4,720 matches
-
scop și la unele argumente și explicații mai puțin inspirate, Erman și Möller și-au demonstrat punctul de vedere. Jubb și Rossi au fost învinși, fără drept de apel, în confruntarea argumentativă. Condițiile egalitariene ale legitimității (inclusiv cele pentru care pledează realiștii) nu pot fi întemeiate decât cu ajutorul principiului egalității umane fundamentale 29. Realismul radical nu este o poziție metodologică "fezabilă" sau "realistă" cu privire la întemeierea concepțiilor legitimității politice. Exigența metodologică a realismului radical - renunțarea la principiile și valorile morale în argumentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
vizibil decât în cazul lui Philp, filosofia politică și științele politice (deși, trebuie să recunoașten, unele dintre problemele enumerate de Newey, pot fi și au fost abordate și de filosofii politici, însă nu la "modul descriptiv" sau "explicativ", pentru care pledează el, ci la "modul normativ" sau "evaluativ")34. Investigate la modul "descriptiv" sau "explicativ", problemele enumerate de Newey au fost dintotdeauna - și pe bună dreptate, dat fiind că ele nu pot fi abordate în baza metodelor și competențelor de investigare
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
nesustenabile. Cuvânt de încheiere Din punctul meu de vedere, argumentarea de până acum ne permite să fim suficient de încrezători în îndreptățirea reafirmării concluziei generale indicate în cuvântul înainte, i.e., concluzia că realiștii - radicali sau moderați - nu au reușit să pledeze cu succes pentru opinia că filosofia politică nu este (doar) o ramură a eticii sau pentru opinia că ea ar trebui "scoasă în afara eticii". Dacă observațiile noastre de până acum sunt corecte, și cred că suntem destul de bine întemeiați să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
p. 496. 24 Ibidem, p. 497. 25 Ibidem, pp. 496-497. 26 Matt Sleat, "Legitimacy in Realist Thought: Between Realism and Realpolitik", în Political Theory 42, 3 (2014), p. 325. Dacă am înțeles bine, aceasta este condiția legitimității pentru care a pledat și John Horton, atunci când a evidențiat că la baza ideii legitimității se află "recunoașterea obligației celor ce exercită puterea politică de a o justifica cumva [tuturor] subiecților ei și a faptului că această justificare trebuie să meargă dincolo de aserțiunea că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
antropologia vizuală Așa cum afirmă cei doi antropologi, noțiunea de "film etnografic" este una complexă și chiar histrionică în cuprinderea ei. Conține "filme ale exploratorilor, ale călătorilor, ale cineaștilor independenți, ale reporterilor de televiziune"14. Dincolo de aceste realități, cei doi autori pledează argumentat pentru filmul antropologic realizat de profesioniști și, prin urmare, pentru predarea antropologiei vizuale în universități inclusiv în cele românești, aș adăuga eu. De ce? Pentru că nu poți surprinde prin scriitura clasică subtilitățile unui anumit ritual, de exemplu. În Africa, mai
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
tehnicile corpului, viața cotidiană ca spectacol, după frumoasa expresie a lui Erving Goffman. Așadar, o mare parte din viața socială și din procesele cognitive nu trece prin limbaj și poate chiar să se exprime verbal cu dificultate. Acest simplu fapt pledează în favoarea recurgerii la fotografie și înregistrări audio-vizuale, în paralel cu metodele etnografiei clasice. În legătură cu manifestările publice teatrale, filmele au arătat aspecte importante care nu sunt constituite lingvistic. Faptul că actorii sunt într-o "reprezentație" nu înseamnă neapărat că ei observă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a însemnat reluarea, de data asta în mod real, a procesului de modernizare, câteva din țelurile acesteia fiind liberalizarea economică, democratizarea politică și dezvoltarea societății civile (Sandu, 1999: 23). Aceeași idee apare și la alți autori: Claude Karnoouh de exemplu pledează pentru înțelegerea comunismului ca un sistem politic creator de modernitate. O modernitate haotică, retardată și decalată față de Occident, dar totuși o modernitate. Printr-o serie de schimbări sociale, economice sau culturale pe care le-a impus, comunismul a favorizat spune
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
staliniste. Aceasta, spre marea iritare a culturnicilor oficiali, care prin tovarășul Florescu adjunct de șef de secție la C.C. l-au și atacat în Flacăra, luând ca pretext un articol publicat de același Augustin Buzura în Secolul XX, unde romancierul pleda, între altele, tocmai în favoarea unei culturi române nepoluate propagandistic. Romanele și prozele lui N. Breban și Ștefan Bănulescu se înscriu în aceeași orientare. Literatura lui Marin Sorescu și Ion Caraion, poezia lui Ștefan Augustin Doinaș și Mircea Dinescu pentru a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
p. 144). Amintește și de teoriile lui Stalin Jdanov, de literatura de partid (p. 130). Dar accentul analizei sale, strânsă și bine argumentată, cade totuși în mod inevitabil în altă parte. Din mediul intelectual în care se află, a mai pleda pentru libertatea politică și celelalte ar fi însemnat, într-adevăr, forțarea unor uși larg deschise. Numai că noi suntem condamnați de istorie și de contextul nostru cultural să adoptăm în parte (și fără voia noastră) și o altă perspectivă. Sensibilitatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
va fi făcut, abia atunci, un mare pas înainte. Nu contestăm nici pe departe rigorismul și absolutismul moral ca principii ideale de program. Dar omul politic este chemat și preocupat să-l pună și în practică în condiții date. Nu pledăm, câtuși de puțin, o cauză personală. Nu invocăm nici indulgență pentru intelectualii mai mult sau mai puțin rătăciți în politică. Cunoaștem însă îndeajuns de bine și mediile intelectuale și politice ca să ne dăm seama, între altele, și de toate ravagiile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Eticii lui Adam se relevă, din plin cel puțin în contextul reflexiei politologice actuale în capitolul final, foarte biblic intitulat Armagheddon. El aduce un mesaj mesianic, militant, surprinzător în felul său, în generația lui Dan Pavel (și nu numai). Autorul pledează în esență, cu energie, pentru liberul arbitru și, în baza acestui principiu inatacabil, pentru respingerea religiei răului considerată dominantă în epoca noastră. Concluzia, nu lipsită de o anume ingenuitate... adamică, este foarte combativă: Prin urmare, cartea mea este o declarație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Agitprop-ul homeric. Situația pare anecdotică, profund distractivă. Tradusă în termeni românești, ea dezvăluie nu mai puțin întreaga gravitate a condiției precare, uneori penibil de ancilară, incertă și fragilă, a culturii alternative. O situație instabilă și cel puțin incomodă. Nu pledăm pentru indulgență și nici pentru salvarea culturii alternative în ansamblul său. Reținem doar poziția sa fundamental dificilă, ingrată, foarte interpretabilă, privită mai ales din afară și de la mare distanță. Se cade totuși prea ușor în capcana: toți nevinovați, toți culpabili
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
activitatea cognitivă în general încetinește deteriorarea cognitivă la persoanele predispuse spre demență. Faptul că deteriorarea cognitivă sau leziunile cerebrale pot cauza nu doar deficit în funcționarea cognitivă ci antrenează și schimbări în structura de personalitate, constituie o dovadă solidă ce pledează pentru impactul factorilor biologici asupra caracteristicilor psihologice. Să fie oare și reciproca valabilă? Factorii psihologici și sociali au vreun impact asupra tulburărilor cognitive, tulburări care, prin definiție, sunt determinate biologic? Răspunsul la această întrebare pare a fi afirmativ. De exemplu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
a doua jumătate a anilor '30. Treptat, extremismul european în ascensiune va exercita o atracție din ce în ce mai puternică pentru o generație dezamăgită de politicianismul steril ce deconspira faptul că unirea avea și un revers al medaliei. Pentru o intelectualitate a culturii pleda, la începutul deceniului patru, și unul dintre liderii tinerei generații, Mircea Eliade, argumentând că într-o "țară fără posibilități de revendicări politice", "cultura este singurul mijloc de afirmare"34. Neînregimentarea politică - pe care Eliade încă o clama la 1935 - era
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
active în presa locală de unde își promovează crezul: D. Mănăstireanu propunea o serie de criterii în coagularea unui partid politic, în articolul "Naționalismul în politică", apărut în Clopotul, în 1933. Un alt avocat, Jean Constantinescu, este un antisemit notoriu ce pledează pentru purificare etnică în ziarul Chemarea. De cealaltă parte, Bernard Rohrlich, renumit avocat evreu botoșănean, explică și susține mișcarea sionistă în articole precum "Imperialismul britanic și sionismul", în Clopotul, 1933. Medicii constituie o altă categorie profesional-intelectuală cu impact în zonă
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
critici și împotriviri. Unii considerau că accesul fetelor în învățământul secundar și superior determina, la orașe, declinul familiei românești, deturnând rolul de "bună soție și bună mamă" al femeii către cel de funcționară și profesoară. Un anume profesor Victor Lazăr pleda astfel pentru o educație feminină orientată înspre deprinderi artistice și gospodărești, iar pentru tinerele care doreau totuși o carieră, propunea crearea unor facultăți speciale, "femeiești", pe lângă instituțiile universitare existente 40. De altfel, frecventarea universităților încă era apanajul tineretului masculin, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Gruparea din jurul liberalului Ion Nistor se dorea deci a fi consonantă cu activitățile culturale de la centru, localismul creator dezvoltat în paginile revistei nefiind generat neapărat de apăsătorul complex al provinciei. De altfel, Nistor a respins întotdeauna ideea de regionalism bucovinean, pledând pentru unificare a provinciei pe toate planurile și considerând că punerea în valoarea a elementelor locale nu denotă tendințe regionaliste. Paginile Junimii literare interbelice au cuprins creații în versuri și proză, critică literară, cronici, însoțite de ilustrații. Preocupări științifice pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
presei regionale ceea ce a stârnit reacții prompte, mai ales că ancheta s-a desfășurat tocmai în paginile unei publicații departe de faima capitalei. Surprinde obstinația cu care un învățător orădean devine avocat al provinciei - "biata cenușăreasă" - a cărei cauză o pledează contra Bucureștiului - "capitală inexistentă în cadrul culturii române". Continuând argumentația pe același ton acid, învățătorul enumeră nume mari din literatura română provenite de la periferii, concluzionând că "provincia nu este în cadrul culturii române, ea, provincia este cultura românească în totalitatea sa"62
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
istoric în ordinea mai largă a universului, Suzanne Lewis refuză modelul formalist fundamentat pe aparatul terminologic construit de Robert, Wickhoff și Weitzmann și insistă pe ideea că interpretarea narativă a imaginii depinde de sistemul în care operează interpretantul. Ea nu pledează pentru o concediere definitivă a formalismului, în relațiile cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
celei susținute cu ani în urmă, schimbare datorată, probabil, experienței literare acumulate. Câștigând în echilibru și luciditate, spiritul critic al lui C. dobândește rigoare și disciplină. De altfel, el se străduie să-și limpezească ideologia (secțiunea Probleme, din volumul Basoreliefuri), pledând pentru o critică normativă, de orientare a scriitorului și de formare a gustului public. Propunând o înțelegere a literaturii axată pe un așa-zis „bun-simț comun”, acceptă cu rezerve curentele și manifestările moderniste, iar pe cele de avangardă le respinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286212_a_287541]
-
sau Banat. D. însuși dăruia în 1687 un exemplar al Vieții și petrecerii svinților unei mănăstiri ardelene (din Petrid). Asupra limbii traducerilor religioase ale epocii brâncovenești se exercită într-o măsură influența limbii tipăriturilor lui D. O serie de argumente pledează în favoarea participării sale efective la tălmăcirea în limba română a Vechiului Testament (cu aproape două decenii înaintea integrării acestuia Bibliei de la București din 1688), D. fiind identificat cu unul dintre principalii revizori ai versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
bază. Poate prezenta greață, slăbiciune și astenie marcată, uneori confuzie (se poate confunda cu EH). Pe primul plan apare oliguria (< 500ml/zi) care nu răspunde la administrarea de albumină sau soluție de NaCl 0,9% (dacă se ameliorează după umplere pledează pentru insuficiență renală prerenală și nu pentru SHR), urmată de retenție azotată progresivă (cl creatinină < 40ml/min), hiponatriurie, asociată sau nu cu hiponatremie și proteinurie minimă (< 500mg/zi). DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL În algoritmul diagnostic al SHR se impune excluderea oricărei cauze
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
G. Baronzi și traducerea lui C. Aristia din Iliada lui Homer. El condamnă moda dramelor „epileptice”, produse ale degradării romantismului, îl apreciază pe Gogol, dar și pe V. Alecsandri, pe care îl consideră singurul creator de tipuri din dramaturgia vremii. Pledând în favoarea criticii literare și pentru încurajarea talentelor locale, cere o evaluare a operei pornind de la conceptul hegelian al frumosului ca aparență sensibilă a ideii (Critica literară). Câteva traduceri - din Mickiewicz, Horațiu, Schiller - sunt datorate lui Gr.H. Grandea, Radu Ionescu, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
23 decembrie 1915. În articolul-program al P.l., intitulat Chemare și semnat de Al. Ciura, se arată că războiul, cu atâtea victime printre intelectuali, a smuls din mâinile românilor transilvăneni drapelul pe care scria „literatura și cultura poporului român”. Al. Ciura pledează pentru strângerea rândurilor scriitorilor și accentuează intenția reflectării suferințelor românilor transilvăneni, atât ale celor trimiși pe front, cât și ale celor rămași acasă. Capitolul care ilustrează cel mai bine ideile din program este proza, cu deosebire schița, povestirea și nuvela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
absența tot mai clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului psihologic și al manierismelor culturale în beneficiul trăirii personale, pledînd pentru o "multiplicitate a textelor" și identităților! Cu alte cuvinte, paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]