținut politic la Canal. A. este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București (1957). După un șomaj de șase ani, funcționează ca redactor la „Scânteia tineretului” (1963-1964), apoi la „Viața românească”, până la pensionare (1995). A debutat cu versuri în „Tânărul scriitor” (1954), iar editorial - cu volumul Fără popas (1961). Primele volume - versificația de circumstanță, sub imperativul „comenzii sociale” fiind repede abandonată - o impun ca poet al câmpiei și satului ancestral. Idilismul este evitat
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
natală, continuând la Liceul „Matei Basarab” din București, unde își susține și examenul de bacalaureat (1941). La București urmează în continuare Facultatea de Medicină (1941-1949, inclusiv stagiile de extern și intern). Lucrează ca medic în București, din mai 1950 până la pensionare (survenită timpuriu, în 1978, în urma unui infarct), în diferite unități de asistență medicală (la Clinica universitară ORL, ca preparator, apoi asistent universitar, la diferite policlinici, între care, în 1952-1958, policlinica Teatrului de Operă și Balet). Personalitate cu totul remarcabilă, înclinat
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
Boteni. A absolvit liceul la Câmpulung, în Muscel, apoi devine licențiat al Facultății de Litere și Filosofie (1906) și al Facultății de Drept (1907) din București. A fost profesor de franceză la câteva licee din capitală, apoi ca titular până la pensionare la Liceul „Sf. Sava”, alcătuind și editând (împreună cu Jules Barbier) manuale de franceză pentru clasele I-VIII din școlile comerciale. În paralel, a profesat avocatura și a activat în politică, fiind deputat liberal. Este unul dintre membrii fondatori ai Societății
BOTENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285829_a_287158]