5,132 matches
-
broaștele. Deocamdată, iubita este prezentată firesc: Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă./ O ploaie de flori albe se scutură pe ea,/ Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă,/ Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna 154. Dar iată că, mai în joacă, mai în serios, ea îl așteaptă: Ca Margereta din Faust ea ia o floare în mână/ Și șoptea: mă iubește... nu mă iub... mă iubește 155. Sigur că se desprinde din ghicitul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
13. Descrierile sunt uneori atât de concrete la Eminescu, încât par a fi proză curată: Scârție-n vânt cumpăna de la fântână,/ Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână./ Și osteniți oameni cu coasa-n spinare/ Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara14. Când Lucian Blaga spune că satul e atemporal 15 și că veșnicia s-a născut la sat16, el se revendică din Eminescu. La Blaga satul trăiește [...] într-un fel mai palpitant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pe care numai poetul le percepe. Visul este împlinirea gândirii vii, iar plânsul dobândește dimensiuni neasemuite: Trecerea de la repaos la febră și de la febră la repaos este o solemnă mișcare de pendul, în umbra căreia, ca un strigăt între țărmuri, răsună plânsul universal 109. Imaginea iubitei este serafică și iluzorie, ca o himeră; e reflectată doar în substanța imaginativă a poetului. În acest fel, ea apare structurată ca un amalgam de realitate topită în vis, dar și invers, ca un vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
limbi pe-acest pământ, Să ne umple de istorii Și să muște din cuvânt ! Neamul românesc nu piere ; Dacii încă mai trăiesc ! Scoateți Steagul la vedere Și-n Ținutul Secuiesc! De pe stâncile străbune Decebal ne dă curaj ! Faceți Imnul să răsune Peste Mureș, pân-la Blaj ! Nu permitem celor care Se predind aici stâpâni, Să ne calce în picioare Demnitatea de români ! Avem nevoie de mângîiere, de dragoste, pe care o simt astăzi cunoscându-vă și de care aveam mare nevoie- atunci-
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o mașină cu care să ajungă la gară, la trenul pentru București. Întâmplarea a avut loc acum 35-40 de ani. În sunete de fanfară și cu multe însemne aviatice, Georgică a fost adus în comună. Tot timpul clopotele agitate au răsunat în comună anunțând marea tragedie. Fiind vorba despre o familie mult respectată și iubită de săteni, că Gheorghe, colonelul, a ajutat mai pe toți tinerii, oamenii din comună și împrejurimi au sosit grupuri-grupuri la înmormântare să le aline durerea care
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și fiica ta N-am avut copilărie. Doamne, parc-o văd și-acum Pe mama, ridicând hârdău-n spate; Munca pentru noi era Și pe viață și pe moarte. Eram doar niște copile Când pe dealuri ne duceam; Eu cântam, răsuna valea Când acasă ne-ntorceam. Când urcam pe deal în sus Curgeau de pe mine ape; Singurică mă luptam Și cu zgarda de la capre. Și-așa anii au trecut Și noi am îmbătrânit; Când rămâneam amândouă Ne săturam de vorbit. Iar
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai mult pe el, au dorit să-l omoare. Numai că a fost salvat de călători. Acest cântec, parcă și azi aud cum îl cântau flăcăii în noaptea de revelion pe la ferestrele noastre, atât de frumos. Și cu sorcova, de răsuna satul. Toate acestea se petreceau prin anii 1924-28, iar acum nu știu dacă mai e atât de frumos. Dar eu nu pot uita frumusețile copilăriei, ale frumoșilor noștri copii și tineri. Nici cântecele: O lacrimă pe față Îmi curge lacrima
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de mai sus. Eram amândoi pe un pod. - Și cum?, m-a întrebat, știți să-l cântați? - Da, sigur, i-am răspuns. - Hai, să-l cântăm împreună!, mi-a zis. Adrian Păunescu îl recita după mine care-l cântam de răsuna Poiana. M-a felicitat și mi-a pupat elegant mâna. Atunci, cu Adrian Păunescu, l-am cunoscut și pe Constantin Noica, el cobora de la vilișoara dânsului, ne- a salutat și a plecat mai departe. Am discutat în doi multe, eram
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit A lor osebire, vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit! Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul prin crimă-nsemnat: Și eu trăiesc încă! Trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, în dar, mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sunt jocurile copilărești, dansurile... nu știu nici cum mi-am pierdut brățara de argint pe care o purtam la mână, lată, frumoasă, cu model, pe care o trec tot la trecut, dar nu o uit. Când veneam noi de pe deal răsunau văile de cântece, cu sacul cu buruiană la porc, la rațe, oricum, eu îmi consider copilăria de care m-am bucurat ca o mare binefacere, mai ales că învățam să lucrez tot ce vedeam, și totul cu câtă plăcere le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de aur, ascuns în adâncurile inimii. Întrebarea întrebărilor stăruie încă, mereu, și răspunsul îmi răsună-n taină, odată cu freamătul cetinii și clopotul molcom de la Schitul Vovideniei, din Munții Neamțului. EXAMEN LA PSIHOLOGIE PEDAGOGICĂ -1 În sfârșit a venit și ultimul curs de Psihologie pedagogică. Eram la mijlocul anului II de studenție. Cursul acesta se prelungise pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
începea pădurea, deasă ca peria. Undeva, într-o poiană, în pădurea de pe malul stâng al pârâului Deea, compozitorul Ioan Vasilescu își construise, în epoca interbelică și venea și ședea aici, vara acea Căsuță Albă, din lemn de mesteacăn, unde-au răsunat prima oară versurile cântecului: "La căsuța albă / Sunt atâtea flori la ferești..." Lui Bițu, noua gazdă de pe strada Deea cu liniștea din preajmă, cu foșnetul molcom al pădurii de-aproape, cu oamenii blânzi și seini i-au plăcut de cum le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cei din fața mea, dar și pe mulți alții... copii... elevii de atunci, în „Patratul” școlii sub castanii bătrâni... pe holuri, în clase, în dormitoare, în Sala de mese... în „repetitorul mare”, etc... etc. Simții cum loviturile inimii, din piept, îmi răsunau în ureche, ca bătăi de clopt... Gânduri nebune îmi alergau prin goana sângelui... Și, vreme, cât o bătaie de inimă grăbită, întreaga-mi ființă se prefăcu într-un strigăt... „Întoarce-te timp.... întoarce-te !”, pe care îl sfărmai între dinți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nou, sprijinit de aviație și numeroase blindate...” Grija pentru cei rămași acolo... era ucigătoare. ...Veni și luna iunie... luna lui Cireșar... Era duminică... de Sfânta Treime. Soarele ardea în dreptul amiezii, prea tare pentru începutul de iunie... Slujba se sfârșise. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor. În glasul lor de bronz, se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Încă de dimineața, satul vuia de știrea că: „Iașul a fost bombardat”... Ziarele și radioul nu mai conteneau să transmită știrile despre luptele crâncene
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de mâini întinse spre cer fluturând batiste și pălării, din ce în ce mai mici.. tot mai mici... Satul pribegiei noastre rămânea în urmă, tot mai în urmă, cu lacrimi și o tristețe adâncă, cu neputință de înfățișat în cuvinte. În urechi îmi mai răsună, o vreme, printre huruitul și pocnetul roților pe șine... glasul lor tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal..” Roțile huruiau pe șine tot mai grăbite.. „la cru ce... la cru-ce...”, ticăiau la trecerea peste ace. Abia atunci mi-am retras
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ani au trecut de atunci... Locul victimelor exantematicului, l-au luat cei ai celui de-al doilea război,.. Privind-o, gândul te cuprinde obsesiv din toate părțile... Câtă suferință a încăput între zidurile ei... ți se părea că toate încăperile răsunau de țipetele și gemetele atâtor ființe, atât de ciopârțite, fără brațe si fără picioare, cu plămânii și măruntaiele străpunse, cu șira spinării paralizată... Și, iarăși te întrebi... câtă suferință a încăput între aceste ziduri... te cuprinde gândul acelei nebunii al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
simțeam în clipele acelea, dar ne era greu s-o spunem. Pentru o clipă, am închis ochii strâns.. strâns până la durere și i-am văzut pe toți, copii... elevii de atunci... de demult... Simții cum loviturile inimii, din piept, îmi răsunară în urechi, ca bătăi de clopot.. și, gânduri nebune îmi alergau prin goana sângelui. Mă pomenii murmurând.. „.. dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noștri dascăli, care ne-au învățat să ascultăm glasul tainic din inima pământului strămoșesc, să ne uităm adânc în trecutul lui, și să-l iubim. Trecutul tot, rămânea în urmă. Simțeam cum se rup bucăți din mine... În urechi îmi răsuna tropot de pași, în sus și-n jos... În spate, o cortină care se îndepărta... cădea pentru totdeauna. Plecam, ca izgonit din ultima casă. Deodată mă pomenii cu ochii porniți pe lacrimi, îngânând cântecul seminariștilor, cântecelul nostru de suflet. „De-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Her Kind", cu imaginea feminității ciudate, de "vrăjitoare", la confesionalismul poeziei ei, de aceeași natură cu al Sylviei Plath, la tulburările și la sinuciderea ei. M-aș mai putea gândi, în același spațiu dintre mine și oglindă și atunci îmi răsună în minte ecourile ideilor Virginiei Woolf din A Room of One's Own, dar și ale lui Sandra Gilbert și Susan Gubar din studiul de o importanță covârșitoare pentru crtitica feministă The Madwoman in the Attic, apărut în 1979. Gilbert
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sursă de bruiaj amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sete și dezgustat de viață aproape că alunecam din șa din pricina istovirii. Sărmanul meu cal, tot atât de epuizat ca și călărețul lui, se poticnea de fiecare piatră din cale, se izbea sleit de puteri și de copaci, rănindu-mi genunchii. Apoi răsuna pe neașteptate chemarea unei păsări, orăcăitul unei broaște, și o nouă speranță Începea să ne Însuflețească. Cu siguranță că se află apă prin apropiere. Calul Însetat simțea În coaste pintenii călărețului, dar Îi presimțise intențiile și pornise Într-un trap
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
erau justificate și cerea desființarea taxelor pentru autorizațiile de prospectare. Autoritățile centrale nu au dorit să țină seama de aceste propuneri, și au hotărât să reducă la jumătate suprafața destinată exploatării (ibidem, p. 44-45). 72 „Zorile nu apăruseră când a răsunat prima salvă de pușcă trasă de atacatori, la care răsculații au răspuns doar cu Împușcături răzlețe. În câteva minute măcelul s-a declanșat. Peter Lalor a Încercat În grabă să-și regrupeze oamenii pentru a Înfrunta atacul, dar a fost
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În când acele ceasornicului electronic care ne indică apropierea orei de Îmbarcare spre București. În sfârșit, suntem din nou În avion, dar drumul de trei ore ni se pare un fleac, răbdăm cu stoicism ultimele minute. Din difuzor vocea comandantului răsună sacadat: Puneți-vă centurile de siguranță. Peste cinci minute aterizăm! Ca de fiecare dată emoțiile ne cuprind pe aeroportul „Henri Coandă” din București. Este mic, Înghesuit, nu are suplețea, măreția și grandoarea celor occidentale și mai ales asiatice, dar este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
14). Copiii alături de părinți sunt cel mai frumos fruct sau rod al acestora. Nu există pe lume cineva care să nu iubească copiii. Taina vieții, taina continuării acestei vieți dintru începuturile ei, izvorând din însuși cuvântul lui Deus care a răsunat cu mii de ani în urmă „naște-ți și vă înmulțiți...” (Facere 9, 11) continuă, din nefericire astăzi, să nu fie înțeleasă. Cu toate acestea, viața nu-și pierde valoarea ei de dar divin și continuă să fie mereu în
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
să calce în pămînt viața mea și slava mea în țărână bagă! (CP1.1577: 8r-v) b. Să cu limbi omenești și îngerești așu grăi, și dragoste n'așu avea, fire-așu ca o arame sunându, sau ca un glasu de clopotu răsunându (CC2.1581: 337-338) (3) a. Când ară fi murit Vela, domni-se în locul lui Iovav (PO.1582: 125) b. Și Domnezeu iară se ivi lu Iacov după aceia, cum deaca ară fi venit den Mesopotamiia, blagoslovi pre el (PO.1582
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]