4,908 matches
-
În același an a fost angajat la Teatrul Național din Iași, pe scena căruia a evoluat până în 1906. S-a distins de la început prin conștiinciozitate în studiu și interpretare, perseverență și seriozitate, devenind un interpret de primă mărime. A fost prețuit de Aristizza Romanescu pentru rolul Sbiera din drama istorică Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, în care au jucat împreună. În rolul bătrânului Stan din drama Plăieșul, logofăt mare de Theodor Codrescu a avut „o creațiune demnă de toată stima
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cultura lor, cu poveștile lor atât de frumoase și cu modul lor de viață. Ne-am expus la tot felul de factori de risc mergând acolo și am înțeles viața grea pe care o trăiesc acești oameni. Am învățat să prețuiesc apa, așa cum nu o făceam până acum. Mergeam câte 20 - 25 km pe jos, prin nisip, printre tufișurile mari și țepoase ale deșertului, pentru a ajunge la o pompă de apă. Am înțeles atunci de ce ei nu se spală niciodată
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
frumoasă lucrare a Domnului Isus. Îmi doresc ca acest centru să fie atat un izvor de înviorare și de pildă pentru cei de pe calea credinței cât și un instrument de trezire pentru acei credincioși care, în trăirilor lor, n-au prețuit cum se cuvine principiul creștin de viață “cel neprihănit va trăi prin credință!” Sora Dana nu a cerut bani la nimeni decât Domnului, iar El i-a dat. Când povestea experiențele cu ocazia inaugurării, mă gândeam la George Muller care
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că nu poate cuprinde curtea, moșia și pădurile pe deasupra. Lui Ion i-a plăcut ideea, simțindu-se în stare să împlinească cerințele acestei slujbe și s-a împăcat laboier ca ajutor de administrator. Slujind cu pricepere și credință a fost prețuit și de administratorul moșiei, care a vorbit cu boierul să îngăduie tânărului ajutor, Ion Gheorghiu, să strămute în Pungești și alți membri ai familiei, adică pe fratele Victor și sora Vasilica, ba după moartea tatălui său din Cuci a adus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu ce mai știam de la tata eram apreciat și apropiat de ea. Anul școlar a trecut repede și fără acele greutăți, inerente începutului. Învățătoarea mea, de care eram îndrăgostit ca de a doua mamă, mă avea și ea la inimă, prețuindu-mi cumințenia și dragostea ce aveam față de școală. La sfârșitul primului an școlar sunt promovat primul pe clasă, primind o coroniță și câteva cărți pe care urma să le citesc în vacanța atât de mult așteptată. Pășisem, deci, cu dreptul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
loc, devansându-mă cu câteva sutimi la media generală. Institutorul nu prea mă simpatiza și nu m-am mirat de atitudinea lui, dar n-am înțeles cum s-a pretat profesorul agronom la așa ceva, când eu îl iubeam și-l prețuiam ca om și pedagog. După această destăinuire nu m-am supărat. Chiar i-am spus celui ce-mi relatase despre această mașinație că, premiul meu de la „Tinerimea Română”, nu putea fi comparat cu un premiu I obișnuit la clasă. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea fi vorba de certuri sau nepotriviri în gând și faptă. Eu munceam epuizant la pregătirea viitorilor ostași. Deși nu eram de carieră, aproape nu era diferență tehnică față de activi, cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Constantin Luca. Îl cunoscusem anterior, îmi plăcea în totul figura și mai ales alura lui ca om al școlii. Auzisem cuvinte de laudă din partea unora pentru pasiunea ce punea în predarea istoriei noastre adevărate! Ne-am apropiat sufletește. L-am prețuit și simțeam o plăcere să-l văd și să vorbesc cu el. I-am inspirat încredere și probabil prețuire, încât omul și profesorul Luca îmi vorbea fără rezerve, arătându-și revolta față de situația și soarta poporului nostru. Atunci, când vorbeai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
funcționa perfect. Apoi, era în mintea tuturor, a noastră, frica. Nu ne băgăm, nu facem. S. B.: Toți aveați familii, aveați și un statut de invidiat. Militarul în România comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența tragicului din filozofia și din piesele lui, cât și incapacitatea - semnificativă, ziceam noi - de a elabora, în cadrul sistemului său de gândire, un tratat de etică. Dacă eu am învățat să-l prețuiesc pe Caragiale, aceasta s-a datorat faptului că tinerii mei prieteni m-au convins că, sub comicul, sub bufonadele, sub grotescul maestrului pus pe moft și bășcălie, palpita o secretă vână de tragic.” Milan Kundera definea această inadecvare, acest refuz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
În viața profesională. Am avut o încredere continuă în mine. Spaimele și nereușitele m-au încrâncenat, dar la încredere n-am renunțat. Poate orgoliul, poate ambiția, poate... Cine știe... . Am dat vina continuu pe cei din afara mea, că nu mă prețuiesc, că nu-mi recunosc talentul, că nu mă folosesc la adevărata mea valoare. Am suferit. M-am simțit persecutată, derutată, înlăturată, ignorată ș.a.m.d. Toate acestea au dus la reacția primă de apatie, după care într-un anumit fel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bec și cu improvizațiile mele. Dar a fost superb și seara va fi de neuitat pentru noi. Joi 4 septembrie 1997 - San Pere de V. Catalunia - un pământ binecuvântat tot de Dumnezeu, cu oameni harnici, veseli, mândri și încăpățânați, care prețuiesc darurile Lui. Astăzi am fost la Girona cu mașina. Am putut sa ne bucurăm de priveliștea oferită, iar în orașul istoric ne-au încântat căile înguste, liniștite și întortocheate. Roberto Zucco Miercuri 15 septembrie 1999 Am început, în sfârșit, repetițiile
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
descoperit, în toate sezoanele, vara (noiembrie-martie) temperaturile nedepășind 35 de grade și "iarna" (iunie-august) maximele fiind de 15 grade și minimele de 4 grade. Ca atare, este o capitală veșnic verde, care te invită să o cunoști și să o prețuiești. Aflat el însuși la o altitudine de 520 metri, Santiago oferă și iarna posibilități de "oxigenare", la mică distanță aflându-se superbele stațiuni de ski Farellones (2500 metri altitudine), La Parva și El Colorado (2750 metri), Valle Nevada (3000 metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
taxi, profesorii universitari ca muncitori la fabrica de cutii de carton (cazul unui fost rector al unei prestigioase instituții de învățământ superior din București). În afară de aceasta, "dincolo" românii rămași erau catalogați și tratați ca oameni "second hand", prea puțini fiind prețuiți și stimați pentru valoarea și munca lor. Ca mine s-a dovedit că au gândit majoritatea românilor. Nu-i acuz pe cei care au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Grădina "Copou" sau la alte "soarele" simandicoase. Încet, încet, lumea de aici, mai altfel decât "neoeuropenii" din Capitală, mai așezați, mai atenți, mai politicoși și, de ce n-aș spune-o și mai culți, începe să ne caute și să ne prețuiască, eu fiind, de altfel, într-o urbe cu jumătate de milion de locuitori, singurul ambasador "de carieră". Leul în toamnă Mi-i pasul tot mai leneș și mai greu și ochiul nu-l mai simt de șoim la vânătoare, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care caut) numai distracțiile - cei care, cu p)l)riile lor de pâsl) cu boruri largi, frecventau saloanele de la Twentieth Century Limited pe vremea lui John Barrymore, oameni care Îi cunoșteau pe toți șefii de sal) din restaurante și care prețuiau femeile ce reușeau În viat). Erau numeroși evrei de acest fel, clienți grași ai localurilor de noapte, care câștigau și pierdeau averi. R)posatul meu prieten Pascal Covici, editorul, era unul dintre aceștia. Pat știa cum s) comande o cin
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ca, În mod fatal, Întregul edificiu al societ)ții noastre s) se degradeze. De aceea, de mult) vreme, consider c) noi, americanii, trebuie s) asigur)m supraviețuirea Israelului, m)car pentru a asigura supraviețuirea acelor valori americane pe care le prețuiesc cel mai mult. Aceasta este ideea mea de bâz) În ceea ce privește țară dumneavoastr)”. Pentru ce scrie Alsop o asemenea scrisoare, prevenind Israelul c) se afl) În pericolul de a fi distrus și reamintindu-i c) are un singur protector? Pentru c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
proza și poezia mai multor țări, știa pe dinafară sute de versuri (poeții ruși preferați erau Pușkin, Tiutcev și Fet - a publicat despre acesta din urmă un frumos eseu), era o autoritate În materie de Dickens și, pe lângă Flaubert, Îi prețuia În mod deosebit pe Stendhal, Balzac și Zola, trei mediocrități detestabile din punctul meu de vedere. Mărturisea că pentru el crearea unei povestiri sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
el au scris în termeni elogioși cronicari contemporani lui: polonezi, unguri, ruși, germani și chiar turci, care, mărturisind excepționalele lui calități, îl recomandau ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa de la Roma, însuși, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca cel mai vrednic comandant în fruntea oștilor creștine în lupta împotriva otomanilor. Cronicarii străini l-au prețuit pe Ștefan cel Mare (vezi Addenda), mai mult chiar decât cronicarii români. E o veche meteahnă a noastră: nu știm să ne prețuim valorile. În iarna anului 1475, după izbânda de la Podul Înalt asupra turcilor, Papa de la Roma, însuși, l-a decretat pe Ștefan cel Mare "Apărător al Creștinătății", semnând astfel actul de "intrare în Europa" a micuței și nebăgatei în seamă Moldove
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încetișor, cu o durere mută, mângâietoare... Iubiți-vă caii! Mângâiați-i! Și ei au nevoie de dragoste. Și... și nu uitați: porție dublă de ovăz! E o poruncă! Boierii stau cu capetele plecate, parcă atunci au înțeles că n-au prețuit îndeajuns pe cel mai apropiat tovarăș al omului. Și moldovanu-i blând, sare de colo Duma. Blând nevoie mare, zâmbește el. Da' calcă-l numai pe bătătură, leagă-te de "Moldova lui", că-i sare muștarul, de te miri ce zace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și iarba verde de acasă... Și lacrima chiar... Dumnezeule, câte lucruri bune și frumoase avem!... De te gândești bine, "Raiul" ar putea fi chiar pe pământ. Iadul și Raiul sunt în noi. Toate acestea și câte încă... Păcat că le prețuim numai când le-am pierdut. "Gaudeamus igitur"! explodează Țamblac. "Carpe diem", fetițo! Ai uitat să pomenești de vița de vie. Și de moldovence ai uitat, zâmbește ea. Răutate mică, o amenință el cu dragoste. Recunosc, "sunt un porc în turma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească c-o merită. Îi caut... Îi caut... Și nu-i iert. Nu pot ridica o țară nouă cu oameni nărăviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea, inima și brațul său. Aiasta-i, după mine, adevărata boierie! Și... și trebuie să-mi dovedească c-o merită. Îi caut... Îi caut... Și nu-i iert. Nu pot ridica o țară nouă cu oameni nărăviți în rele. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în cămin, apoi, ia de pe masă un braț de pergamente și, cu o bucurie diabolică, hohotind, le aruncă în foc. Curând, izbucnește o vâlvătaie de flăcări mistuitoare, trosnitoare, urât mirositoare. Nu prețuiesc nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]