5,550 matches
-
afla cel din vise, din spaime, din coșmaruri și din speranțe. - Cosmin... Nu putut spune mai mult, fiindcă plânsul o Înecă, un plâns pe care nu-l simțise crescând În ea, care o luase prin surprindere ca și cum ar fi fost plânsul altcuiva, al unei femei frumoase și triste pe care ea ar fi sfătuit-o să nu plângă niciodată, fiindcă dă prost și nu rezolvă nimic, și, cu capul lipit de umărul lui, continuă să plângă Întrebându-se În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte! Erina și Jovanka rupseră hainele lui Oană. Trupul Îi era plin de răni și de arsuri. Erina se opri și izbucni În plâns. - Ce ți-au făcut... dragostea mea... ce ți-au făcut... Doamne Dumnezeule... Jovanka o prinse de mână. - Ai fost puternică până acum. L-ai găsit. L-ai salvat. Fii puternică și acum. Nu-l putem pierde. E inconștient. E pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se sfârșească prea repede. Oană se simți copleșit și nu știu ce să facă, nu găsi nici un gest care să se potrivească cu revărsarea de bucurie din sufletul lui. Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ochii, nasul ori alte amănunte. știu doar că era Întruna cu mine și că deodată a dispărut. Mi-l amintesc pe taică-meu țipând și pe mama plângând. Casa noastră era deosebit de liniștită În afară de furiile tatii și de hohotele de plâns ale maică-mii. Cel mai mult mi amintesc Însă de babu. O țin minte pentru că mi-a lipsit când ne-am Întors În Olanda. Mi-amintesc că am plâns după ea multă vreme după ce ne-am mutat la Haga, tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Tu nu ești mai niciodată bolnavă. Doar o dată, la Tchambuli, desigur, când te-a mușcat o viperă și-ai făcut convulsii. Dar de atunci n-ai mai avut nimic. Ia să te văd. Ce-ți veni să te pui pe plâns? Of, Doamne, e tâmpenia aia pe care tinereii occidentali o numesc iubire, așa-i? Cine-i? Olandezul tinerel și delicat abia sosit? Ascultă, Margaret Bates, nu pot să-ți spun decât un singur lucru privitor la asta, să nu ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fac, tot ce văd e un gol nesfârșit. Abia acum și-a dat Adam seama că ea plânge. N-a suspinat, nu s-a smiorcăit, n-a făcut istericale și nici altceva din ceea ce el socotea că e asociat cu plânsul. Nu s-a mișcat. Doar că ochii i s-au umplut cu lacrimi, iar după câteva clipe și-a șters violent obrazul cu dosul palmei, de parcă alunga ceva supărător. Când a Întins mâna și a atins-o pe a ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un pic, să văd cum e. N-am mai Înotat niciodată. Dar ție nu-ți place marea. De-aia ți-am spus să nu vii. — Mi-a fost frică. Marea. Mi-a fost frică. Adam nu se mai oprea din plâns. Era o prostie, dar nu era În stare să se oprească. Johan era lângă el, totul avea să se termine cu bine. Totul avea să se termine cu bine. — Caraghiosule, i-a zis Johan luându-l pe după umeri. Gata, uită
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
văd eu, de îndată ce-l privesc, la lumina lunii în primul pătrar, pe tanchistul rătăcit ca ediție timpurie a unei persoane ce a înaintat în ani? Arată de parcă ar fi scăpat dintr-un basm al fraților Grimm. Imediat are să-l umfle plânsul. Precis că nu-i place povestea în care apare. Mult mai mult i-ar plăcea să semene foarte tare cu eroul principal al unei cărți care îi este tot timpul atât de aproape, încât parcă s-ar afla la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu litere mici sau mari, s-a numit „culpă colectivă“? Oare se poate ca suferința mea să se fi deghizat numai în lipsa părinților și a patriei, care îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de vreo ucenicie. N-am depus nici o cerere la vreun birou de înregistrare pentru refugiații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani în Italia, cu activități sociale... Acolo, totul era însoțit de-a dreptul de o veselie franciscană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu ești decât un bou mic, mic, chiar dacă ești mare. Alergam cu lacrimi în ochi la tata și palmele lui se odihneau pe fundul fraților mei, punându-i să-și ceară scuze de la mine care nu mă mai opream din plâns, așa, doar ca să-l pot răzbuna pe învățător pentru nedreptatea care i se făcuse. Tatăl lui îl aducea în ridicol din prea multă dragoste. Și acum îmi răsună strident în urechi cuvintele lui când se întoarce de la târg: ”Ghițăluș al
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mele când zilele mi te păstrează ca o icoană asemănătoare cu cea a sufletului tău și din când în când mă închin cu sfințenieă Oare, când, mai putem să vorbim despre noaptea aceea, când poeții au dezertat din norii unui plâns curat în care m-ai făcut pentru prima dată să cred, că mai sunt femeie, simțeam o deschidere a ușilor grele peste sufletul meu plin cu catapetesmele străine Ă Dintr-o dată, m-a sărutat pe frunte Dumnezeu și mi-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Mereu te contemplu fără să-ți văd ochii de flori ce trec prin neființa stelară unde ai ascuns clipele să numi simtă prezența. Mi-ar place să ne plimbăm prin norii lungiți deavalma spre grotele sensului. Singurătatea ți-a urzit plânsul din templul nopților. Tu ești cel adevărat din măruntaiele lunii unde sunt sigură că n-am să te urăsc niciodată, oricât de crudă va fi existența. Urâtul va fi alungat dintre noi dintr-un moment în altul și-n fiece
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
perfecte sigure pe conceptul unei iubiri de SORI, în sfârșit intrasigentă iubire, sângerândă iubire pe trupul meu ucis în ZDRENȚA ADORMITĂ DE ZORI. CRÂNGURI DE SORI În iarna tristă, ți-am auzit glasul timpului și secundele s-au oprit din plânsul surd al delirului. Tu ai dorit ca sufletul meu să revină la tine, gândul meu, să-ți sărute gândul tău de iubire, iar chinul tău să mi preschimbe chinul meu în florile albe ale dorului, unde de fiecare dată îți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
numai genele norilor le întrevăd prin rupturi de CER și CUVÂNT, de speranțe plânse, de aglomerări albăstrite de gând, Și prin picăturile de rouă a unui ținut de viață însingurată unde doar memoria celor iubiți, mai revine în ajutorul sufletului plâns și așezat într-o dezordine totală a acestei lumi ce se vrea a fi perfectă din toate CONURILE DE UMBRĂ privită. Da, Ea, lumea aceasta ce ca un ROBOT gândește, ca un robot trăiește și nimicește tot, ce nu atinge
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fără întoarcere, în voința de a trece prin stările venite din COPILĂRIE și pierdute, într-un răcnet al însingurărilor unde un ȚIPĂT se desprinde dintr-un ADÂNC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE, dar pentru totdeauna Dușmanul sufletului meu va muri odată cu PLÂNSUL STELAR AL TRECERII pe acea scară a IREALULUI, unde totul va fi întârziat de bătrân și trist, și atunci O mână luminoasă de raze mi te va cuprinde și-ți va spune încet, Hai, vino, vino, tu PRINȚESĂ pe un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ZDRENȚE DE UMBRE Soarele s-a ascuns în umbra haitelor de nori, Timpul mi-a adus la masa universului, iubirea imposibilă. Am trecut prin ceruri de vis să pot să pipăi UNIVERSUL cu o AȘCHIE DE NOAPTE UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în care dăinuie sufletul ETERNITĂȚII. Sub umbra nucului îmbătrânit de veacuri ce suspină cu-n EROS tăcut și vinovat de atâtea asfințituri. Îmi iau ADIO, de la plopul de vise, unde priveam mormintele suferinde. Clopotnița bisericii ce rămâne de veghe în plâns de veșnicii. Turnul bisericii ce se ascunde, după marginea asfințitului și mi se pare atât de ciudat, când retrăiesc un pământ de uitare a unui ȚINTIRIM DE SAT. Dar școala în care am învățat, nu va fi fără mine, am
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
acestea lumești. Cerul în fiecare seară e o sferă îmbrăcată-n haine de iluzii. Îmi face semn să tac, să aștept și să visez la o altă vânătoare de nopți. Știu, nu vei înțelege poate niciodată această răsfrângere de timp. PLÂNSUL SFÂNT AL DESTINULUI Acum iubitule, dacă tot ne e dat să fim despărțiți în iarnă tragem zăpada peste noi, închidem ochii și visăm la zilele frumoase unde zborul unei păsări ne trezea dimineața și ne vorbea despre dragoste... Acum mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rămasă în culorile în care ai plecat fără să te doară sufletele noastre înfrigurate de absența chipului tău transformat în ruină... Suntem între două vise ca doi fulgi de zăpadă sensibili și în realitate aceeași dorință de a suspina în plânsul sfânt al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte una, să ți înverzesc trupul, să-ți caut zorii sufletului și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
adâncul prăbușirilor noastre, n-am încercat să vedem cum putem să ieșim. Am descărcat mereu refrenul neputinței în ghearele unor peșteri de ani. Toate izolările vor veni să ne judece în acea tinerețe ce ne-a separat de monotonia nefericirii... Plânsul despre adevăr e ca o rugă a sorții. De atâtea ori am strecurat cenușa de secole și am visat la ceva mai bun. Nu pot vorbi nimănui despre amintirile mele; ele sunt ca un tratat al deliberării de ardere în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
încercare de a depăși ecoul de frunze albastre, ce mi s-a așezat în calea mea, ca un cearcăne desprins din mâlul oaselor sfâșiate de vămile unui veac cu negrele lui veșminte. El, a venit să-mi reamintească despre ciudățenia plânsului unde nici o firmitură de rază nu îngenunchiază în umbra stelei ce a înfrunzit în lacrima de CER suferindă. Doamne, tu le știi pe toate și rogu-te să ai grijă de gândul meu, să nu cumva să adoarmă în trecerea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]