16,190 matches
-
prezentat în termen la licitație. După cererea creditorului și a avocatului Leon Sachelarie, care era din partea proprietarului, licitația s-a amânat. Motivul creditorului era că se temea că moșia nu mai face atâta cât greveaz ea, iar nouă ne-a promis că, dacă se mai gândește, ne va vinde nouă creanța. Aceasta a spus-o prin avocatul său Goilov, iar noi ne-am ținut de dânsul și chiar în ziua aceea am cumpărat creanța. Valoarea creanței era de 165.000. Iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne aducem aminte că prin 1913-1922 veneau prin sat din Bacău câțiva avocați și în cârciumile lui V. Mârza, Gh. Pintilescu și mai târziu a lui Dumitru Cojocaru, adunau cetățenii care aveau drept de vot și le vorbeau despre politică, promițându-le școală, poduri, dispensar, șosele, biserică etc., însă toate promisiunile rămâneau nerezolvate, după ce primeau votul. Prin comună nu se mai vedea țipenie de deputat, până la noile alegeri. Nu toți cetățenii aveau drept de vot; celor care aveau drept de vot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și ce mai rămăsese din fosta moșie a Virginiei Rosetti, unde, după dăruire, vânzarecumpărare, la moșie era administrator Spiridon Manolache. Legislatorul, în ideea mult trâmbițată, că realizează o reformă democratică, prin participarea directă a celor îndreptățiți la împărțirea pământului, a promisă că pământul dat țăranilor va fi fără plată, fără despăgubire. Este adevărat că pământul n-a fost plătit cu bani: în locul banilor s-au cerut cereale, o cantitate achitată în rate până la concurența sumei pentru plata pământului. În unele regiuni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
șștia să ajute, atunci când se impunea. Personal am beneficiat de ajutorul lui, când am avut nevoie de niște lentile Zeissă (nu se găseau la noi) pe care mi le-a procurat direct de la firma germană. Era ordonat și meticulos, nu promitea nimic, dacă nu se putea ține de cuvânt. Ar fi putut să-și ajute și satul când era vicepreședintele Băncii Agricole și chiar intenționa s-o facă, dacă nu s-ar fi întâmplat să nu ajungă cu mașina până la fratele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea și se desprindea din deghizarea lui de acuarelă. Ajungînd la strada Arco del Teatro, ne-am avîntat spre Raval pe sub arcada ce promitea o boltă de ceață albastră. L-am urmat pe tata pe drumul acela Îngust, mai curînd cicatrice decît stradă, pînă cînd luminile de pe Rambla s-au pierdut În urma noastră. Limpezimea zorilor se filtra de pe balcoane și cornișe În raze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lux. Încercam să-i citesc pulsul dedesubtul gîtului de lebădă, cînd am băgat de seamă că Barceló mă fixa. — Așadar, ai de gînd să-mi spui unde ai găsit cartea asta? m-a Întrebat. — Aș face-o, Însă i-am promis tatei că am să păstrez secretul, am răspuns. — Înțeleg. Sempere și misterele lui, a zis Barceló. Îmi Închipui eu cam pe unde. Mare baftă ai avut, băiete. Asta numesc eu să găsești acul În carul cu fîn. Ia să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi cu totul altceva. În opinia tatălui meu, acel raționament nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr. — Îmi promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
multe ori, nici eu nu știu ce Înseamnă ele cu adevărat. Uneori e mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sînt. Suspină și Își sorbi supa fără nici un chef. Eu Îl urmăream, tăcut. — Înainte să moară, mama ta m-a pus să-i promit că n-am să-ți vorbesc niciodată despre război, că n-am să te las să-ți amintești nimic din cele Întîmplate. N-am știut ce să răspund. Tata Își Întoarse privirea, ca și cînd ar fi căutat ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străin era diavolul. 6 Un somn dens de uitare și perspectiva de a o revedea pe Clara În acea după-amiază mă convinseră că viziunea nu fusese decît o Întîmplare. Poate că acea neașteptată izbucnire de imaginație febrilă era doar presimțirea promisei și mult doritei creșteri bruște care, potrivit tuturor vecinelor de pe scară, avea să mă transforme Într-un bărbat, dacă nu de ispravă, cel puțin bine făcut. La ora șapte fix, Îmbrăcat cu cele mai bune haine și emanînd vapori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu improbabilă. — Dar mie mi se pare că tu cînți de minune, am zis eu. — Haide. Unchiul meu, care e un meloman de ispravă, chiar mi-a pus un profesor de muzică să mă Îndrept. E un compozitor tînăr care promite mult. Se numește Adrián Neri și a studiat la Paris și la Viena. Trebuie să ți-l prezint. Acum compune o simfonie pe care are să i-o cînte În premieră orchestra orașului Barcelona, pentru că unchiul lui e În comitetul director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Encarna să-i mai ofere o șansă lui Fermín. Ea primi cu plăcere. Majoritatea chiriașilor ei erau nenorociți și singuri pe lume, ca și ea. După ce-i trecu spaima, prinse și mai mult drag de Fermín și-l puse să promită că va lua niște pastile pe care doctorul Baró i le recomandase. — Eu pentru dumneata, doña Encarna, Înghit și o cărămidă, dacă e nevoie. Cu timpul, cu toții ne-am prefăcut că uitasem de această Întîmplare, Însă niciodată n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prieteni. În spatele lor se zărea vitrina unei prăvălii, plină cu pălării demodate. M-am concentrat asupra perechii. Hainele păreau să indice că imaginea avea cel puțin douăzeci și cinci-treizeci de ani. Era o imagine de lumină și de speranță care promitea lucruri ce nu există decît În privirile neîncărcate de ani. Flăcările devoraseră aproape toată marginea fotografiei, Însă, Îndărătul acelei vitrine vetuste, Încă se mai putea ghici un chip sever, o siluetă spectrală insinuîndu-se dinapoia literelor imprimate pe sticlă: Fiii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era de-adevăratelea. Să știți, cînd am citit-o, mi-a venit să plîng. SÎnteți toată numai o inimă, doña Aurora. — Iar dumneavoastră sînteți un diavol. În aceeași după-amiază, după ce mi-am luat rămas-bun de la doña Aurora și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prea bine și știu că n-ai să-mi scrii, că nici măcar n-ai să-mi trimiți adresa ta, că vei vrea să fii alt om. Știu că ai să mă urăști pentru că nu am fost acolo, așa cum ți-am promis. Că ai să crezi că nu m-am ținut de cuvînt. Că n-am avut curaj. De atîtea ori mi te-am imaginat, singur În trenul acela, convins că te-am trădat. De mai multe ori am Încercat să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că are să te omoare dacă va da cu ochii de tine. Nu-mi mai dau voie să ies din casă și nici să mă mai arăt la fereastră. Nu cred că mă vor ierta vreodată. Cineva de Încredere mi-a promis că Îți va trimite scrisoarea asta. Nu-i pomenesc numele, ca să nu-l implic și pe el. Nu știu dacă aceste cuvinte ale mele vor ajunge pînă la tine. Însă, dacă va fi așa și dacă te vei hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
puterea dimineții printre nori de mătase. Dintr-o dată, Îmi veni cheful să mă Îndrept spre funicular și să urc versantul pînă la vechiul parc de distracții din vîrf, ca să mă pierd printre carusele și prin sălile de jocuri mecanice, Însă promisesem să mă Întorc la timp la librărie. Pe cînd mă Îndreptam spre stația de metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța, pe vîrfuri, pînă la cer. CÎnd am ajuns la capătul bulevardului, am scos fotografia În care Penélope Aldaya zîmbea, În curtea interioară a vilei familiei sale. Ochii săi promiteau un suflet curat și un viitor ce urma să se scrie. „Te iubesc, Penélope.“ Mi l-am Închipuit pe Julián Carax la anii mei, ținînd În mînă poza aceea, poate la umbra aceluiași copac sub care mă aflam eu. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bărbat care Își spune Laín Coubert să-l distrugă, am zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
negru, a frig și a absențe. Nuria Monfort mă privea În timp ce eu mă prefăceam că nu bag În seamă precaritatea locuinței sale. — Cobor În stradă să citesc fiindcă În apartament nu prea e lumină, zise ea. Soțul meu mi-a promis că-mi va dărui o veioză cînd are să se-ntoarcă acasă. Soțul dumneavoastră e plecat Într-o călătorie? — Miquel e la Închisoare. — Iertați-mă, nu știam... Nu aveați de ce să știți. Nu mi-e rușine să v-o spun, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fel de relații avea cu el? — Știu că se aveau foarte prost. Era boală lungă. De fapt, motivul pentru care Julián a plecat la Paris a fost ca să evite ca taică-su să-l vîre În armată. Maică-sa Îi promisese că, Înainte să se Întîmple acest lucru, avea să-l ducă departe de omul acela. — Omul acela era tatăl său. Nuria Monfort zîmbi. Făcea asta numai printr-o ușoară insinuare În colțul buzelor și printr-o sclipire tristă și vlăguită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
țările în care aceștia sunt minoritari, ca în Liban, Siria, Irak, Palestina. în plus, vor încerca, nu fără un oarecare succes, să convertească musulmani - minoritățile kurde din Irak și din Siria, berberii din Maghreb - prin mijlocirea unor ajutoare sociale și promițându-le vize pentru America și Europa, prezentându-i drept „creștini persecutați”. Biserici creștine care se vor opune în mod explicit capitalismului vor exista și în Europa. Credincioșii, partidele catolice și autoritățile religioase vor denunța ponderea pieței, libertatea de circulație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru unii, convertirea este și va fi de natură politică: Islamul se va strădui să-i adune pe criticii de pretutindeni ai Ordinii economice și să convertească laici din rândul celor pe care i-am numit mai sus „coaliția critică”. Promițând apartenența la o comunitate îUmma), Islamul va primi tot mai mulți adepți din rândul persoanelor izolate, al firilor mai slabe, al multor învinși ai vieții sau al celor revoltați. El va întreprinde acțiuni sociale pentru cei mai dezmoșteniți, oferindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și ieși din sală. Tăcerea a fost întreruptă de hârâitul brusc al unui scaun, ministrul culturii se ridicase și anunța din fundul sălii cu voce puternică și clară, Cer demisia, Ei, asta e, nu-mi spuneți că, așa cum ne-a promis adineauri prietenul dumneavoastră într-un moment de lăudabilă franchețe, și dumneavoastră vă veți gândi cu primul prilej, încercă să ironizeze șeful guvernului, Nu cred că va fi nevoie, m-am gândit deja cu ultimul, Asta înseamnă, Doar ceea ce ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
schimbarea strategică de care aveam nevoie este evidentă, cred că readucerea sistemului la statu quo-ul de dinainte se află la îndemâna noastră, totuși, eu sunt prim-ministrul al acestei țări, nu un banal vânzător de untură de șarpe care vine să promită minuni, în orice caz vă voi spune că, dacă nu obținem rezultate în douăzeci și patru de ore, am credința că vom începe să le percepem înainte să treacă douăzeci și patru de zile, dar lupta va fi lungă și anevoioasă, reducerea noii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]