4,565 matches
-
marginalul Tirania lecturii, paginile Rică Răducanu vă recomandă au un preambul care îi poate convinge pe naivi că simpaticul Tamango e un obișnuit al anticariatelor și librăriilor Humanitas. Recenziile sînt însă eșantioane de Arsamatoria sută la sută. Cum cea despre Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu e răutăcioasă, ca mai toți optzeciștii cu cel mai cunoscut, în țară și străinătate, dintre ei, am ales un citat din "recomandarea" unui volum apărut la Ed. Trei, Psihologia eroticii masculine de Wilhelm Steckel. Scrie Rică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
de trasee alogice, de sincope, de metamorfoze inexplicabile. De ce n-am fi măcar acum conștienți de impurismul câmpului literar românesc și să forțăm adecvarea critică! Era judecata critică a lui Lovinescu exclusiv estetică? De ce pare lovinescian criteriul lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc? A fost canonul estetic impur prin condiționarea eticului sub comunism? Nicolae Manolescu însuși concepe canonul ca pe o suprapunere multiplă: valoarea dată de cota critică, succesul și o serie de factori variați, sociali, morali, politici și religioși. Cum putem
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
frunte sudoarea de cerneală tipografică/ și cu degetele-i lubric înfiorate mângâie/ luna cum o pasăre-mpăiată.” Titlul, pe măsură: Ars poetica spune ceva despre permanentul debut al oricărui poet autentic, despre prețul emotiv al creației... Adeziune sau respingere a postmodernismului, poezia aceasta de descărcări metaforice, prin care se și conduce, deschide un fabulos rezervoriu din care lectorul se va nutri pantagruelic: „Blide pline cu insule fumegânde”, „un crin soarbe o halbă de bere”, „viitorul pe care nu l-a putut
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
V. Innopteanu, Dr. Cabalu, El Midoff, I. Negoiescu, tînăra Nefa, bruna Rowena etc.) probează tendința bardului de-a ieși de sub imperiul personalității, în sfera eliberatoare (impersonală) a ficțiunii. Dacă e să apelăm la conceptul, extrem de labil în accepțiile sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în șah de impersonalizarea modernistă... Antilirismului îi corespunde antiidealizarea. M. Ivănescu înregistrează starea de impas a ființei, într-o manieră însă potolită, cu surdina unor explicații
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
asistent la catedră de spaniolă la București până în 1985, apoi profesor cu recunoscută autoritate la Centrul Lingvistic al Universității din Atena, astăzi autor de cărți și studii intrate în circuitele hispanice internaționale. Formație tradițională, cu preferințe avangardiste: ieri suprarealismul, acum postmodernismul. Natură duală: nevoia erudiției sprijinitoare și bucuria desidentei, dreptul la diferență creatoare. Lipsa sacralului, atracție spre ironie și oximoron, respectiv spre invers și ambiguu. Qualité maîtresse: inventivitate în sesiune continuă, descoperirea a o mie și una de teme la un
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
colecție, sau chiar un fel de muzeu narativ al secolului al XX lea, pentru că în ea se regăsește un inventar uluitor de rețete literare, de personaje, tehnici, stiluri, intrigi, estetici, din care fiecare alege ce vrea. În buna manieră a postmodernismului, veți spune. Într-adevăr, Codrescu construiește un eșafodaj narativ aparent complicat, apelînd la strategiile deja "clasice" ale vremii noastre, din care lipsește, în mod fericit aș spune, doar așa numita autoreferentialitate. Povestea se spune de la sine, fără intruziunile unui autor
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
forme de cultură există o negociere care nu are drept scop proclamarea uneia în detrimentul celeilalte, ci un schimb de formule artistice circulând în ambele sensuri și, uneori, extrem de productiv din punct de vedere estetic. Astfel, spre exemplu, John Docker, în Postmodernism and Popular Culture. A Cultural History (1994), afirmă încă din Introducere: În această carte pun sub semnul întrebării felul în care un secol de teorie critică modernista a inteles cultură de masă a secolului XX și sugerez că postmodernismul promite
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
în Postmodernism and Popular Culture. A Cultural History (1994), afirmă încă din Introducere: În această carte pun sub semnul întrebării felul în care un secol de teorie critică modernista a inteles cultură de masă a secolului XX și sugerez că postmodernismul promite abordări mai relevante." Docker interpretează cultură de masă ținând seama de memoria, de istoria acesteia în opoziție cu majoritatea abordărilor (care, încă de la Adorno, o văd ca pe un fenomen strict contemporan), aplicând teoriile despre carnaval ale lui Bahtin
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
reevalua pozițiile adoptate de artele decorative. Nigel Wheale, de asemenea, în analiza pe care o face artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii din perspectiva a ceea ce consideră a fi cultură postmodernă de elită
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii din perspectiva a ceea ce consideră a fi cultură postmodernă de elită ("Concluzie: rezistând postmodernului"). Departe de a adopta o atitudine nostalgica, Nigel Wheale optează pentru încercarea de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii din perspectiva a ceea ce consideră a fi cultură postmodernă de elită ("Concluzie: rezistând postmodernului"). Departe de a adopta o atitudine nostalgica, Nigel Wheale optează pentru încercarea de a decodifica postmodernismul, interpretându-l prin filtrul dihotomiei - menținute ca atare - cultură de masă/cultură de elită, concluzia fiind că opoziția se păstrează, nicidecum nu se anulează în favoarea invaziei celei de a doua de către cea dintâi. IMPORTANTĂ carnavalescului în cultura postmodernă este determinanta
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
o manifestare a schizofreniei culturale a Evului Mediu, inerentă în separarea culturii serioase, oficiale, de cultură din spațiul public al pieței - o cale către eterogenitatea culturală, catre amestecul, liber de genuri și moduri (existente atât în Renaștere, cât și în postmodernism, exprimate ca atare sau aflate undeva în subtextul produsului estetic). Această cu atat mai mult cu cât carnavalul - mediul legitim al bufonului, care, în majoritatea pieselor din Renaștere, este înzestrat cu privilegiul de a rosti adevărul fără a fi pedepsit
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă. Acestea dezvăluie existența unui anume substrat teatral, cu tonuri evident melodramatice, aflat la baza culturii de masă, de orice tip ar fi aceasta. Și, continuăm noi, daca admitem ideea că postmodernismul este timpul în care cultură de masă se instituționalizează - în ultimă instanță la baza culturii postmoderne. Întoarcerea melodramei în toate tipurile de structuri narative postmoderne (film, muzicaluri cinematografice, chiar produsele mass-media - articole și programe de știri TV) este o chestiune
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de comparatistică, discuții sau polemici privind metodologia criticii literare, raporturile criticii cu alte discipline etc. Deosebit de semnificative pentru anii din urmă sunt scrierile care combat cu înflăcărare partizană câteva dintre miturile literelor contemporane: "gândirea slabă", categoria de paraliteratură, formalismul critic, postmodernismul. In această polemică Petronio apără, își apără un punct de vedere anume asupra literaturii în particular și culturii în general, un punct de vedere care s-a construit în timp și care îi justifică întreaga gândire și existență: anume că
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
sau nu fi predată, lumea în care trăim acum și cea care ne așteaptă în viitor. Din toate răspunsurile două îmi stăruie în minte și cred că merită împărtășite pentru simplitatea cu care rezumă un crez: Giuseppe Petronio nu iubește postmodernismul, inclusiv în varianta sa italiană cea mai curată, aceea din romanele lui Umberto Eco; iar în dezbaterea iscată imediat în jurul subiectului, în denigrările (denigrarea lui Eco scriitorul e la modă în "lumea bună" a literelor, chiar și în Italia) privitoare
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
și în Italia) privitoare la previzibilitatea mecanismelor lui narative, la parada de erudiție care de fapt erudiție n-ar fi etc. argumentul lui Petronio a căzut ca o ghilotină peste cazna demolatoare a celorlalți: Petronio a spus că el respinge postmodernismul literar pentru că literatura este un lucru serios. Poate explic în exces, dar ceea ce înțelegea prin asta era că literatura trebuie și poate să fie una dintre cărțile pe care se joacă soarta umanității. S-a discutat mult și despre literatura
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
distincte în devenirea ideilor literare pe fundalul oscilației evenimentelor politice (le numește însă cam fără criteriu), din care, pînă la urmă, autorul păstrează doar trei intervale semnificative: 1944-1963, dogmatismul proletcultist, 1964-1980, alternativa dintre sincronism și protocronism și, în fine, configurarea postmodernismului. După ce urmărește cu acribie conturarea tot mai accentuată, ideologic vorbind, a proletcultismului preluat în pripă de la sovietici și a realismului socialist, apoi a protocronismului și a polemicilor pe care le stîrnește ideea lui Edgar Papu preluată și transformată în militantismul
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
vorbind, a proletcultismului preluat în pripă de la sovietici și a realismului socialist, apoi a protocronismului și a polemicilor pe care le stîrnește ideea lui Edgar Papu preluată și transformată în militantismul bine știut, incursiunea lui Florin Mihăilescu în discuțiile despre postmodernism de la mijlocul anilor ’80 poate produce o oarecare confuzie de care autorul nu prea pare conștient. Cîteva lucruri ar fi trebuit lămurite încă din capul locului. În primul rînd, sare în ochi punerea postmodernismului în descendența celorlalte două -isme fără
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
lui Florin Mihăilescu în discuțiile despre postmodernism de la mijlocul anilor ’80 poate produce o oarecare confuzie de care autorul nu prea pare conștient. Cîteva lucruri ar fi trebuit lămurite încă din capul locului. În primul rînd, sare în ochi punerea postmodernismului în descendența celorlalte două -isme fără a se discuta diferențele fundamentale și bizareria de a fi tratate împreună dincolo de succesiunea strictamente temporală (nu mai punem că tezele protocroniste au fost formulate pînă în 1986). Ar fi fost nevoie cu siguranță
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
cu siguranță de o mică teorie a conceptului de ideologie, căci e evident faptul că între cele trei concepte sunt diferențe enorme. Fiecare caz în parte ar fi cerut lămuririle necesare. Ce fel de ideologie literară este protocronismul? Poate fi postmodernismul judecat în aceiași termeni sau e mai mult decît atît? Efect al infiltrării mesajului naționalist în ideologia sistemului comunist, protocronismul s-a instituit inițial doar ca o atitudine culturală (ca și sincronismul în cadrul modernismului) transformîndu-se apoi într-o politică culturală
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
o ideologie? Pot fi ideologiile exclusiv instrumente de manipulare? Dacă nu se poate stabili nici o relație între tradiționalismul și autohtonismul antioccidentalist protocronist și antimodernismul (atît cît e) postmodernist, atunci înseamnă că avem de-a face cu două probleme total diferite. Postmodernismul nu e precum protocronismul izolaționist o politică culturală (sau doar literară) naționalistă (antimodernistă și antisincronistă), primitivă, confuză și aberantă ca orice produs ideatic totalitar, ci un epifenomen cultural complex, dar mai ales universal și globalizant, al postmodernității liberale. M-a
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
Florin Mihăilescu rămîne, în ciuda (sau poate tocmai de aceea) unei lipse de îndrăzneală în interpretare, un studiu aplicat, corect, valid, în buna tradiție universitară, uneori cam prețios în exprimare, dar demn de consultat cu încredere. Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism (o retrospectivă criticăa ideologiei literare postbelice), Editura Pontica, Constanța, 2002, 330 pag. Fascinația lui post- Cartea Mihaelei Constantinescu apare și ea citată în studiul de mai sus, însă ca simptom al fragilității termenului de postmodernism, căci autorul consideră și el
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
Florin Mihăilescu, De la proletcultism la postmodernism (o retrospectivă criticăa ideologiei literare postbelice), Editura Pontica, Constanța, 2002, 330 pag. Fascinația lui post- Cartea Mihaelei Constantinescu apare și ea citată în studiul de mai sus, însă ca simptom al fragilității termenului de postmodernism, căci autorul consideră și el noul post- „o variantă sau cel mult un produs al postmodernismului”. Mihaela Constantinescu a mai publicat un volum, de fapt teza ei de doctorat, Forme în mișcare: Postmodernismul (1999), în care reușește să pună cap
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
330 pag. Fascinația lui post- Cartea Mihaelei Constantinescu apare și ea citată în studiul de mai sus, însă ca simptom al fragilității termenului de postmodernism, căci autorul consideră și el noul post- „o variantă sau cel mult un produs al postmodernismului”. Mihaela Constantinescu a mai publicat un volum, de fapt teza ei de doctorat, Forme în mișcare: Postmodernismul (1999), în care reușește să pună cap la cap variatele teorii din spațiul cultural american privitoare la noua paradigmă într-un tablou elocvent
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
însă ca simptom al fragilității termenului de postmodernism, căci autorul consideră și el noul post- „o variantă sau cel mult un produs al postmodernismului”. Mihaela Constantinescu a mai publicat un volum, de fapt teza ei de doctorat, Forme în mișcare: Postmodernismul (1999), în care reușește să pună cap la cap variatele teorii din spațiul cultural american privitoare la noua paradigmă într-un tablou elocvent și eficient ce cuprinde, nu doar nașterea conceptului și problemele de periodizare, ci și trăsăturilele lui fundamentale
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]