5,260 matches
-
Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!» Aceasta a fost și intonația predicării apostolice: «El este piatra disprețuită de voi, constructorii, Care a ajuns în capul unghiului. În nimeni altul nu există mântuire» (Fap 4,11). « Iar nouă ne-a poruncit să predicăm poporului și să dăm mărturie că El a fost pus de Dumnezeu Judecător al celor vii și al celor morți» (Fap 10,42). «Pe acest Principe și Mântuitor, Dumnezeu L-a înălțat la dreapta Sa» (Fap 5,31
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
avea cea mai luminoasă confirmare. Nici azi nu avem altă soluție. Trebuie să adunăm toată această lume distrată, dezorientată, care se pierde în atâtea ideologii și s-o rechemăm la realitatea centrală: „Domnilor, Cristos este Dumnezeu. El este Cel care poruncește și nu voi, sărmani nefericiți. Chiar dacă nu vreți, de bunăvoie sau siliți, Lui trebuie să-I dați cont. Dacă voi credeți că puteți chiar și numai să-L ignorați, e o nebunie. Să vă împotriviți Lui, e sinucidere“. Deci, chiar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Să vă împotriviți Lui, e sinucidere“. Deci, chiar și pentru acest motiv se impune revenirea la școala apostolică. Am căzut în moarte sufletească fiindcă L-am disprețuit pe Suveranul dumnezeiesc de pe Tabor; vom învia atunci când un cler sfânt ne va porunci: «În numele lui Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă!» Capitolul VII Nu putem...» — 61. Petru și Ioan în fața sinedriului apelează la adevărul lui Cristos, singurul izvor al mântuirii — 62. Acel «Nu putem» de-a lungul secolelor — 63. Personalitatea neîndoielnică a Bisericii
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
popor întreg, care de 40 de ani îl cunoștea pe cel vindecat miraculos și fusese sensibilizat de cuvintele Apostolilor. Ce să facă? S-au reunit într-un consiliu secret și, chemându-i iarăși pe Apostoli înaintea adunării lor, le-au poruncit cu asprime să nu mai vorbească și nici să nu mai predice în Numele Învățătorului lor. Fără să se piardă, Petru și Ioan, le-au răspuns: «Judecați voi înșivă dacă este drept înaintea lui Dumnezeu și a conștiinței să ascultăm mai
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
câțiva ani în urmă s-a făcut o mare propagandă a urii, ba mai mult chiar, s-a făcut un fel de impunere a urii, ca un element absolut indispensabil pentru mântuirea patriei. Ura este antiteza Sfintei Evanghelii: «Aceasta vă poruncesc: să vă iubiți unul pe altul» (In 15,17). Dacă acesta este vocea creștinismului, ura este Anticristul. Prin urmare, era o impunere care rănea esența gândirii creștine. A fost o răvășire generală a conștiințelor; este adevărat; s-a auzit chiar
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
el?...“. Atunci, a venit la Isus - ne spune Sf. Evanghelie - mama fiilor lui Zebedeu cu fiii ei, și a căzut în genunchi înaintea Lui ca pentru a-i cere ceva. El i-a zis: «Ce vrei?». Ea i-a răspuns: «Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în împărăția Ta». Atunci Isus a răspuns: «Nu știți ce cereți!»” (Mt 20,20-22). „Până la urmă - ar spune cineva - este un preot inteligent, pregătit, dispune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sf. Toma de Aquino, învățător al Bisericii, nu ezită să răspundă că în această privință omul nu trebuie să aibă bunuri exterioare proprii, ci comune, așa încât să le implice cu ușurință pentru nevoile celuilalt. Din acest motiv, Sf. Apostol spune: «Poruncește bogaților acestei lumi să dea și să împartă bunurile proprii cu ușurință» (1Tim 6,18)“. «Poruncește»! Câtă putere se află în acest cuvânt și ce deducții simple și binefăcătoare! Biserica nu a renunțat niciodată la misiunea ei de a-și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu trebuie să aibă bunuri exterioare proprii, ci comune, așa încât să le implice cu ușurință pentru nevoile celuilalt. Din acest motiv, Sf. Apostol spune: «Poruncește bogaților acestei lumi să dea și să împartă bunurile proprii cu ușurință» (1Tim 6,18)“. «Poruncește»! Câtă putere se află în acest cuvânt și ce deducții simple și binefăcătoare! Biserica nu a renunțat niciodată la misiunea ei de a-și însuși cauza celui sărac, iar documentele pontificale sunt grăitoare în acest sens. Nu vom reuși niciodată
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
luăm rugăciunile noastre, activitatea noastră, lacrimile noastre, jertfele noastre, apostolatul nostru, și să le abandonăm total în Inima lui Cristos, pentru idealul sublim de iubire, pe care El ni-l propune“. Cum să nu ne amintim aici, de ceea ce le poruncise Isus ucenicilor Săi, ca să le spună cetăților care nu i-ar fi primit: «Dar să știți aceasta că împărăția lui Dumnezeu este aproape» (Lc 10,11). Să ne dea Domnul atâta credință, încât să putem repeta lumii acest mesaj dumnezeiesc
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de slabi, fragili, lâncezi, încăpățânați, mărginiți, incoerenți, perverși? De ce nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem atât de trândavi și de lași, atât de nemulțumiți, atât de senzuali și de ignoranți? De ce tocmai noi, chiar aici în Împărăția harului, înconjurați de îngeri, precedați de sfinți, știm să facem totuși atât de puțin, și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
adevărat; ni s-a dat tot ceea ce e necesar pentru asta. Vocația noastră nu este o stare naturală (automată); darul harului a fost infuzat în sufletele noastre. Avem în noi toată puterea necesară, pentru a împlini ce ne-a fost poruncit. Și atunci, ce ne lipsește, în afară de capacitate? Voința! Ne lipsește adevărata, simpla, înflăcărata, sincera determinare de a folosi tot ceea ce Dumnezeu ne-a dat și avem în noi. Experiența noastră ne asigură de asta. Nu este o chestiune de doctrină
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
continua să rămînă. Eu nu cred într-un război între Occident și comunism. Datoria mea este să semnez tratatul de pace, ca să salvez ce mai rămîne din România. La Yalta, Occidentul ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă reîntorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei, încercînd să le ușurez calvarul. Mi-ar fi așa de ușor să rămîn la Paris, cînd am alături de mine nevasta și copiii". "Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
i-a răspuns primul-ministru. 1 noiembrie. ,,Principesa Elena cu ex-regele Greciei, George (fratele ei - n.n.) au fost la liturghie la paraclisul meu”, relatează patriarhul Miron Cristea. După slujbă am vorbit mult <...>. Elena spune că regele Carol al II-lea a poruncit guvernatorului Băncii Naționale, Manoilescu, să-i dea din nou bani lui Marmorosch Blanck, să-l salveze (de la faliment - n.n.), dar s-a opus hotărât. N-a venit. Goga îmi spune că Manoilescu a căzut din grațiile regelui. O epistolă anonimă
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
trimiseseră părinții, Voevodul și-a scos bascul și i l-a dat. De altfel, Prințul își iubește mult camarazii și, în timpul recreațiilor, îi place să le arate jucăriile și tablourile ce le-a primit de când era copil mic.” „Regele a poruncit ca fiul său să nu fie protejat”, să nu se bucure de un tratament preferențial nici din partea colegilor, nici din partea profesorilor. Privind la jocurile din recreație ale elevilor, regele Carol a observat că Mihai era menajat de colegii lui, care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
populației. Anexarea acestui teritoriu a fost consemnată într-o Convenție austro-turcă de patru puncte, semnată în ziua de 7 mai 1775. În anul 1777, când domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica, a protestat împotriva acestui rapt teritorial, sultanul a poruncit uciderea lui la Iași. Stăpânirea austriacă asupra acestei părți de Moldovă a ținut 143 de ani (1775-1918). Pentru a-i face pe moldoveni să uite că teritoriul răpit este moldovenesc, i-au zis Bucovina, adică Țara pădurilor de fagi. Bucovina
DIN TRECUTUL BASARABIEI, BUCOVINEI ŞI ŢINUTULUI HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1666]
-
să nu? Te ajutăm numaidecât! I-a tras cămașa și femeia a rămas ca Eva, în fața lor. A îngenuncheat și a rămas stană de piatră în mijlocul camerei. Badea Ion i-a dat repede cămașa nouă și catrința și i-a poruncit: Pentru Dumnezeu, îmbracă-te o dată, femeie! Femeia s-a înțolit frumos, preotul a ieșit în ogradă și-apoi a intrat din nou cu sfințitul, parcă nimic nu s-a întâmplat. Povestea însă a rămas și-a circulat multă vreme din
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sa din Drăgușeni vornicului Bantăș prin zapisul din 12 ianuarie 1596, În care apar ca martori șătrarul Poiană și Ionașcu din Frenciuci (Freaciuci) . Ștefan Tomșa II (a. 21 / 31 decembrie 1611 - p. 12 / 22 octombrie 1615; octombrie 1621 - septembrie 1623) poruncește din Iași la 8 aprilie 1613 diacului Rusu din Frenciuci să cerceteze jalba lui Ionașco din Boțești pentru o datorie a lui Băiseanul În valoare de 20 de galbeni ungurești și . La 30 iunie 1617 domnul Radu Mihnea (a. 26
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
că era... Fata Își mușcă buzele și-și făcu semnul crucii. Simeon Îngenunche lângă calul căzut, cercetând-i cu grijă gleznele fine. Mintea lui lucra febril. Fata cea blondă avea o voce dulce, dar se vedea că-i deprinsă să poruncească, să fie ascultată. În totul, răzbătea din făptura nespus de frumoasă o măreție princiară. Omul trăit vreme Îndelungată În Bizanțul intrigilor și al crimelor politice rafinate Își dădu seama că avea În față o persoană de viță aleasă și-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu meriți laudele mele, Hugo. Ar trebui să te spân zur sus, În brad, Împreună cu ticălosul de colo. Chiar, cred că asta ar trebui să fac acum, să pun să vă spânzure pe amândoi... — Doamne, am făcut totul precum ai poruncit, se apără Hugo. Dar eu ți-am spus de la Început că nu e o cale prea sigură. Dacă mă lăsai pe mine să fac cum știu... Calea e sigură și cu rezultate mulțumitoare, se amestecă călugărul cu un ton plin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca pe-un eretic și ca pe un om de rea-credință, căci de când vorbești n-ai spus nimic. Pe mine nu mă poți duce ca pe Hugo și ca pe bădăranii lui, care nu știu decât să tragă sabia. — Părinte, poruncește și-ți spun tot ce vrei să știi. Vin de la Bizanț. Acolo toți ne Închinăm așa și nu știam că asta-i erezie. Dacă nu-i bine, am să Învăț să mă Închin altfel. Dar tot creștin sunt, la fel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înceapă să-i bată și ei inima pentru vreun tânăr... Doar nici tatăl ei n-a fost scutit de blestemul dragostei. Oho, știm noi...“ Astfel trecură cei mai liniștiți ani din viața micii prințese. Apoi, Într-o zi, ducele Îi porunci bătrânului său slujitor s-o aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era“, Își spuse. „În vinele mele curge sânge nobil. Iată de ce bătrânii mei de la Appenweier se fâstâceau când Îi Întrebam cine sunt adevărații mei părinți și schimbau vorba. știau, dar nu voiau, nu puteau să mi spu nă. Li se poruncise să nu-mi spună. Oare mi va spune cineva acum?“ Îi veni să plângă. „Sunt o ființă nenorocită. Adevărații mei părinți se rușinează cu mine și cei care le-au ținut locul n-au avut Încredere În mine. Cine știe ce blestem
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din când În când o fâșie de cer, care mai Întâi se Înroși, apoi se Întunecă. În sfârșit, razele misterioase ale unei strălucitoare luni pline Începură să arunce umbre și pete difuze peste frunzișul pădurii. În acea clipă, Hugo le porunci oamenilor să se oprească. Descălecară Într-o poiană mai ferită și-l traseră și pe Simeon jos de pe cal. Apoi aprinseră un foc nu prea mare, Încercând să se adăpostească În jurul lui de răcoarea neașteptată a nopții. Unul dintre slujitori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea bătrân. Taci, frate, nu mai cânta noap tea În pădure. Vrei să stârnești duhurile necurate? Mai bine spune În gând un Ave Maria și nu te uita nici În dreapta, nici În stânga. Asta-i
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se Întoarse Întovărășit de un altul, mai În vârstă, pe al cărui piept strălucea o minunată cruce de aur, prinsă de un lanț din același metal. — Poți să vorbești, străine? Îl Întrebă el pe Simeon cu o voce obișnuită să poruncească. — Unde sunt? — Te afli În mânăstirea Sfântului Petru. Porcarul nostru te-a găsit afară la poartă și l-ai trimis după ajutor pentru un alt rănit. Ții minte? Simeon dădu din cap. Da, acum Își amintea totul. — Poți să-mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]