12,874 matches
-
îngrijit și i-a luat medicamente! Pe urmă, l-a luat la înjurături: '' Fir-ar capul și inima ta a dracuilui Dănuțe! Puteam să fiu scăpat acu' neică dacă nu te băgai tu să faci pe Dumnezeul! Scăpam! Scăpam măăăă! Pricepi? Crăpam și gata! Eram la Dumnezeu meu acu' măăă!'' El, Dănuț i-a răspus că-l lua dracu dacă nu-i lua doctorii... Nicușor i-a zis una de la trăznit: '' Păi ăla-i Dumnezeul meu măăă!'' Dănuț e credincios și
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ochi de fiară bolnavă și fugărită de câini. Mintea sa, nu mai găsește sprijin în rațiune. Mintea sa, caută doar atât: ceva să-i potolească foamea, sau un locușor unde să se apere de frig... Mintea sa, îl ajută să priceapă doar atât: trebuie să trăiască... Nu mai știe pentru ce. Este doar atât: instinctul. % Vitrinele sunt tot acolo, la locul lor. Își râd de el, îmbiindu-l cu minuni! Pașii îl feresc de ispită... Fuge. Fuge de oameni, pentru că îl
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
repede, dar apar alții că dracu a făcut pui mulți...Am ajuns vremuri de năpastă... Și-a luat Dumnezeu mâna de pe noi... Toate gândurile astea, nu mai sunt limpezi în mintea sa care e o nebuloasă încâlcită ce nu mai pricepe cam nimic! Dar Dănuț le are undeva în suflet. Le știe. Le-a adunat de pe... stradă și le poartă-n inimă. Și îl dor. Toate gândurile astea, îi spun că faptele astea, care le-au adus dracul de Nichipercea lu
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
la stat''! Statul era pentru ei dușmanul! Statul i-a jupuit de vii, ca să se îngrașe dictatorul... Statul, îi obliga să munceasă așa ca boii, ca să facă el, statul curu' mare... Aveau ceva cu... STATUL! Drept e că nici nu pricepeau cei ăla ''stat'', dar dacă la televizor toți zbierau că statu-i vinovat pentru faptul că o duc ei greu, normal, voiau să... dea jos și statul! Jos de colo pănă colo! Jos guvenul dacă nu ne place, jos primul
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
cu prostiile astea. Oamenii locului, nu voiau să se destupe la minte. Se conservau în limite confortabile de judecată și învățătură... Fără efort! La ce le trebuie bătaie de cap? Neam de neamul lor trăiseră așa și trăiseră bine! Nu pricepeau că lumea se schimbă. Că trebuie să știe pe ce lume se află pentru siguranța lor... Voiau să bată pasul pe loc și din teamă poate! Era ceva verificat. De ceea ce nu conoșteau, se temeau...Nu voiau să riște, luau
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
sat, erau sectanți. Ceilalți, credincioși pe stil vechi... Se ciorovăiau pe tema credinței de când se știau. Și unii și alții, erau convinși că Dumnezeul lor e cel adevărat! Habotnici, nu voiau cu nici un chip să iasă din ignoranța lor. Ce pricepeau ei, era tot ce trebuia pe lumea asta. În lumea lor, atât era bun! Restul erau poate bune, dar la ''ăia'' acolo... Nu la ei! Și, firește și Dănuț era de pe acolo! Nici el, nu voise să-nvețe. La ce
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
Ți-aș învăța pe dinafară și părul și gâtul și buricul și încotro nemaiavând de primăvară aș recunoaște c-am descoperit nimicul Ce poezie frumoasă ești iubito și eu ce norocos am fost când tăcerea am zdrobit-o și-am priceput că toate au un rost Și aia și aceasta și aceea ce chestie perfectă e femeia poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008) Referință Bibliografică: TĂCERE-N DOI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1032, Anul
TĂCERE-N DOI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347093_a_348422]
-
-va oful inimii pe mine, eu mai pot duce ! M-au întărit zările străine... am văzut bogați nefericiți și belșug și detașare fără gram de bucurie... Suntem unici, suntem că nimeni mai muncitori, măi calmi, mai tari, măi inventivi, măi pricepuți la toate! De aceea vă rog, vă implor - veniți la mine, orice ați avea de reproșat, de strigat, de războit... adun eu totul, le contorizez, le și ,,îndosariez” dar promit să le transform în putere... înzecita, înmiita ... fac zi și
DEJA ESTE PREA MULT ! de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347101_a_348430]
-
atunci când vine vorba într-o discuție. Mai ales acum, când unii nu știu cum să grăbească intrarea lor în acest „club” exclusiv, în timp ce alții caută calea cea mai elegantă de a ieși din el. Cum nouă, românilor, ne cam place să ne pricepem la toate, ar fi bine să știm măcar cu cine avem de-a face. La recepția biroului din Luxemburg m-au întâmpinat două fete îmbrăcate elegant, la taior albastru. Erau comunicative, dar nu insistente. Aveau alura unor stewardese stilate. Zâmbitoare
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
să-i înțelegi. Când merg în asemenea comunități, trebuie și-i înțeleg de ce graiul le este alterat. De aceea, îmi rânduiesc de așa manieră cuvintele în propoziții, de cele mai multe ori doar cu subiect și predicat, pentru a-i face să priceapă și ei mesajul Evangheliei din sărbătoarea sau din duminica respectivă. Într-o parohie de aici, sau din Transilvania în general, pot exista trei sau patru confesiuni. De aceea, preotul nostru trebuie să trăiască în bună pace și înțelegere cu membrii
P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347068_a_348397]
-
sinceritatea din ochii dumitale la fel ca flăcările din două aruncătoare. Secretara: Daa? Ai grijă de stingătoare să fie pe la îndemână. Vocea secretarei: Și domnul director mi-a spus că am pe vino-ncoace. Muncitorul: Ca să vezi. Vocea muncitorului: Se pricepe hodorogul la prospătură. Vocea secretarei: Mai bine ar fi fost el director! Ar fi fost cu totul și cu totul altceva. Dar cine știe dacă odată ajuns director și ăsta... Referință Bibliografică: O scenetă banală / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
mă dor picioarele bătrâne, Le amintesc mirosul din otavă, Călcându-le păreau așa de fine, Nederanjate de a mea ispravă! Memoria nu cred că mă înșeală! Când tata făcea război prin ierburi, În anii aceia fiind copil de școală, Nu pricepeam acele multe treburi! Referință Bibliografică: Aroma merelor goldane / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 479, Anul II, 23 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AROMA MERELOR GOLDANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357120_a_358449]
-
acasă. Copiii erau mici, de cinci și de șase ani, iar ploile din luna trecută, însoțite de puternice descărcări electrice, lăsaseră urme și în zona blocurilor de locuințe din apropierea școlii, în care locuiam. În plus, știau și ei, atât cât pricepuseră de la mine și, mai mult, din ce auziseră de la tovarășii de joacă, la grădiniță, cum un asemenea fulger lovise un depozit de echipament, pe care-l incendiase, iar alt fulger, în altă zi, trăsnise trei-patru militari care jucau fotbal sub
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
lua talantul și vor fugi cu el fiindcă vor ști că stăpânul va veni după mult timp, sau poate nu va mai veni niciodată! Însă povestioara talanților pare că mai are un sens ascuns. E legea săracului prietene, sau nu pricepi? Nu i se dă aproape nimic și chiar de i se dă, i se cere totul la schimb cu mare dobândă, iar dacă nu dă, e pus în obezi și biciuit iar apoi trimis la muncă silnică pe viață. Ăsta
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
arse cu care mă jucam. -Mi-aduc aminte, îmi spuneai odată că în clasa a opta ai construit chiar un aparat de radio cu o lampă, având un condesator variabil, o rezistență variabilă și un difuzor ... -Asa este! Faptul că mă pricep să repar aparate de radio și de uz caznic, se trage de la acest bătrân elecronist care îmi dădea tot felul de piese stricate cu care mă jucam. -În viața e bine să cunoști din toate! -Uite, acolo! Unde a fost
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
și am început să-l imit. Cu ce vă nenoroceați? Cine rămânea schiload[, eu sau voi? am întrebat-o curioasă să aflu răspunsul. Mamaie mă privea de data aceasta mirată, dar nu de întrebarea mea, ci de faptul că nu pricepusem, până atunci, că o nenorocire de-a mea i-ar fi durut și pe ei la fel de mult. -Păi noi te iubim! a început intimidat[ de tupeul meu. -Ei și ce-i cu asta? i-am răspuns pe același ton arțăgos
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
Era un om deosebit bunicul Niculiță - reia nostalgic nea Mitică. Era cumpătat, calm, cu suflet plin de bunătate și mărinimie, evlavios, nu înjura nici măcar atunci când era cătrănit și apăsat de necazuri. Apreciat pentru hărnicia și omenia lui, nea Niculiță, foarte priceput la zidărie, era un renumit constructor de case; sașii din Tălmaciu (că la Sebeșul de Sus nu era nici urmă de sas) îl tocmeau să le ridice casele și-l respectau pentru priceperea, seriozitatea, omenia și hărnicia lui. Cum sașii
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
clară, puternică și joasă, neîntrecută-n chiuit ... Când îl întâlneam mai răzlețit de lume ne adunam la o vorbă și îi stârneam o voie bună care o arăta de dragul nostru. Băieții-l luau în pleaznă , el se făcea părtaș cu priceput în cele spuse, cu frânt de mâini și râs de neghiobie în deștept. - Ce faci aici. Ciubucică ? - Tai frunză la câini, că vacile m-au părăsit ... - Și cum le tai ? - Cu brișca limbii ... - Dar cu femeile ce faci ? - Ei domnule
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
auzit pe tataie oftând și după o mică pauză a continuat mai mult pentru el: -Am să pun și damigeana mare în sticle. O să vărs un kil de apă în ea, că nu se vede și pe urmă cine o să priceapă? Vinul lor de la Buzău este mai tare decât al nostru. Mulțumit că își găsise singur soluția s-a mai foit puțin și l-am auzit repede sforăind. Am adormit zâmbind. Îl aveam pe tataie la mână și mulțumită m-am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
vânzare?! Din vinul pe care ți l-a adus Ionel? Tataie era în grădină. Stăteam unul lângă altul și întindeam la papură. Când l-a auzit, așa cum avea obiceiul, a început să vorbească singur: „Aoleu, măiculița mea, bețivul ăsta se pricepe, dacă se prinde, m-am nenorocit, mă face de rușine în sat!” -La ora asta a băut deja tataie, nu cred că se prinde! i-am spus cu milă pe șoptite. Tataie a făcut ochii mari și speriat m-a
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
băteam în ferestră și imediat ce își lipea botul pe geam, mă prefăceam că plâng. Cartuș mă privea cu urechile ciulite și după câteva țipete și văicăreli, mă lătra supărat și pleca. Eram așa de mirată de puterea lui de a pricepe totul, fără să poată fi păcălit, că, de multe ori mă simțeam mică și proastă în fața lui. Nu puține au fost situațiile în care mă întrebam cam cum ar fi reacționat Cartuș dacă ar fi fost în locul meu? Cartuș era
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că însemna Cartuș pentru el, o strigă pe mami înainte să intre în casă și îi spunea: -Marioara, cine nu are un câine să-și cumpere! Numai câinele te iubește și îți este devotat! Nici prietenii, nici nevasta, nici bărbatu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
mai ales că lecturasem, cândva, o carte despre o fermă a animalelor, alegorie, cred eu, reușită. Ce pății eu întrece orice poveste.Și numai realitatea întrece povestea. Numai ce intrai în atmosfera babilonică a limbilor păsărești, că și începui să pricep ce se gavarește pe la toate colțurile.Constatai, mintenaș, că și acolo, politica se mânca pe pâine.Adică, umana luptă pentru ciolan era, la orătănii, păsăriceasca luptă pentru grăunțe.Dacă la noi, oamenii, sunt destule „cu cântec”, la ele, toate erau
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
îi erau plini de țărână. -Uite-l, bre! i-a spus fericit, cu ochii la cană. -Taie-l! i-a spus mamaie mirată de atâta prostie în capul lui Fane. -Nu pot, bre, țață Susano! i-a răspuns mirat că mamaie nu pricepea că nu era o treabă ușoară. Dacă îi tai gâtul, păi cine îl ține, bre! -Treaba ta, i-a răspuns mamaie enervată că nu mai termina cu el și după privirea pe care o tot arunca după cana cu țuică
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
că nu era o treabă ușoară. Dacă îi tai gâtul, păi cine îl ține, bre! -Treaba ta, i-a răspuns mamaie enervată că nu mai termina cu el și după privirea pe care o tot arunca după cana cu țuică, pricepuse unde viza. -Da ce, bre, vrei să plec olog de aici? a insistat Fane și fără rușine s-a așezat pe prispă cu cocoșul sub braț, care se zbătea ca un nebun. -Mamaie, i-am șoptit când a intrat să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]