21,807 matches
-
de aceea sunt tot mai des obligat să-mi trăiesc viața sub ceruri mai clemente”. Prezentarea de către Jacob a romanului este, pe drept cuvânt, cât se poate de favorabilă: „Tablou satiric al României comuniste, romanul este o centrală de energie poetică, veselă și disperată, un poem vizual demn de noul val al cinematografului românesc...” Privind înapoi cu înțelegere Duminică după-amiază am văzut pe TVR2 o emisiune emoționantă dedicată lui Mircea Zaciu. Realizatorul, istoricul Stejărel Olaru, a invitat-o în studio pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3803_a_5128]
-
Popa, constituie "unul din textele fundamentale ale istoriografiei noastre din epoca jozefinistă, una dintre pledoariile cele mai avizate în favoarea latinității și continuității poporului român în Dacia." Dintr-o nouă perspectivă, Mircea Popa scoate în evidență valențele artistice și semnificațiile scrierilor poetice ale lui Samuil Micu și Ioan Barac, iar pe Vasile Aaron îl încadrează în barochismul transilvănean. Dintre operele lui Vasile Aaron, două au rămas până astăzi în manuscris, și anume Praxisul forumurilor bisericești, din 1805, și poema filosofică Reporta din
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
miracol. Îmi las capul pe spate și urmăresc nimfele și îngerii, alegoriile paradisiace. Tematica picturii de pe plafon este Povestea. Nimic nu-i întîmplător, nu-i așa?... Spectacolul pus în scenă de Purcărete în 2009, Uriașii munților de Luigi Pirandello, vorbea, poetic, tandru și inițiatic despre cum se face teatru. Artă. Un fel de aventură, de du-tevino, pe căile seducției, ale inspirației și ale fanteziei. „La voce della Luna”... așa începea... cu vizionarea filmului lui Fellini. Și totul îmi pare, și astăzi
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Horațiu Stamatin Rose Ausländer, născută în Cernăuți, (1901-1988), a scris o poezie a eului poetic proiectat în „clipa cea repede”, a emoției imediate, de unde se degajă o mare sinceritate, cu putere de sugestie multiplă, toate cristalizate în seducția unui haiku: „merg din casă-n casă/ un călugăr cerșetor/ pentru a strânge cuvinte/ monede de aur
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
cântec aud/ nisipul și pietrele își plâng/ foamea” nu-i la îndemâna orișicui. Tragedia trăită în timpul celui de al Doilea Război Mondial, trecând prin experiența ghetoului, o poartă ca pe o pecete, deschisă unei testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de secundă/ pe eșafod// despre trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul Celan, deși cu mult mai tânăr, va constitui o turnură spre împlinirea ei ca poetă în acord cu tendințele din lirica modernă. A renunțat la scriitura așa numită poetică și a mers spre nuditatea diamantină a sensului. Are loc o schimbare radicală: un anumit patos al novicelui face loc unui nou limbaj, caracterizat prin claritate, muzicalitate, printr-o economie a vocabularului, doar cel din fondul principal de cuvinte, prin
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
Cornel Ungureanu Am scris de mai multe ori despre poezia lui Slavomir Gvozdenovici citându-i mereu pe cei care au insistat asupra experimentului poetic, asupra demersurilor avangardiste în poezia sa. Adolescentul Gvozednovici era fascinat, desigur, de Vasko Popa, de clocotriștii lui Adam Puslojici, de avangarda anilor ’60. Debutează la 14 ani cu comentarii despre autorii sârbi din România, recenzând energic. Pare un copil-minune. Debutul
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
că umblă gîza asta grea ca plumbul/ și paște catifeaua prin copaci,// țineți-o bine ca să-i dăm cu prafuri/ otrăvitoare și chemați țigani...»/ Aud roind în jurul meu tarafuri/ și-ncerc să trec de treizeci de ani”. Avem aici rima poetică și un ritm adaptat ei, aproape muzical. Avem „cîntecul” ce reamintește finalul de etapă și imposibila ei prelungire, în cursul și pe suprafața noii cărți. Poetul pare că nu vrea să se maturizeze și să pășească în realitatea pe care
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
bine adolescentului sau, în fine, tînărului care o scrie; dar nu și unui autor inerțial, evazionist cu sistemă și temător cu tropi. Imagini ale violenței pot fi găsite în primele două strofe și ele au aceeași țintă: „îngerul” transcendent, vizionarismul poetic fîlfîind din aripi pe deasupra mizeriilor și minciunilor din realitatea cotidiană, Poezia cu majusculă refugiată în turnul de fildeș al unei arte fără aderență la ceea ce o înconjoară. Astfel poate fi înțeles „obscenul” plasat, oximoronic, lîngă „purul” pentru a ne da
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
puțin mai complicată prin includerea opoziției între un receptor terre à terre și o minune celestă. Dar pîndarii ce storc îngerul „de mirare și minuni” și bolovanii sub care acesta, lovit, cade la pămînt sînt corecția necesară a unui zbor poetic pe care Democrația naturii l-a întrerupt. Numai șapte din cele treizeci și cinci de poezii ale volumului sînt din speța celor cu rimă: un sacrificiu, probabil, pentru un poet cu dexteritatea prozodică a lui Mircea Dinescu. Dar textul nu mai trebuie
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
pe fondul penuriei generalizate din România Socialistă și în care „tonomatul ce refuză moneda” semnalizează un artist ce nu se prostituează. Dincolo de transparența antitotalitară a mesajului, minim travestit și deghizat aici, este de observat modificarea de accent și de structură poetică. În volumele de primă tinerețe, realitatea și realismul pigmentau poezia lui Dinescu. Erau un contrapunct necesar pentru melodicul și metaforicul unei lirici evazioniste. Cum foarte bine sintetizează Ion Pop, „jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
complet diferit de cel din structura lirică evazionistă. În Democrația naturii, tocmai semnele dezordinii, ale turbulenței, ale perturbației în sistem devin importante în economia simbolică a textelor. Acestea nu mai pot și nu mai trebuie să fie organizate, ci dezorganizate poetic, supuse unei rupturi demonstrative. Căci ruptura este actul de conștiință și fondul problemei expuse, odată recunoscut, traversat și figurat contextul. Cînd templul devine „o fabrică de spirt”, aluminiul fabricii de coniac „umilește biserica”, butoaiele de plastic „sticlesc ca icoanele”, megafoanele
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
în structurile de conducere ale Uniunii. Astfel, „aici au fost ocazii, și nu puține, în care am fost liberi și demni împreună.” În încheierea intervenției, a citit și o poezie, Hibernare, respectând programul stabilit, de alternare a evocărilor cu momente poetice. Nicolae Manolescu a întărit, amintindu-ș i de discuțiile cu D.R. Popescu, prezent în sală, ultimul președinte al USR de dinainte de ’89, ideea că sediul de la Casa Monteoru era, în ciuda farfuriilor cu microfoane, un spațiu unde se putea vorbi: „S-au
Despărțirea de Sala Oglinzilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3754_a_5079]
-
o parte dintre ele tributare dogmatismului proletcultist și realismului socialist - Tie-ti vorbesc, America! (Medalia de Aur a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților de la Varșovia), 1955, Magnet, 1962, Diamantul, 1965. Odată cu maturizarea literară și politică, poeta revine la grația poetica inițială (Portretul din Fayum, 1970, Oricine și ceva, 1972, Noiembrie inocentul, 1981, Fiesta, 1990). Volumul Orologiu cu figuri, Editura Eminescu, 1984, a fost tradus în limba franceză (L'Horloge à Jacquemart), cu o prefață de Alain Bosquet, în 1987. A
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]
-
critice prinde și portretul lui Aderca: „nota esențială a acestui literat complect, cu toate posibilitățile de expresie, de la aciditatea de odinioară, purificată totuși de bădărănia pamfletară, și până la floricelele de acum, ale unui stil efeminat, grațios, suplu și de suprasaturație poetică” (222). În cazul lui Voronca, e vorba de o „inconsistență amabilă și anodină acestui suflet grațios, entuziast, frenetic, delicat, rezervat, retractat, după circumstanțe” (228), ori, într-o altă formulare, de o „lipsă de consistență, care, din dorința de a se
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
putut reprezenta, în absolut, o contrapondere a celei maioresciene, în privința intuiției literare nu există comparație posibilă cu mentorul Junimii. Criticul a întîmpinat cele mai mari dificultăți în analiza poeziei; nefiind vorbitor nativ de română, el nu a putut sesiza mesajul poetic în toată complexitatea lui; Gherea citește poezia ca pe proză, iar observațiile sale se reduc aproape exclusiv la conținutul tematic. Așa se face că Eminescu a reprezentat victima desemnată a studiilor gheriste. încă de la primul articol amplu (Eminescu, 1887), sunt
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
și traseul scriitoricesc ale invitaților, a sosit rândul acestora din urmă să dea frâu liber fluxului „confesiunilor de autor”. Dorin Tudoran a atras atenția că „nimic în poezie nu poate fi mai presus de imaginație” și a conchis, de asemenea, poetic, că descoperirea Graalului le rămâne cititorilor. Dumitru Țepeneag a povestit, în maniera ludico - nonconformistă, plină de vervă, circumstanțele înlesnirii debutului său în „Gazeta literară” de Sami Damian, cu care înainte jucase șah pe Lipscani. Rolul realizării sintezei i-a revenit
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
starea de revoltă mocnită a poetului evlavios. Alcătuit simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
scriiturii ca gaură de proporții. Să luăm, spre exemplificare, cronica dedicată Viziunilor critice (2005) a lui Paul Aretzu. În punctul de pornire, Cistelecan pare că elogiază calitățile hermeneutice ale autorului, manifeste în capacitatea de a se „avânta imediat la ideea poetică (nu la arta poetică), raportându-ne la peripețiile din interiorul viziunii și mișcările de tectonică a spiritului de acolo)”. Numai că, pe nesimțite, gravitatea de fond a comentariului lui Aretzu degenerează într-o incapacitate cronică de valorizare, dublată de inadecvare
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
proporții. Să luăm, spre exemplificare, cronica dedicată Viziunilor critice (2005) a lui Paul Aretzu. În punctul de pornire, Cistelecan pare că elogiază calitățile hermeneutice ale autorului, manifeste în capacitatea de a se „avânta imediat la ideea poetică (nu la arta poetică), raportându-ne la peripețiile din interiorul viziunii și mișcările de tectonică a spiritului de acolo)”. Numai că, pe nesimțite, gravitatea de fond a comentariului lui Aretzu degenerează într-o incapacitate cronică de valorizare, dublată de inadecvare și supralicitare simbolică. Sigur
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
exil și în țară. Vă urmărim foarte greu fiindcă, desi abonați la mai multe publicații printr-o agenție americană, cele franceze au refuzat, nu primim mai nimic. Vă îmbrățișam pe amândoi, cu toată prietenia Virgil Ierunca P.S. Din puținele texte poetice reținute pentru o carte a mea ce urmează să apară la Humanitas, n-am uitat-o, cum au făcut toți criticii, pe Victoria Ana Tăușan. Note Originalele acestor epistole, inedite, se găsesc în Biblioteca Academiei Române - - cea către Perpessicius - și în
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
jurnalismul. Scriind cu totul diferit de contemporani, nu este remarcat. Abia la 30 de ani publică o povestire care atrage atenția. Sensibilitatea aparte l-a făcut, ca și pe Novalis, să-și piardă mințile, nu înainte de a lăsa o operă poetică memorabilă. Din generația poeților contemporani, v-o prezentăm și pe Maarja Kangro, care s-a născut în 1973, în capitala Tallin, fiind poetă, prozatoare, traducătoare și critic literar, cu mai multe premii la activ. Este tradusă în multe țări ale
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
poet. Prefață de Mihai Gafița. București, Editura Cartea Românească, 1972, 440 pagini. 2. Nicolae Cârlan - Nicolae Labiș. Album memorial editat de revista „Secolul 20". [București, Combinatul Poligrafic Casa Scânteii, 1987], 320 pagini + iconografie. 2 bis Nicolae Cârlan - Virtuți și virtualități poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș. Suceava, Editura „Bucovina Viitoare", 1998, 100 pagini. 3 Mircea Coloșenco - Nicolae Labiș (1935-1956). Biobibliografie. București, Editura Fundației Culturale „Libra", 2005, 244 pagini. Dealul roșu E-un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
al cărei creator este el însuși. De aceea, măreția lui Wagner e o sumă de amatorisme: „Luată în sine, muzica lui Wagner nici nu e de fapt muzică, după cum nici drama, fondul muzicii, pe care o desăvîrșește într-o operă poetică, nu e literatură. Ea e psihologie, simbol, mit, emfază - toate laolaltă; dar nu e muzică în sensul pur și deplin al acelor judecători ai artei care o priveau cu uimire.” (p. 28) Concluzia? Wagner nu e clasabil din unghiul genurilor
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]