4,932 matches
-
Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se intercepta sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era ca solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se executa un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
puț se amplasa preferențial la aceeași cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
cotă cu primul sau cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferență de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil patratic, fiecare latură având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot patratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn incastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se arma puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleavă și lână de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armăturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel ca profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereții de sare
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
apei cu pereții de sare. Apa care picura totuși în mină era captată și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se săpa cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mina lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mina se declara gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de
Ocna Șugatag, Maramureș () [Corola-website/Science/301583_a_302912]
-
Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș , se făceau deobicei foraje de explorare. Dacă până la adâncimea de 36 m (18 Klafter = 18 stânjeni) nu se interceptă sarea, se renunța la proiect, din cauza adâncimii prea mari a puțurilor. Ideal era că solul să aibă o grosime de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se execută un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
de max. 10-12 m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se execută un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
m (5-6 stânjeni). La un rezultat pozitiv al primului foraj, se execută un al doilea, la o distanță de 6 m (3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
3 stânjeni) de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
de primul, pentru stabilirea exactă a grosimii stratului acoperitor deasupra celui de al doilea puț. Al doilea puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
puț se amplasă preferențial la aceeasi cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
cota cu primul său cu max. 4-6 m (2-3 stânjeni) diferența de nivel față de primul puț. Un puț era rezervat pentru intrarea și ieșirea minierilor din ocne (cu ajutorul unor frânghii de cânepă), iar celălalt puț pentru extragerea sării din subteran. Puțurile se săpau cu profil pătratic, fiecare latura având 2,8 m (9 pași; 1 pas = 0,3 m) până la o adâncime de 4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
4 m (2 stânjeni) sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
sub contactul steril-sare, după care se lărgea treptat pe următorii 4 m (2 stânjeni), cu profil tot pătratic. Aici se făcea așa-numitul “fundament”, din bârne de lemn încastrate în sare, pe care se sprijinea întregul puț. Apoi se armă puțul, de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
de jos în sus, la început cu un amestec de argilă, pleava și lâna de oaie (pentru impermeabilizarea pereților), după care cu bârne (grinzi) de lemn. Grosimea armaturilor era de 0,3 m (1 pas), astfel că profilul efectiv al puțului se reducea în final de la 2,8 x 2,8 m la 2,5 x 2,5 m. De la nivelul steril-sare în jos pereții se căptușeau cu piele de bivol, care împiedeca contactul direct al apei cu pereții de sare
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
apei cu pereții de sare. Apă care picura totuși în mină era captata și scoasă la suprafață. De la nivelul “fundamentului” în jos se sapă cu profil tot mai lărgit, conic, așa că după alți cca 8 m (4 stânjeni) cele 2 puțuri alăturate se uneau. De aici, mină lua o formă conică-ogivală cu secțiunea pe cât posibil circulară (care nu se realiza practic decât rar). Mină se declară gata pentru exploatare numai după ce un agent al administrației salinei, stând pe un bulgăre de
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
singurul centru din țară în care "vasele roșii nesmălțuite se lustruiesc cu piatră", având corespondență numai în ceramică neagră din nordul Moldovei. Ceramică de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Formă vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Doamna Neaga din București din cauza turcilor, în drumul lor către mânăstirea Buda (ctitoria lor de familie) s-au adăpostit la conacul lor din Lapoș, iar aici ajunse de urmăritori, s-au aruncat într-o fântână, sub ochii mamei lor. Acest puț se află în apropierea unor ruine ce poartă denumirea de “Zidul Doamnei Neaga”. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău și era formată din satele Pietricica, Lapoș, Lăpoșel și Valea Unghiului, având
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]