4,867 matches
-
nume care deschide toate ușile”. Alături de Vasile Popa și de avocatul Neculai Nemțanu, liberal, de avocatul Zarian, țărănist, și de alți intelectuali fălticineni, Sorin Gorovei a cunoscu și el greaua detenție comunistă. Mai vârstnic, conu Neculai Nemțanu a murit în pușcărie. După închisoare, Sorin Gorovei a fost privat de drepturile lui firești: fiul i-a fost exmatriculat din școală iar lui însuși nu i s-a recunoscut nici măcar dreptul la pensie. AUREL GEORGE STINO Constituind a treia generație dintr-o dinastie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Orașul s-a văzut nevoit să-și facă altă față, din păcate sub umbrela unui regim care, programat, înlătura elitele. Universitatea și-a redeschis porțile în condiția în care marile personalități, revenite, erau acum epurate. Academicianul Ștefan Bârsănescu zăcea în pușcărie, savantul Theofil Simenschy își găsise o umilă slujbă de contabil, ilustrul Ștefan Cuciureanu era, în timpul primului festival mondial al tineretului, șofer de taxi în București. Un Mangeron, un Alexandru Dima fuseseră și dânșii ținuți departe de catedrele ocupate de câțiva
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
UTM ei doi, apoi l-au dat afară și de la „Gazeta Literară”. Dacă nu murea, îl umfla Securitatea. Vorbește cu Covaci, Don Cezar, să-ți spună cine l-a omorât pe Labiș și cine i-a băgat pe ei în pușcărie.” Pentru ideile sale, Labiș era urmărit și hărțuit de Securitate și se plângea de aceasta celor apropiați. Cezar Ivănescu afirmă că Labiș a fost de mai multe ori exclus din UTM (Uniunea Tineretului Muncitor). A fost salvat de la excludere, de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sinucidă și numai cu greu l-am liniștit. După asta a fost totuși exmatriculat din facultate). iar câteva zile înainte, recitase în restaurant poezia „Doina”, a lui Eminescu, amândouă fiind motive, în acea perioadă, de a face ani grei de pușcărie. Tot în acele zile dinaintea morții, Labiș participase împreună cu prietenii săi la o adunare restrânsă în care s-au spus vorbe grele, care puteau costa ani mulți de pușcărie, legate de sistemul comunist, despre bolșevism și Revoluția Maghiară înăbușită în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
fiind motive, în acea perioadă, de a face ani grei de pușcărie. Tot în acele zile dinaintea morții, Labiș participase împreună cu prietenii săi la o adunare restrânsă în care s-au spus vorbe grele, care puteau costa ani mulți de pușcărie, legate de sistemul comunist, despre bolșevism și Revoluția Maghiară înăbușită în sânge. Între ei a fost un turnător. Cezar Ivănescu Cezar Ivănescu profită de posibilitatea cuvântului liber și caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vol. I și 22, vol. II, ale dosarului. Deci, actuala directoare a Editurii, Geta Dimisianu, a fost, după opinia Stelei Covaci, autoarea morală a procesului Covaci și a morții lui Labiș. În urma procesului, Aurel Covaci a primit 4 ani de pușcărie și stigmatul pe viață de condamnat politic. În ultimul timp, conform declarațiilor Stelei Covaci, Geta Naidin-Dimisianu a afirmat în public: „În fond, cine au fost Labiș și Covaci? Niște bețivi !” Mărturiile prezentate de văduva lui Aurel Covaci fac praf aura
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Mihai Gafița, după moartea poetului, este anulată total. Concluzia care se poate trage din lecturarea acestor zguduitoare mărturii este că Labiș a fost un disident anticomunist și moartea sa nu a fost întâmplătoare. Dacă nu era ucis, ar fi făcut pușcărie grea pentru ideile, atitudinile și poeziile sale. Labiș a fost o victimă a turnătorilor și a sistemului de teroare din anii ’50. Notă (M.T.): Materialul publicat în Evenimentul zilei, nr. 1508 din 14 iunie 1997 este iscălit de Corneliu Ciocan
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
convent din Verona numit «azil», la biserica barocă a Santa Maria dell'Annunciazione (a Bunei-vestiri). Părintele Natale avea 29 de ani. Conventul, colțul extrem al unei vechi mânăstiri, pe care Statul italian l-a confiscat și l-a transformat în pușcării judiciare, era foarte sărac, aproape o cocioabă. Trei ani mai târziu a fost ales superiorul conventului. A rămas în funcție timp de trei ani. Pe durata întregii permanențe la Verona, va fi ales de mai multe ori superior al aceluiași
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
liderii de opinie - redutabili în perioada noastră de tranziție. Așa că am să închei cu un banc pe care l-am auzit pentru prima oară prin anii ’50, ani teribili, ani cumpliți, când pentru un banc puteai să te trezești la pușcărie. Și am să-l adaptez la anotimp, la iarna care, cam peste tot, e o iarnă grea. Zice Pastenague: — Uite! Iar ninge!... Mai dă-i în p... mă-sii! P.S. Am aflat cu întârziere că C. Țoiu nu e de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
scriitoricească. Trebuia să fii antiamerican, adaugă el, pe vremea când Maria Bănuș scria „Ție îți vorbesc, Americă”. Tac, mă uit la el să văd: chiar vorbește serios? — Se poate, tocmai tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie, tu însuți ai fost persecutat și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lumea scriitoricească... Eram un fel de miel. Sau pui de găină ori alt animal, numai bun pentru sacrificiu. Poate că Preda voia să mă ocrotească. Poate că voia să se fălească. Avea redactori unul și unul! Doi dintre ei făcuseră pușcărie politică: Ivașiuc și Paleologu. De unde să știe Preda pe vremea aceea că pușcăriașii politici erau siliți să semneze „pactul cu diavolul”? L-au semnat cu toții? Și Goma? Și dacă l-au semnat, l-au și respectat? Nu-mi vine să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
1954, când a fost închis. Țin minte că uneori, seara, când reușea să se dezlipească de aparatul de radio fixat în permanență pe „Europa Liberă”, ne anunța solemn: — Vin! În șase luni sunt aici! — Cine, tată? — Americanii, domnule, americanii! În pușcărie a rămas filoamerican. Și după, când a ieșit, grațiat de Ghorghiu-Dej. Până când a murit, nu mult după aceea. A murit filoamerican, iar eu am să mor, e sigur, antiamerican. Conflict între generații? Nu, pentru că nenumărați inși din generația mea au
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se resuscitează din cînd în cînd, pentru perioade scurte și infructuoase, prin șocuri mediatice. Publicul generator de rating, share, publicitate și bani e cel care comandă. Moartea unui sfînt precum Părintele Calciu, care a cărat la picioare mulți ani lanțurile pușcăriilor comuniste, e expediată la „și altele“ - undeva, înainte de Meteo, între două calupuri publicitare, cîteva imagini cu chipul nins al preotului. Nici un talk-show, nici o evocare, nici un documentar. Cei care-i sorbeau cuvintele pe unde scurte la radio în anii ’80 lui
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
bolșevici cînd țara s-a aflat sub stăpînire URSS, iar toată structura statului a fost timp de 20 de ani în mîinile cazarilor. 10% din populația adultă a României - cam 1250000 de persoane - au trecut prin instituțiile terorii bolșevice ale pușcăriilor, lagărelor de muncă forțată și ,,școlilor de reeducare”. După mijlocul secolului V î.e.n. chiar istoria ivriților ticluită în pretinsele scrieri sfinte nu mai dă nici o urmă că acest popor ar fi existat în Palestina sau aiurea și apare abia la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
era în urma calului logofătului, cu ochii plini de lacrimi, a sărit în spatele logofătului și a căzut jos cu acesta în brațe de pe cal, la zgârâiat pe față și l-a lovit cu pumnii. Căzut jos, logofătul a început să strige: „Pușcăria vă mănâncă”. într adevăr bunicul și tata au fost judecați și condamnați la închisoare pentru că au vrut să-l omoare. Tata, pentru că era minor, n-a avut de executat decât zece zile „în prevenție”. Bunicul n-a vorbit niciodată de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o grădină a unui „chiabur” care avea acolo vie. Bietul tata, s-a dus la proprietarul grădinii și l-a rugat să-i vândă grădina cu vie, fără știrea comuniștilor, ca să se mute pentru că altfel ar fi ajuns și la pușcărie, ca dușman al orânduirii socialiste. Tata era convins că regimul comunist nu poate să dăinuiască. Tata era convins că terenul „oferit” de comuniști, pentru a-și muta gospodăria, va fi revendicat de proprietatul lui; tocmia acesta a fost motivul pentru
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cerut ofițerul îmbrăcat în civil și mă preveneau că „tovarășul este foarte sever”. După se s-a înserat a venit ofițerul cel mai în vârstă însoțit de ofițerii cu care mă primiseră dimineața. M-a amenințat că voi putrezi în pușcărie pentru faptele pe care leam făcut. I-am cerut să -mi spună care sunt aceste fapte atât de grave. Mi-a răspuns că acolo unde sunt n-am dreptul să pun întrebări, că numai el are dreptul să pună întrebări
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
situații, când se ajunge la violență, cel care este violentat este mai vinovat decât cel care violentează. Cine seamănă vânt culege furtună. Carol al II-lea și politicienii lui, printre care și profesorul Nicolae Iorga și profesorul Virgil Madgearu, umpluseră pușcăriile cu legionari și omorâseră pe cei mai capabili dintre ei încă din anul 1933. În 21 ianuarie 1941, prin așa zisa „rebeliune,” legionarii au fost îndepărtați de la putere. Socotesc că termenul de „rebeliune” nu este potrivit cu evenimentele la care se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ceață. Suind și coborând, aștept acum liniștea și odihna veșnică. Trăim un gol spiritual. Respectul între om și om a murit demult. Bolșevismul ne-a umilit și ne-a martirizat până a nu mai fi noi. Tot omul, ca la pușcărie, e un număr, numai că nu îl poartă la gât. Ținuta maiestuoasă a dispărut. Deși săraci, cârciumele și cafenelele nu duc lipsă de clienți. Sunt pline cu oameni valizi și tineret care numai cer și așteaptă prefăcuți în victime. Ei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Păruit. Debutul alertează autoritățile române, încât - spune scriitorul - „drept «pedeapsă» mi s-a dat un pașaport pe trei luni. Pe care nu-l cerusem. Împreună cu sfatul de a rămâne «la studiu» cât mai mult timp, daca voiam «să scap de pușcărie»”. Nu cere azil politic, pentru că alesese Franța „din rațiuni estetice”. Deși experiența sa în exil este atipica, socotește că „întreaga mitologie a exilului era infantilism”. Se va angaja că portar al unui imobil, fiind, în același timp, și colaborator la
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
primește botezul, devenind creștin ortodox. „Atunci - scrie el mai târziu - n-am mai șovăit și toate aprehensiunile și subtilitățile mele mintale au dispărut ca prin farmec. Eram sigur că nu voi mai rezista 12 ani și că voi muri în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor”. A fost botezat în celula 18 „de pe secția a doua”de ieromonahul basarabean Mina Dobzeu, asistat de doi preoți greco-catolici, aflați în celulă. A fost stropit cu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
un ibric smălțuit. Naș i-a fost Emanuel Vidrașcu, coleg de lot, fost director de cabinet al mareșalului Ion Antonescu. Un botez, așadar, clandestin și cu caracter ecumenic. Îl primește cu evlavie și, mai târziu, va lăuda în mărturisirile sale pușcăria care i-a permis creștinarea. Un paradox pe care îl va repeta alt fost pușcăriaș politic: Noica. Și el va elogia închisoarea pentru că - spune filosoful - aici a avut timp să își pună ordine în concepte. Trebuie luată din aceste propoziții
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
se grăbește să desăvârșească Botezul (diaristul îl scrie totdeauna cu majusculă) prin „mirungere” la schitul Darvari, unde primește din mâinile preotului Gheorghe Teodorescu sfânta împărtășanie. Duce de atunci o viață creștină, conform regulilor stabilite de Biserică. Despre viața lui în pușcărie circulă multe istorii, cele mai multe, probabil, reale. Se zice că temnicerii, pentru a-l umili și mai mult, îl vor introduce, de pildă, într-o celulă în care se aflau închiși de mulți ani foști studenți legionari. Ideea prigonitorilor era de
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de detenție scris după ce detenția s-a încheiat. Un jurnal intim care nu respectă clauza simultaneității, nici clauza calendarității sau a confidențialității. Jurnalul fericirii este ceea ce autorii din secolul al XIX-lea numeau un memorial. Un memorial care vorbește despre pușcărie în alt chip decât vorbesc, de regulă, cei care trec prin ea. S. o laudă pentru că aici a descoperit „dreapta credință”. A văzut de aproape suferința, a trăit-o nemijlocit, a descoperit bunătatea, frățietatea, buna-cuviință, toleranța și, prin toate acestea
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]