5,326 matches
-
de destin într-un peisaj haotic dezolant, răvășit de ploaie, pâclă, ninsoare, sânge, sicrie, corbi, vaiete, lupi urlând, și în care se simte străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fost o zi lungă și grea pentru tine. Viviana merse la culcare cu amintirile de peste zi în gând, mai ales cu gândul la viitoarea călătorie cu trenul, care tocmai îi fusese promisă. Ziua crucii Deși era liniște, micuței îi mai răsuna încă în auz cântecul religios cu care dascălul Bezedei încheiase slujba. Toată lumea spunea că dascălul cântă ca un heruvim; Angelina nu știa cum cântă aceștia, dar glasul acela pătrunzător și melodios o făcea să simtă că Dumnezeu trecea prin sufletul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lea avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt. 2. El a zis: "Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunele păstorilor jelesc, și vîrful Carmelului este uscat. 3. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nuMi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fier. 4. De aceea, voi trimite foc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri, În dangăt de clopot răsună suspinuri. Se-așteaptă din ceruri un strop de lumină Să curgă pe suflet, din raza-ți divină.. Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura, Să-mi comanzi universul gândirii și gura, Tu stăpân peste mine să fii absolut Eu
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
țintă mai ușoară Celor cu rău în desagi. Cuvinte mari cu sensul mic Îmi va rosti la criptă Acel ce ieri mi-a pus în plic Pecetea-n ură friptă. Cuvinte mari de fariseu Precum a fost o viață Vor răsuna cu mult tupeu Cu gura sa de cață. Cuvinte mari de ipocrit Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să acționeze, mai ceva ca la Revoluția de la Județeană. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce pe-umeri se coboară Și sânii lor acopăr - e ură și turbare În ochii lor cei negri, adânci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o stea în frunte poartă. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mândrul soare și pe nună, mândra lună. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul. {EminescuOpI 86} {EminescuOpI 87} Dar ce sgomot se aude? Bâzâit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pânză se înfășură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
arată a lui cale. {EminescuOpI 93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154} Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă... Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mână
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți izvorul sare. {EminescuOpI 158} P-ici, pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ți-e plină. Nourii curg, raze-a lor șiruri despică, Streșine vechi casele-n lună ridică, Scîrție-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i în fum, fluere murmură-n stână. Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca răsună mai tare, Clopotul vechiu împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para. Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește: Lăngă salcâm sta-vom noi noaptea întreagă, Ore întregi spune-ți-voiu cât
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă rog, nu chiar întotdeauna. Ne vedem în jumătate de oră. Închid și mă îndrept spre scări. —Așteaptă-mă aici! îi zic lui Finn, deși instrucțiunile mele nu par necesare. Arată de parcă nu ar putea mișca nici măcar un deget. Biroul răsună de râsete zgomotoase și de melodiile Madonnei de pe ultimul album. Davey și Vijay sunt absorbiți de o partidă de fotbal de masă; Vanessa discută cu Stewart, iar Barney o ține protector de după umeri; ceilalți sunt adunați în jurul unui computer, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fel încât să nu fie nici rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ani, grasă ca Milan-Mama, mâncând o înghețată. M-am încurcat! spuse fantoma. Am sărit peste niște trepte. De ani? întrebă Mioara. De etape de viață! spuse fantoma. Pe care vrei s-o vezi? Nu-mi pasă! Oricare. Franz Schubert răsuna voluptuos și plin de orgoliu. Fluidul muzical te înălța prin vigoare. O frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete. Milan, fiica de 12 ani, împreună cu Milan, fiica babă, ascultau pe Milan-Mama cântând. Mumia grasă era transpirată și amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-avem ochi pentru el, atenți la clipa dată. Aici e un altfel de cinematograf, atipic, fără trucaje. Regia și scenariul, aceleași ca pentru fiecare. Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează în funcție de muzică, personaj și inspirație. Răsună acum vioara molto presto a lui Emmanuel Ax. Îngerii ascultau cu aripile strânse peste genunchi și fruntea lăsată. Era respirația muzicală a Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
JUNIMEA IAȘI, 2009 Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ Capitolul 1 Acum a început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe fiecare dintre colegii mei la o moarte inutilă. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capul sprijinit pe mâini. Eram deja obosit. Nu am apucat să stau mult așa, căci ușa a început să scârțâie încet și prelung, chinuită parcă. Nu îmi păsa cine intrase. Eram așa de obosit... Pași mărunți, temători, într-un fel, răsunau pe parchet, din ce în ce mai aproape. O mână puțin rece mi-a atins palma stângă și am tresărit când am auzit glasul cristalin: Bozov, te simți bine? Am înțeles că aici trebuie să vin. Ce e? Ana. Cum am putut să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Primele trupe ale Ministerului vor fi aici până mâine după-amiază. Încearcă să nu tragi în mine când iadul se va dezlănțui! Data viitoare când ne vom întâlni, vom fi în tabere opuse! Nu-i răspunsei, dar ultima sa propoziție îmi răsună în minte. Încă nu știam dacă să am sau nu încredere în el. L-am salutat scurt printr-o înclinare a capului și ne-am despărțit dând mâna. M-am îndreptat spre subsol, unde știam că undeva mă așteaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrat la timp în școală și am noroc că sala noastră de clasă nu este la al treilea etaj în ultima parte a clădirii, ci e pe lângă ușa de acces. Sunetul clopoțelului, redat atât de fidel de către sistemul audio, a răsunat în întreaga școală exact când am intrat în clasă. Întregul colectiv se pregătea pentru testul de ora aceasta, de la filosofie. Am fost anunțați că vom da o lucrare și eram siguri că avea să fie greu, la fel cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la carte! Să mergem chiar acum, băieți, și să vorbim cu toți colegii noștri din toate clasele și să ne adunăm cu toții în fața cancelariei să cerem osândirea celui care este vinovat de moartea celui pe care l-am îndrăgit cu toții, răsună din spatele clasei vocea lui Sergiu Sergheiov. Această replică mi-a ajutat mult și nicicând nu mă gândeam la vreun ajutor în încercarea mea. Deși mai era puțin timp din pauză, era de ajuns. Până când diriginții s-au înapoiat în clasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
patrulate de elevi. Soliteraj și Sergheiov ar fi avut grijă de asta. Și totuși... parcă nu era în regulă să mă fi trezit în aceeași noapte în care am adormit. Mă plimbam pe holurile pustii fără țintă. Pașii ce-mi răsunau în împrejurările încremenite mă purtau în sus pe scări. Luminile se stinseră la ultimele două etaje. Se pare că Sergheiov renunțase la gărzile de la etajul doi. Nu se vedea nici urmă de elev din clasele mai mici. Totul era cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]