5,048 matches
-
aplecat, cu brațele și picioarele depărtate, cu o înfățișare de marionetă. Bătrânul ținea de braț un preot pe care doctorul îl cunoștea. Era părintele Paneloux, un iezuit erudit și activ pe care îl mai întâlnise uneori și care era foarte prețuit în orașul nostru chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se simțise bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ei înșiși. Duhovnicul bun, ne spunea părintele Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Thomas ce le era celor născuți din sămînța sa? Convenția Încheiată cu clinica excludea orice raportare față de aceștia. Dar exista și un drept natural, cine putea să i-l ia, În afară de Dumnezeu? Thomas avea totuși o oarecare teamă față de Cer, prețuia Vechiul Testament mai mult decît evangheliile; În Scriptura veche se vedea cu adevărat care era tăria celui ce făcuse lumea. Undeva exista o Putere. De acolo veneau toate, Într-acolo plecau: nimic nu era În puterea omului, doar mici scamatorii prin
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi folosit adevărul? Adevărul! O categorie filozofică tot mai inadecvată, lumea se afla tot Într-o eroare, cel puțin după mintea Antoniei; cine mai trăia după preceptele morale Închipuite de Kant - dacă fuseseră, vreodată, În litera lor, urmate? Cine mai prețuia, ca odinioară, pe Înțelepți, pe filozofi, cîți dintre studenții lui Thomas Îi urmau acestuia Învățătura? Un mistificator, așa ar fi fost mai potrivit să Îl socotească aceștia, de vreme ce chiar el, În unele momente, așa se simțea. Îi Învăț doar lucruri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
decît sex, ce vină aveau unii sau alții? - chiar Dumnezeu le zisese Înmulțiți-vă!, asta și Încercau, dar nu prea izbuteau, sămînța era omorîtă În prezervative, chimizată cu bomboane anti, Înghițită, urîtă treabă, dar așa stăteau lucrurile. Cum să nu prețuiești, atunci, femeile care, În dorința nestăvilită de a avea un copil, mergeau la Cryos sau la altă clinică asemănătoare, așteptînd la rînd, plătind, umilindu-se puțin? Cei patru membri ai Păcătoasei familii erau Împreună pentru prima oară, dar asta nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bunica, o adora oarecum bolnăvicios, o socotea cea mai importantă ființă de pe pămînt, dar la vîrsta lui de atunci planeta era mică, pînă puțin dincolo de Odense, unde mergea În vacanțe. Dragostea lui pentru Antonia era un semn că știa să prețuiască dăruirea, nu era un profitor; se simțea În stare, pentru bunica lui, să facă orice; chiar se schimbase În bine, după multă vreme, e drept. Dacă nu cumva și el o stricase nițel pe bunică, urcînd-o prea des pe motocicletă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a dat Ingrid seama; Îl Întîlnise tîrziu, cînd acesta se mai potolise, chiar ascundea o anume resemnare; era arătos, bine clădit, un bărbat hard, ar fi putut, la rîndul ei, să declare, ca o replică dată prințului care nu o prețuise destul, dacă, peste timp, i s-ar fi luat și ei un interviu. Și totuși un palat regal nu i-ar fi fost deloc nepotrivit, era convinsă Încă. Nici președintele Americii - dacă ar fi ajuns cîndva o femeie, tot nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el nu va mai ispăși Încă o dată pentru greșelile muritorilor, degeaba Îl urcau aceștia, În fiecare an, cu cîteva zile Înainte de Paște, pe cruce, un joc perfid, vreți să plătesc mereu pentru voi, am făcut-o cîndva, dar n-ați prețuit asta, o țineți, de atunci, mai toți, doar În păcat, nici măcar nu meritați Judecata, veți sfîrși cînd va hotărî Tatăl, fără purgatoriu, fără rai, numai iad, nici o scăpare, cu tine În frunte, babă scrîntită - nu hotărăști tu cînd și cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aștepți. Suntem cam dezrădăcinați... spuse tulburat, cu vocea pierită. De ce pun întrebări indiscrete? De ce? Mi-am promis ca altă dată să-mi bag mai puțin nasul în viața străinilor. Iar Charlie părea atât de drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de vorbit la telefonul ei Nokia cu carcasă de camuflaj - care, după părerea mea, e încă la modă, chiar dacă fetele Vandonbilt susțin contrariul - înșfăcă geanta și jacheta și ne anunță: —Trebuie să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe dumneata, ei, mă rog, mă-nțelegi... Da, să mă recucerească... — Așa! Ei bine, când i-am dat sfatul ăsta, mi-a spus de-o sută și una de ori că nu, și nu, și nu; că pe dumneata te prețuiește ca prieten și așa cum ești, dar că nu-i placi ca soț, nu vrea să se mărite decât cu un bărbat de care să fie îndrăgostită... — Și că de mine nu va fi niciodată, nu-i așa? — Nu, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și se recunosc ca atare și ei înșiși, când sunt singuri, în fața oglinzii propriei lor conștiințe. Nu-i atât de sigur că niciunul nu se recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul interior al conștiinței sale, înclină să se prețuiască mai puțin decât valorează. Dar față de ceilalți o ascunde și, dacă se simte prost, se preface că se crede deștept, ca să vadă dacă poate păcăli pe cineva. Și în același timp, convingându-i pe ceilalți că nu e prost, sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul proxim, tinerețea lor. Ei simțeau că recapătă identitatea națională, independența față de ruși, nu știau încă gustul amar al sclaviei la alți români. Îi descopereau pe Goga, Blaga și Eliade. Nouă, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
You remember, don’t you?” Full circle. Mă gândesc adesea la Jan, când plouă târziu, în nopțile de vară... Asta-i o poveste simplă, dar arată cât de dispuși sunt ei să ne înțeleagă dacă noi ne înțelegem, să ne prețuiască dacă noi ne prețuim, să se bucure de noi dacă noi ne bucurăm de noi. Așteptăm de la ei ceea ce nici noi nu reușim cu noi înșine. Ăsta-i tot baiu’. Crede-mă, e ceva cu noi care ne face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
you?” Full circle. Mă gândesc adesea la Jan, când plouă târziu, în nopțile de vară... Asta-i o poveste simplă, dar arată cât de dispuși sunt ei să ne înțeleagă dacă noi ne înțelegem, să ne prețuiască dacă noi ne prețuim, să se bucure de noi dacă noi ne bucurăm de noi. Așteptăm de la ei ceea ce nici noi nu reușim cu noi înșine. Ăsta-i tot baiu’. Crede-mă, e ceva cu noi care ne face să găsim pete și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât de puțin înainte. E o cultură a respectului pentru cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cei duși, fără să fie și a respectului pentru cei care trăiesc lângă noi. Mă gândesc, la modul carnavalesc, și la noi. Oamenii își fac aprovizionarea cu cele ale morților și înmormântării, ba chiar fac și pomană de viu. Își prețuiesc acea ipostază fiindcă abia atunci devin cu adevărat merituoși în ochii familiei, în primul rând. Probabil aici, la un moment dat, s-a pus problema: morții nu ne lasă în pace? Let’s have fun! Cred că mâine mă întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt. Asta... am fost. Dar mă simt deja tot mai departe de cea care am fost. Când mă gândesc la cum eram în urmă cu doar o săptămână e ca și cum m-aș privi prin hârtie de calc. Tot ce am prețuit vreodată a fost distrus. Și încă mai simt durerea și rănile. Însă, în același timp... simt cu toată ființa că în față mi se deschid mai multe posibilități decât mi s-au deschis vreodată. Expir adânc, trăgând în piept aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ori de câte ori ar dori. Marta observă că nu știa ca tatăl să fi avut prieteni apropiați în oraș, oameni de atâta încredere încât să merite, sublinie intenționat cuvintele să merite, să rămână cu un animal care, la ei în casă, era prețuit ca o ființă omenească. Cipriano Algor răspunse că nu-și aducea aminte să fi spus vreodată că are prieteni apropiați în oraș, lua câinele cu el ca să-și alunge gândurile care nu-i plăceau. Marta spuse că, dacă are asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor. Sper că El nu te-a lipsit de Înțelepciune, Înțelepciunea tăcerii, fără de care nimic din toate astea nu poate fi prețuit sau păstrat. — Ar trebui să aștept să ajung bătrân ca să spun ceea ce gândesc? — Până În ziua În care vei putea să spui tot ce gândești, vor fi avut vreme să Îmbătrânească urmașii urmașilor tăi. Trăim În epoca tainei și a fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am lăsat să se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulțumiri, adresări pioase, citate savante, pagini elocvente bine Întoarse din condei, dar auditoriul așteaptă mai mult. Hasan ajunge acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el, ceea ce a raportat vistieriei sultanului percepția fiecărei provincii, a fiecărui oraș important. Am prețuit, de asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În ce mod a fost cheltuit acest aur... Ceremonios, Își drege glasul, Îi Întinde secretarului său pagina pe care tocmai a citit-o, o apropie de ochi pe următoarea. Buzele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În brațele lui. Dar el se Îndepărtează, acest rămas-bun Îi pare de nesuportat. O imploră pentru ultima oară: — Dacă mai prețuiești cât de puțin dragostea noastră, vino cu mine, Djahane, masa e pusă pe terasă, un vânt ușor adie dinspre Munții Galbeni, În două ceasuri vom fi beți, vom merge la culcare. Servitorilor le voi spune să nu ne trezească decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se gesticulează. Khayyam se mulțumește să observe neatent mimica fiecăruia. Dar un orator Îl numește, Îi elogiază știința și Îi cere părerea. Omar Își drege glasul. N-a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate da cu părerea În pricini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu le puteam vedea...acum știu că ea a apărut în viața noastră ca să ne transforme în ceea ce am fost destinați să fim ... Teo ne a oferit o lecție valoroasă de viață,ne a învățat să sperăm mereu și să prețuim lucrurile simple. În orice lucru și în orice om ea căuta lumina. A venit clipa în care sufletul ei s a înălțat spre lumină, purtat de adieri noi. Dar știu că voi rămăne cu ea în vis,în gănd și
În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]