5,310 matches
-
memorie „SOCIAL”. Eventual, eliminarea din orice bancă de date. Delir de grandoare neagră: trece. Cumpără-ți un costum elegant; două: unul de zi, altul de seară; cămăși fine, încălțăminte ușoară, din chevreau. O pălărie de fetru, pentru ocazii, ochelari cu ramă fină, cum ai văzut, la televizor, că poartă un ex-președinte american. Nu-ți mai suporți hainele, așternutul, cunoscuții, mai toți; vrei să pornești viața de la capăt. Un prunc bătrân - cu ceva minte - în scutece curate. Cu o iubită/mamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
molcom în cremene, nu ai de unde să o cunoști." Blonda... În tindă, după icoană, bruneta. (Intimitatea, fără câteva firimituri de Dumnezeu, un mixaj de eros și pudic.) O stare de bipolarism sexual... mâinile în chiloți, tâmpla în rugăciune. Complicitatea din ramă avea iz de răbdare, de îngăduință, de solidaritate... Pămătuful cârlionțat dintre picioarele Anei, peste care niște stropi albi ștergeau orice sugestie neconformă cu așteptările, era mai mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în camera de la demisol. Moartea și-a lăsat amprentele pe tocul ușii și a plecat. Moartea s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să decojim memorii, până la miez poți scrijeli cu unghia, până la sâmbure vierme într-o burtă de măr, nimic mai bun decât să-ți sapi galerii prin propriile îndestulări. Amintește-ți decorul, patul, soba, laița, lăicerele, cuptorul... fotografiile aliniate într-o ramă albastră, găleata cu apă sălcie, icoana unui sfânt fără nume, calendarul plin de semne, unele negre, altele roșii. Vezi, în sobă arde foc? Patul este așternut? Țoalele sunt curate? Cine se hodinește în fotografie? Apa este proaspătă? Calendarul, în ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trăiau continuu într-un viitor amânat, se temeau de eșec, conservau visele și schimbau etichetele. Când ajungeau la termen, nimic mai proaspăt ca o iluzie în suc propriu, ambalată pentru iarnă. Sunt și nebuni care, de dragul unui prezent pus în ramă, developează neîntrerupt fotografii. Pe tine nu te înțeleg, te refuzi de tot ceea ce înseamnă "exist". Ar fi prea banal să crezi, domnule doctor, că izolarea mea se întâmplă, pentru că la unul din capete zornăie a clopot o pungă de arginți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
undeva în spatele meu, la 500 de metri, coboară sau urcă pe roți, Dorna 64 km, Bistrița 52. În gara Iași, pe fereastra sălii de așteptare, ziarul "Evenimentul zilei", prima pagină, fotografie color: el și nenea Matei într-un tablou fără ramă: "Evadații de la Socola sunt liberi printre noi." În colțul din stânga, sus, ca o viză de liberă trecere, portretul binevoitor al doctorului Chelemen; dedesubt, la talpa gazetei, într-un chenar negru, fapt divers: paznicul, întins pe un cearșaf alb, își continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme de nevoință, iubirea despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l spui, Ioane, să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-am spus. La etajul al doilea, apartamentul 9. — Ai un nume? — Cel al amicului nostru de la clinică, Klaus Hering. — Foarte frumos, toate bune. Cum arată tipu’? — Cam cât mine de înalt, subțire, dar cu mușchi, păr blond, ochelari fără ramă, la vreo treizeci de ani. Când a intrat era îmbrăcat într-un costum albastru. Dacă pleacă, vezi dacă te poți strecura înăuntru să găsești scrisorile de dragoste ale amorezilor. Dacă nu, stai calm. Mă duc să mă întâlnesc cu clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
țară, așa că suntem foarte norocoși că lucrează alături de noi. Illmann dădu din cap în semn de mulțumire și continuă cu rularea perfectă a țigării sale. Era un bărbat cu o constituție fragilă, cu părul negru și rar, cu ochelari fără rame și cu o barbă mică. Termină de lins hârtia și o rulă, vârând apoi țigara în gură - părea făcută cu mașina pentru țigări. M-am minunat în tăcere. Faptul că era un medic strălucit era nimic pe lângă acest soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o clipă și apoi își ceru scuze. — Pot să văd camera Emmelinei, vă rog? Era o cameră normală pentru o fată de 14 ani, cel puțin una normală pentru o fată care frecventa o școală particulară. Deasupra patului, într-o ramă masivă neagră, se afla un afiș mare al unui spectacol cu Lacul Lebedelor de la Opera din Paris, iar pe cuvertura roz stăteau câțiva ursuleți din pluș mult iubiți. Am ridicat perna. Era o carte acolo, un roman de dragoste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
podea, auzeam sunetul muzicii clasice de la radioul de dedesubt. Un pic de Beethoven asigura începutul și sfârșitul discursurilor de la radio ale liderilor de Partid. Exact cum spun eu mereu: cu cât e mai prost tabloul, cu atât mai ornamentată este rama. În mod obișnuit, nu sunt un ascultător al transmisiunilor Partidului. Mai degrabă îmi ascult propriile gânduri. Dar cea din seara aia nu era o emisiune obișnuită. Führer-ul vorbea la Sportspalast de pe Potsdamerstrasse și se știa în mare că își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
școlar german voia să fie pilot de luptă. Tocmai mă așezam jos, când se auzi un ciocănit în ușă: — Pot să intru? zise ea, zăbovind goală în cadrul ușii. Pentru câteva clipe stătu pur și simplu acolo, înconjurată ca într-o ramă de lumina de pe hol precum o madonă minunată, aproape ca și cum îmi oferea posibilitatea să-i determin proporțiile. Cu pieptul și scrotul încordate, am privit-o cum pășește cu grație spre mine. În timp ce capul și spatele îi erau mici, picioarele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu vin și o obligasem să ciocnească, la care ea răspunsese apropiind paharul de al meu fără să-l ridice, un clinchet jos pe fața de masă. Prea jos, ca luna de pe cer. Puteam s-o vedem prin fereastra cu ramă metalică. Stătea acolo cu fața aceea benignă și sătulă, iar atmosfera din jurul sferei ei apărea diafană în întuneric: părea curioasă să ne vadă. Eu eram puțin amețit, băusem unul după altul cel puțin trei pahare pline cu vin. În localul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Vreți o cafea? — Nu, mulțumesc. S-a ridicat și s-a întors cu o singură ceșcuță în mână. Bău, luă apoi pliculețul de zahăr neatins și îl vârî în buzunar. Nu-și mai pusese ochelarii. Își trecea îngândurat degetele peste rama lor. Mă lipisem de fereastră, lângă un calorifer stins și prăfuit. — Era amanta dumneavoastră? Întrebarea venise pe neașteptate, cum pe neașteptate părea că se ridicase vântul care foșnea printre plăcile de azbociment deasupra carului funerar. — Ce vă face să credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
eu eram pe punctul de a deveni el, de a-i lua locul printre lucrurile și oamenii din viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a fost necesar să ți se atribuie un nume, Ludmila) și a fost menținut în condiția abstractă a prenumelor, disponibil pentru orice atribut și acțiune. Să vedem, Cititoareo, dacă romanul reușește să creioneze un adevărat portret al tău, începând de la ramă, cuprinzându-te pe toate laturile și stabilind contururile figurii tale. I-ai apărut Cititorului pentru prima dată într-o librărie, ai căpătat formă desprinzându-te de lângă un perete plin cu dulapuri, de parcă numărul cărților făcea necesară prezența unei Cititoare. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vârste, ale altora, bărbați și femei, chiar și fotografii foarte vechi, scoase parcă dintr-un album de familie, dar toate împreună par să constituie un montaj al stratificărilor existenței, mai degrabă decât să aibă funcția de a aminti persoane determinate. Ramele sunt diferite una de alta, forme florale din secolul trecut, din argint, aramă, email, baga, piele, lemn sculptat; ar putea corespunde intenției de a valorifica niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramele sunt diferite una de alta, forme florale din secolul trecut, din argint, aramă, email, baga, piele, lemn sculptat; ar putea corespunde intenției de a valorifica niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în unele rame se află figuri tăiate din ziare, una încadrează o veche scrisoare ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
email, baga, piele, lemn sculptat; ar putea corespunde intenției de a valorifica niște fragmente de viață trăită, dar ar putea să fie și o colecție de rame, iar fotografiile să se afle acolo numai ca să le umple, căci în unele rame se află figuri tăiate din ziare, una încadrează o veche scrisoare ilizibilă, alta e goală. În rest, pe peretele acesta nu mai e nimic; nici o mobilă nu e plasată în această parte a camerei. Cam așa e toată casa: pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ce o aștepta. Noroc, queridas. Să bem pentru noi. Ar fi grețos dacă n-ar fi atât de drăguț Trei luni mai târziu — Emmy! strigă Leigh din fostul dormitor al Adrianei, pe care, cu o pătură lățoasă, câteva fotografii cu ramă argintie și scaunul preferat pentru lectură, îl transformase cu ușurință în propriul ei dormitor. A venit mașina. O să întârziem! O auzi pe prietena ei tropotind încolo și-ncoace, dintr-o cameră în alta, ca să pună în bagaj tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă spun, În ton cu toamna asta iabrașă care a venit grămadă pe noi, țuica fiartă e bună la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
rostește în cadrul Liturghiei, în timpul cântării heruvimice: „Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Hristoase Dumnezeule”. Cadrul catapetesmei de la Cetățuia este împărțit în 3 registre cu 8 coloane în față, cu sculpturi florale aplicate între registre și cu rame aplicate. Are o lățime de 710 cm. Starea ei și a icoanelor este bună. Lucrarea ei s-a realizat la Iași, însă nu știm cine a fost cel care a sculptat-o. Icoanele împărătești au dimensiuni de 115 cm în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu verde. Urmează icoana Sfântului Ioan Botezătorul, care încheie partea nordică a icoanelor împărătești. Are culoarea marou cu verde. Icoanele împărătești din catapeteasmă Icoanele împărătești din catapeteasmă Sub icoanele împărătești se găsesc în medalion de 37 cm și îmbrăcate în rame aurii cu ornamentate următoarele icoane: în partea sudică banul văduvei, scoaterea Sfântului Petru din închisoare; în partea nordică întâlnirea Maicii Domnului cu Elisabeta și tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Au culoarea marou cu roșu. Ușile împărătești sunt din stejar si
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]