5,656 matches
-
peste toate trilogiile la un loc sînt și Diferențialele divine, cărora Noica le-ar fi spus mai degrabă "Diferențialele cosmice". Grila de lectură noiciană încerca în fond să îngroașe cît mai mult originalitatea filosofiei blagiene și să-i pregătească o receptare adecvată în Occident, după cum voia să preîntîmpine o posibilă confuzie între viziunea lui Blaga și discursuri metafizice similare. În America, de pildă, Virgil Nemoianu întîlnise, cum îi scria lui Ion D. Sîrbu, cel puțin cinci filosofi ai culturii al căror
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
atît de mult cu cel blagian, fără însă ca nici unul dintre ei să fi auzit vreodată de autorul român. Capcanele exegezei Ca orice mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului românesc. Mediul academic interbelic a reproșat, uneori, slaba rigoare conceptuală a filosofiei blagiene
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
unor curiozități ieftine: urmele creatorului sînt lăsate la o parte și e împinsă în prim-planul memoriei afective figura personajului, cum s-a petrecut de atîtea ori cu unii dintre cei invocați mai sus. De altfel, o atare formă de receptare a devenit reflex deloc singular și deloc izolat, căci constatăm cum valoarea unor personalități importante, în varii spații culturale, se convertește în ceva instant, în constructe-efemeridă, în celebritate imediată, ipostaze cînd nu interesează exegeza operei, ci rătăcirile tinereții, angajarea politică
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cultural-filosofice la antichitate și nu numai la adresa nu doar a celor ce îl ignoră pe măria sa Cititorul, ci și a acelora care transformă articolul de presă într-un con cu venin. Noica invoca, în acel eseu din Vremea, trăsături ale receptării articolelor publicate în presă. Ortografia, considera el, reprezenta o chestiune serioasă deoarece era "dintre foarte puținele (...) în care cel ce scrie un articol poate fi de folos celui care citește"60. Discursul de aici al tînărului Noica trecea însă dincolo de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care anume sînt articolele ce prind pe cititor" și, am adăuga, prin ce reușesc o atare acroșare? Interesat mai degrabă de efectele pe care le produce o anume întrebuințare a limbajului, Noica punea fără ezitare un diagnostic de pragmatică a receptării: "Articolele care prind cel mai mult; care nu se cer, poate, dar care se gustă sînt cele care lovesc. Nu cu necesitate cele polemice; nu neapărat cele încărcate de fulgere și trivialități; dar cu siguranță cele care indică și acuză
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
contemplu, dar nu mă aflu niciodată în el: nu este elementul meu"90. Iar gîndurile sau meditațiile lui Cioran despre timp nu au atît de mult încărcătură filosofică, ci exprimă mai degrabă sensuri psihologice, antropologice, socio-istorice sau chiar teologice ale receptării acestuia 91. Asimilînd, aproape totdeauna, existența timpului cu trăirea organică a acestuia (de vreme ce instituie o "corelație între deficiența sîngelui și rătăcirea lui în durată: cîte globule albe, atîtea clipe goale"), Cioran subestima în fapt interesul metafizic pentru timp, punîndu-l cumva
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
premisele sale, asupra operei de tinerețe, îndeosebi a Schimbării la față a României, în raport cu care trebuie inevitabil decodificat eseul din 1960155. Apărută la trei ani după ce autorul refuzase premiul Sain-Beuve pentru eseu (1957), Istorie și utopie nu a avut o receptare critică atît de entuziasmată. Silogismele întîmpinării au oscilat între caracterul "tres (trop?) prophétique" (Erica Marenco) și impresia de noeme deja datate: "les idées mortes du siècle dernier" (J. Duvingnaud), recunoscîndu-se, e drept, și o anume sensibilitate la schimbările petrecute, cum
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
facilă și exersată parcă pe același subiect, această lirică stă nu sub regula Unicului, ci a colecției. Un volum de poezii de dragoste e o colecție și trebuie, pentru a fi înțeles, citit integral. E aici capcana (sau riscul) unei receptări superficiale, fapt experimentat de altfel de critic printr-o demonstrație ingenioasă. Folosind o comparație călinesciană, aș zice că poemele lui Sorescu, dar și alte texte, pot avea o față de in și alta de mătase. Lectura lor, făcută de un exeget
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Brătianu, V. Trifu, F. Aderca, R. Peretz. Ibidem, v. pp. 67-69; 296-298. 43 v. Mircea Vulcănescu, "Tînăra generație", ed. cit., p. 83. 44 v. Ion Dur, Noica. Vămile gazetăriei. Între dandysm și mitul școlii, Editura Institutul European, Iași, cap. "Fețele receptării" și passim. 45 Mircea Eliade, "Linii de orientare", în Cuvîntul, an III, nr. 857, 6 sept. 1927; v. Mircea Eliade, Profetism românesc, ediție îngrijită de Dan Zamfirescu, vol. I, Editura "Roza Vînturilor", București, 1990, pp. 19 ș. urm. 46 Idem
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
discursul lui Chapman e "straniu și impresionant"128. Profesorul ne dezvăluie, în cuvinte la fel de impresionante, că da, într-adevăr, discursul ne "mișcă", într-o măsură suficient de semnificativă încât să realizăm că efectele sale imediate constituie un criteriu neadecvat de receptare a mesajului său, să intuim că puterea sa trece dincolo de efectul său asupra celor trei persoane din public. Discursul lui Chapman, apreciază Black, "nu este un monument rece de marmură. El trăiește"129. Dar, pentru a îi înțelege viețuirea, remarcă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și semnificativă. "Obiectul" de interes al lui Chapman, ce legitimează contextul identificat de Black, este "întregul": întreaga Americă, toată populația sa, secolele de istorie ale americanilor. Rămânem, parțial edificați, parțial neliniștiți, în expectativă, cu toate că știm deja, poate chiar mult înaintea receptării "loviturii de teatru" a profesorului Black, care încă ne așteaptă, cine este publicul pe care pastorul Chapman îl vizează în adresa sa. De dragul raționamentului și a excelentelor calități strategice ale criticului retoric, să rămânem în așteptarea "momentului său de glorie
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a vorbi "servitorii lui Dumnezeu pe pământ"677, desigur, numai în măsura în care afirmațiile acestora "se conformează înțelesului valid al textului original"678. Nu în ultimul rând, adaugă criticul, procesul de structurare a ordinii discursului "implică aproprierea delimitată a discursului, prin care receptarea sa este situată restrictiv"679, în aceeași măsură în care, am văzut, producția discursivă depinde de anumite restricționări. Prin urmare, remarcă McKerrow, participarea indivizilor la o autentică "dialectică a controlului"680, indiferent dacă acești participanți contribuie la construcția structurii sociale
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
azi înlocuite numai prin lucrări scrise exclusiv în colaborare,pe fragmente, prin capitole bine distincte și precis personalizate. De aici, un anume anacronism, ca să nu spunem aer vetust, al întreprinderii lui Ion Negoițescu, raportată la orizontul european și internațional de receptare. Observațiile sunt, în esență, exacte, fără îndoială. Totuși o referință directă la tendințele și mai ales la nivelul real al culturii române actuale ar distribui puțin altfel accentele. Aș aminti, mai întâi, și de o contribuție a unui alt remarcabil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și mod de percepție culturală. Toate insuccesele propagandei externe provin din aceste împrejurări esențiale: neadecvarea, în primul rând, a sistemului la orizontul de așteptare al publicului extern căruia i se adresează (ca să folosim și noi o expresie curentă a esteticii receptării). Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ceea ce se cere în prelungirea unor revendicări mai vechi, de același tip este, în realitate, o adevărată schimbare de paradigmă culturală (Ion Simuț) 2. Ideea de nouă paradigmă (re)lansată publicistic de Thomas S. Kuhn, reluată în termenii istoriei și receptării literare de H.R. Jauss, care s-a bucurat și la noi de succes, este perfect aplicabilă și situației spirituale actuale. Revendicarea noutății are, de altfel, un sens critic și polemic global. în definitiv, întreaga dezbatere pe tema celor două Românii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
coincide (și el este perfect îndreptățit să nu coincidă neapărat) cu imperativul tău etc. Apare deci un conflict insolubil, care relativizează și dizolvă orice judecată critico-literară pretins absolută. Mai poate fi amintit, în trecere, și faptul că sociologia lecturii, estetica receptării și alte considerații moderne, inclusiv de ordin istoric-literar, elimină și ele, cu bune argumente, și mitul judecății absolute. Există, uneori, în sfârșit, și întrebări legitime, de genul: ce autoritate a autorizat, instituit, consacrat etc., de fapt, pe criticul zis de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totuși, să plece. Poate fi ea condamnată, refuzată, negată în bloc, doar pentru că își păstrează condiția sa lingvistică, istorică și organică? O concluzie ar fi că o limbă trebuie cultivată, în continuare, în mod natural, fără nici o preocupare imediată de receptare internațională. Ea vine sau nu vine. Traduceri? Cât mai multe posibil. Dar, mai întâi, să dăm cea mai desăvârșită expresie instrumentului lingvistic de care dispunem în mod originar. Dacă este inferior sau superior, aceste calificative reflectă doar ecoul, adeziunea ori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în glicogenul muscular (de regulă, în gastrocnemius) (32). Sonda de captare a rezonanței nucleilor din atomii investigați este plasată pe mușchiul gastrocnemian ori în zona hepatică, acționând ca o antenă atât în etapa transmiterii impulsurilor electromagnetice, cât și în etapa receptării energiei electromagnetice ce se întoarce din țesuturi. Deși tehnica este foarte costisitoare, caracterul său neinvaziv și marea precizie în determinare, o recomandă ca o metodă cu mare viitor în studiile cu adresă etiopatogenetică. De exemplu, ea se dovedește mai utilă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
autorul (în alți termeni, toate lecturile unui nume ficțional sunt legitime?) Autorul prezintă un topic al semanticii numelui propriu, o schemă "a celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării onomastice de la proiectul scrierii până la receptarea ei, precum și tensiunile pe care le resimte numele propriu în cursul acestui traiect. Prin sintezele din josul tabloului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celor trei momente ale stratificării progresive a semnificatului onomastic" (tr. m)84: conceperea numelui, redactarea operei (scriitura) și receptarea ei (lectura). În același timp, autorul caracterizează schema ca dinamică, deoarece înfățișează parcursul diacronic al semantizării onomastice de la proiectul scrierii până la receptarea ei, precum și tensiunile pe care le resimte numele propriu în cursul acestui traiect. Prin sintezele din josul tabloului sunt indicate felul în care se rezolvă tensiunile care "hărțuiesc" numele propriu. Baudelle începe explicarea schemei pornind de la procesele care guvernează conceperea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numelor proprii, referirea la singurele seme legitimate de narațiune sau la toți semnificații potențiali pe care îi ascunde (semnificațiile unui nume fiind limitate - de către autor, de către textul său - sau nelimitate ca și numărul lectorilor). În acest sens, apare posibilitatea ca receptarea textului să depășească intențiile autorului, (vidul semantic al numelui propriu este echivalat de Baudelle cu unul dintre acele "locuri ale indeterminării" de care vorbește Roman Ingarten). În alți termeni, dacă romancierul nu s-a gândit să motiveze un anume nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
relație cu literatura pe care modernitatea l-a rafinat în consonanță cu însuși procesul de rafinare a semiozei literare". O intenție importantă a scriitoarei este dezvoltarea unei relații vii, creatoare, a stilisticii cu textul, dar și cu problemele teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de probleme - pe care stilistica le oferă receptării poeziei ca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teoretice ale receptării, precum și racordarea ei la semiotică, tocmai pentru a corespunde necesității acestei discipline de a se transforma, de a evolua, de a deveni. Autoarea își propune să sugereze vastitatea unui câmp de probleme - pe care stilistica le oferă receptării poeziei ca limbaj, "redus la principiile lui cele mai active", după cum remarca Paul Valéry - să invite la reflecție, subliniind însă și "caracterul interogativ" al propriilor reflecții 142. Pornind de la cunoscutele dicotomii: limbă/vorbire; sincronie/diacronie; lingvistică internă/lingvistică externă, autoarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
exemplu, în versul eminescian "Argint e pe ape și aur în aer", unde se valorifică efectul "luminos" al vocalei a145. În acest sens, autoarea vorbește despre "cratilismul" eminescian, idee pe care o dezvoltă într-un întreg capitol intitulat Poezie și receptare, cuprinzând subcapitolele Eminescianismul în perspectivă pragmatică, "Armonia" poetică eminesciană, Apelurile textului poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin nume"158, Mariana Istrate dezvoltă teoria contextului din convingerea că numele propriu se configurează în text, adăugând caracteristici variabile unor constante cu care vine din limbajul curent 159. Calitatea sa de termen contextual este întărită și de faptul că receptarea corectă a sensului numelui și depistarea referentului presupun o trimitere înapoi, la o situație cunoscută atât de emițător, cât și de receptor, la cunoștințele comune ale interlocutorilor 160. Pornind de la afirmațiile lui Carmen Vlad și ale Emmei Tămâian referitoare la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]