5,290 matches
-
mod evident, exagerat? ce poate fi făcut mai durabil? mai puternic? mai mare? se pot adăuga trăsături? se poate mări frecvența? ce poate aduce un plus de valoare? Light Sleeper este un set de lenjerie de pat, la care o pernă și o plapumă folosesc lumina pentru a trezi cu blândețe pe cei care dorm. Se stabilește ora de deșteptare și așternuturile se încep să lumineze încet, simulând răsăritul soarelui. Poate fi exagerată berea? Sam Adams a creat berea „extremă” numită
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
stimulată în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi, fără mine./ Și perna vrăjmașă, de piatră,/ Cavernă cu monștri întruna mă latră // [...] Întreaga cornuta vedenie slută/ A țării-n robie căzută”. Se intensifică starea de revoltă, nevoia de răzbunare, ce se conturează clar acum, devenind predilecte în lirica militantă din anii ’50 a
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
primit 6 000 de bucăți și hidrazidă nu mai știu... 400, cred. În orice caz, m-am Îngrășat, m-am umflat de atâtea medicamente, și acolo m-a apucat o durere de cap, că nu puteam să Îl ridic de pe pernă. Am făcut sinuzită. Și un doctor evreu, Schor Îl chema - mai târziu am auzit că a plecat În Israel -, mi-a făcut cauterizarea cornetului mijlociu cu un burghiu electric. Mi s-a umflat tot capul, nu mai mă recunoșteai, abia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
erau metodele lor. Dar era cald, puteam să dezbrac paltonul și să stau lejer... Aveam o saltea la care trebuia să lucrez ca să se lase mai jos, că fuseseră puse paie proaspete... Peste saltea era și un cearșaf și o pernă și o pătură... Deci, iată că aveam niște condiții acum... În loc să fiu Împușcat..., din contră, Îmi ofereau niște condiții. Sigur, foame și tortura, regulamentele și celelalte erau aceleași. Chiar și securiștii erau aceiași. S-a desființat locația veche și s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la bac, să nu le mai luăm cu noi. Cărăm acum snopii fără tarpane și era mai greu, dar era mai grav că nu mai aveam arme. Ș-atuncea a trebuit să stabilim o altă tactică: bandajatul cu fețe de pernă pe mâna care i se oferea cățelei și apoi prinsă de lesă cu cealaltă mână... și, imediat, altul să vină să ajute. Și să o ștrangulăm. Rolul i-a venit prin tragere la sorți tot lu’ Gheorghe. Și, Într-adevăr
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
80 de inși... După ce s-a făcut percheziție, eu am rămas ultimu’, că ne striga În ordine alfabetică. Io cu V..., Veleanu, am fost ultimu’ la percheziție... Aveam o sarsana, că așa Îi zâcea... o trăistuță făcută dintr-o față de pernă, unde Îmi țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo au apărut doi sergenți-majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: „Bă, ia vino-ncoa!”. Io cu traista aia, Îmbrăcat, a crezut că sunt
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lu’ popa Ion Iovan, că a făcut o carte. Așa. Iar cât a stat popa cu mine acolo... io eram aici, el era aici, și În fiecare seară făcea 42 de bucăți din ăstea de pâine și le punea pe pernă. Făcea anfură (sic!), cum se spune la biserică. Da’ io nu știam... Și io de colo mă uitam: „Ce dracu’ face, mă, ăsta aici?!”. Și când ne-a judecat pă noi, fiind socru’ la un vecin de-al meu de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-l crez; dar când mi-a fost confirmat de mai mulți, am pus la cale o mică revoltă. De rândul acesta am fost eu instigatorul. Într-o dimineață dormitorul nostru s-a revoltat și Musiu Wiess a fost bătut cu pernele. Cazul a ajuns la urechile lui Buchholtzer și Musiu Wiess a fost concediat. În asemenea împrejurări am făcut cunoștință cu Bucureștii și cu moravurile lui. Dimineața, la orele 7 jum., puși pe două rânduri, elevii de liceu erau conduși la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
special și era una din curiozitățile bucureștene. Aproape în toate zilele când era vremea frumoasă, domnul și doamna Grigore Suțu ieșeau la Șosea în echipajul lor sui-generis. Într-o trăsură-victoria, prințesa stătea drept, maiestuoasă, iar prințul Grigore, mărunțel, ghemuit între perne, de unde d-abia îl vedeai; iar un câine pudel de o talie mare, întotdeauna bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. Pe capră, arnăutul în fustanelă, cu fesul de ciucure lung, cu sabie și cu pistoale în brâu. Era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În timpul domniei lui Cuza a fost de nenumărate ori trimis la Văcărești, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delictul de presă. De câte ori Orășanu scria câte un articol violent sau atingător la Vodă, își trimitea imediat salteaua, plapoma și pernele la Văcărești. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orășanu îi răspundea: — Nu ți fie teamă, o să primești ordinul peste câteva ceasuri. Și, în adevăr, ordinul venea întotdeauna. bucureștiul în 1871 165 tunză muscălește. După aceea, ca să scape târgul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
A.T.M. etc. Abia cînd îi refuz își amintesc de cele întîmplate. *Am primit cu strîngere de inimă fotografiile făcute la înmormîntare de fostul meu profesor Feodor Mogîrlițchi (din proprie inițiativă, căci nu le-am dorit). Cu capul așezat pe perna din sicriu, tata arată ca scufundat într-un somn trist. Pe cartonul albicios al fotografiei, chipul său pare de var, pătat în golul gurii întredeschise și al nărilor. Ciudat, am privit setul fără să-mi vină vreo lacrimă. Doamne, chiar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era așezat un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt vechi, pătat de ceară, murdar. Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă el, nevastă-sa, Ghizela, îi mîngîia brațul stîng, bolborosind, cu ochii închiși, versete din psalmi. Într-un monolog paralel, mama lui Mișu repeta, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
microfon în corpul aparatului telefonic de către așa-zișii depanatori sau instalatori care obișnuiesc să apară mai ales atunci când nu-i cheamă nimeni. În acest caz pot fi ascultate convorbirile din interiorul camerei respective. În aceste situații, acoperirea telefonului cu o pernă, scoaterea lui din priză sau mutarea în altă cameră sunt măsuri de prevedere bine-venite, chiar dacă pot părea semne ale unei nevroze pentru un străin care te vizitează acasă. Semnul cel mai sigur al interceptării convorbirilor telefonice este diminuarea sensibilă a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
psihoză... că este mereu urmărit pe stradă, că peste tot sunt microfoane”, povestește, recent, În Observatorul cultural (119/2000), doamna Antoaneta Ralian, traducătoarea sa În română. „Când a văzut că acolo unde stătea, În locuința surorii doamnei Bagdasar, se puneau perne pe telefoane, se dădea radioul la maxim ca să se poată vorbi, a fost șocat complet”... Nimic din acest șoc nu era vizibil În Însorita Încăpere În care se desfășura dialogul scriitoricesc româno-american. Bellow nu menționase nimic deranjant pentru gazdele sale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
erau ținuți în sistem celular, izolați, fără drept la pachete și vorbitor, fără drept la ziare și cărți și cu un regim celular (referitor la cazare) inferior, în sensul că nu aveau dreptul la lenjerie de pat, cearceafuri, fețe de pernă etc. De asemenea martorul arăta că în Zarcă încălzirea era deficitară: sobe cu rumeguș sau cu cantități de lemne, care erau reduse, deși acolo erau deținuți, care stăteau permanent, fiind o secție secretă. în ce privește pedepsele disciplinare, arată lt. col. (r) Blăjuț
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi cazați la un loc, în clădiri izolate sau bordee (corturi sau barăci pe timpul verii) și în niciun caz nu vor veni în contact cu populația românească din zonă. b) Fiecare evreu își va aduce pătură, dos de saltea și pernă, idem vesela completă. Se va avea grije ca evreii să fie echipați de iarnă. c) Hrana se va procura prin grija unităților cărora le sunt puse la dispoziție acele detașamente și se va prepara în cantonament de personalul specializat evreu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
bătrânul, am făcut pauză de două sau de trei ori. În pauze, mergeam la toaletă, stăteam întins pe canapea cu gândurile departe sau, pur și simplu, îmi rezemam capul de birou. Canapeaua era superbă. Nici prea tare, nici prea moale. Perna era și ea tocmai bună. Am dormit eu pe multe canapele până acum, făcând tot felul de calcule, dar să știți că nu-i ușor de găsit una ca lumea. În general, sunt ieftine și de o calitate îndoielnică. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în spate pe cele proaspăt cumpărate. Mi-am atârnat hainele în dulap, am pus detergentul pe raftul din bucătărie, am luat clamele și am împrăștiat câteva în jurul craniului de pe televizor. Ciudată combinație! La fel ar fi arătat, cred, și o pernă asociată cu un vas cu gheață sau o călimară pusă lângă un mănunchi de salată verde. Am ieșit pe balcon ca să pot privi de la o distanță mai mare aranjamentul de pe televizor. Nu știu ce să zic, dar parcă n-aveau nimic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Mi-am amintit o scenă din filmul Ochi pentru ochi. Stomacul ei uriaș m-a trimis cu gândul la misiunea secretă a submarinului pe care se afla Curd Jurgens. Mi-am ridicat capul de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu el. Am folosit și eu o dată tipul acesta. Am închis ochii și m-am gândit la calculator. Ea a mai pregătit două pahare de votcă cu apă tonică și le-a adus la pat. Ne-am rezemat amândoi de pernă și am sorbit din băutură. Încet-încet. Când s-au terminat melodiile, acul s-a așezat automat la capăt și l-am mai ascultat o dată pe Johnny Mathis, având astfel ocazia să fredonez din nou Cerul e o tablă neagră, mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar să nu-mi atingi rana și să nu te fâțâi prea mult. Oare de ce toate fetele din lume tânjesc după patul meu? A ocolit patul și s-a băgat sub pătură cu costum cu tot. I-am dat o pernă, a luat-o, a bătut-o puțin cu palmele și și-a pus-o sub cap. Am simțit același miros de pepene galben pe care-l simțisem și prima oară când am întâlnit-o. Cu oarecare efort, am reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se reflecta ca o bijuterie cu multe fațete, sculptată fin, trimițându-și lumina în unghi drept fix spre camera mea. Parcă m-ar fi înțepat cineva în ochi cu mii de ace. Mi-am petrecut după-amiaza întins pe pat, cu perna pe față, ascultând ciripitul păsărelelor. Veniseră o mulțime la fereastra mea. Au zburat apoi la alte ferestre. Porneau în căutarea firimiturilor de pâine pe care le puneau bătrânii pentru ele. Aceștia stăteau de vorbă la soare. Eu eram singurul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că n-aveam nici o șansă să aud ceva. Mai era și un fagot destul de măricel, dar nu dădea semne că s-ar putea sufla în el. Tânărul s-a așezat pe patul lui din lemn și mă privea. Cuvertura și perna erau frumos aranjate. — Credeți că vă găsiți vreun instrument pe care să-l puteți folosi? întrebă el. — Știu eu? Sunt cam vechi. Mă mai uit puțin. S-a ridicat de pe pat și s-a dus să închidă ușa. Nu existau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fericiți. Altceva nu vor. Eu nu sunt așa. Pentru mine asemenea lucruri sunt de-a dreptul fermecătoare. Nu v-aș putea explica de ce. Mă atrag pur și simplu. Au o formă deosebită, sunt frumoase. Și-a rezemat un cot de pernă, iar cealaltă mână și-a băgat-o în buzunar. — Să fiu sincer, îmi place aici, continuă el. Îmi place centrala cu tot ce e în ea: ventilatorul, transformatorul, contoarele. Cred că mi-au plăcut și înainte asemenea lucruri și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fac așa ceva. Poate se leagă și de fluxul invers al amintirilor. Nu-ți pot explica, nu știu cum. Tot ce știu e că mi-aș dori mult să mă culc cu tine, dar ceva mă oprește. Fata și-a rezemat cotul de pernă și m-a privit în ochi. — Nu minți? Cum să mint când e vorba de un lucru atât de serios? — Chiar îți dorești? Asta simt acum. Poți să-mi dovedești în vreun fel? — Să-ți dovedesc? — Da. Să-mi dovedești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]