5,222 matches
-
de semnificație. Prin urmare, cu toate că Calinic Popp Șerboianu rămâne unic prin contribuția sa, în realitate există mult mai multe elemente care să indice faptul că el nu a fost pur și simplu un idealist, un proscris, ce-și regăsea ultimul refugiu, ca formă de protest, în brațele mișcării cremaționiste din România. El poate fi considerat drept vocea principală a unor atitudini fundamentale ale cremaționiștilor români interbelici, ce au depus cele mai serioase eforturi în a demonstra că între incinerare și religia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Sunt născut în anul 1938 în comuna Tătărăști, jud. Cernăuți. Casa părintească a fost construită în comuna Cerlena Mare, județul Hotin, unde erau și bunicii din partea mamei. Părinții tatei muriseră. Despre refugiul din 1940 nu-mi amintesc multe fiind în vârstă de doi ani. Îmi amintesc doar povestirile părinților. Aceștia mi-au spus că în 28 iunie 1940, când rușii au trecut Nistrul invadând Basarabia, noi am reușit să trecem în grabă
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
Sulița basarabeană (rusească) plină de noroi, case din chirpici și locuitori săraci. Și nivelul material și cultural diferea foarte mult. Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am găsit casa complet devastată. În timpul ocupației sovietice bunicii au trăit cu frică deoarece începuseră deportările în Siberia. Timp de un an de zile rușii nu au reușit să deporteze prea mulți. S-au găsit în
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
și Asia Centrală. Listele conțineau aproape o treime din sat. De aceea a fost un exod atât de mare de populație din Basarabia și Bucovina. Spre deosebire de anul 1940 din timpul regelui Carol al II-lea, în 1944 mareșalul Antonescu a organizat refugiul temeinic. Funcționarii de stat plecau cu instituțiile unde lucrau, la destinații precise, în Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, având trenuri la dispoziție. Familiile de militari primeau vagoane și repartiție unde trebuiau să ajungă. Țăranii au plecat majoritatea cu căruțele lor
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
Dragomirești, Județul Neamț, fiind fiul cel mai mare al unei vechi familii de preoți. Școală primară a urmat-o În satul natal, iar studiile medii la Liceul “Petru Rareș" din Piatră Neamț, pe care le-a absolvit după Întoarcerea din refugiu, În anul 1945. În toamna anului 1945 devine student la Institutul de Medicină din lași (perioadă marcată de repetate obstrucții cauzate de originea să “nesănătoasă"). A absolvit Facultatea de Igienă a Institutului de Medicină din Iași (unde fusese transferat Împotriva
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
23 iulie 1927 În orașul Iași Într-o familie de intelectuali. Studiile liceale Începute la Liceul Aron Pumnul din Cernăuți le termină datorită evenimentelor din vara anului 1940, la Colegiul Național „Sf. Sava” din București În anul 1945. Revenit din refugiu devine student al Facultății de Medicină din Iași pe care o absolvă În cursul anului 1951. Încă din timpul studenției se pasionează de studiul anatomiei unde este remarcat de profesorul Ion Iancu șeful catedrei. Datorită meritelor și preocupărilor sale este
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
în interiorul satului, printr-o uliță mai ascunsă. Eu eram cea mai mare. Aveam 7 ani. Îmi aduc aminte că ne-am refugiat la Piatra Neamț unde a venit și tata să ne vadă. Era în 1940 1941 și era primul nostru refugiu. Când trupele noastre au trecut Prutul și împreună cu aliații au eliberat Basarabia, ne-am întors acasă, unde n-am găsit aproape nimic, decât casa. Tata era cu noi și alături de mama, au început să refacă tot ce fusese devastat. Am
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Letiţia Halasanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1687]
-
sale, mai apoi criza economică mondială nemaipomenită ce a bântuit și la Fondul Bisericesc cu totala sleire a veniturilor sale în ultimii ani ai arhipăstoriei sale, l-au amărât și l-au îngrijorat adânc, încât nu o dată se gândea la refugiul mântuitor de monahie al chiliei din Ismail, sau la camera de studiu a străluciților săi înaintași de la facultate de unde a plecat să arhipăstorească”. Același lucru se putea vedea clar și în cuvintele cu care Nectarie Cotlarciuc răspundea la o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din spate ale garniturii. De frică, nu am spus nici eu, nici fratele meu, nimic alor mei care ne așteptau cu ceaiul care, între timp, se răcise... A rămas în urmă stăpână doar frica... Peste doi ani, plecați din Oltenia refugiului, după ce ne-am oploșit de voie, de nevoie în Dorohoiul apropiat de noua graniță pe care nu o mai puteam trece, mi-a fost dat să găsesc într-o grădină abandonată de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Siberia, Donbass sau Kazahstan. Mulți ani după război basarabenii, deși intrați prin ocupațiile lor în ritmul normal al vieții societății, își tăinuiau cu frică obârșiile geografice dar și cele sociale, având în vedere faptul că mulți din ei fuseseră până la refugiu oameni înstăriți. A fi basarabean era un handicap. Mi-aduc aminte cazul unui elev basarabean de la același liceu care a fost amânat la primirea în U.T.M. pentru faptul că nu putuse să răspundă, timorat fiind, la întrebarea activistului: Ești
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
incontestabile atestă existența unui desfrâu la toate nivelurile societății, cu atât mai Înspăimântător și tulburător cu cât se conturează pe fundalul unei epoci a oprimării maselor, a mizeriei, a parvenirii și a atrocităților inimaginabile de tot felul. Mănăstirile, așa-zise refugii ale purității, care oficial combăteau irevocabil „tagma curtezanelor”, deveniseră neoficial adevărate case de toleranță iar edictele regale care pledau cu aceeași vehemență Împotriva „jocurilor murdare ale plăcerii pe bani”, contribuiau din plin la acest fapt. În privința dorinței sexuale, putem spune
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
deștepte care pot mult mai mult de atât, adică pot avea o meserie morală. Asta mi se pare o meserie imorală. Este condamnabilă deși scoți bani mulți...”. Însă, după cum reiese din continuarea mărturisirii ei, viața de noapte constituie un veritabil refugiu pentru cele care, din diferite motive, sunt incapabile de o integrare socială mai adecvată: „... dar sunt și fete pentru care asta este singurul lor mod de supraviețuire pentru că altceva nu mai pot face... Au prea mult timp de când lucrează În
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
atitudine a fost construită atât pe considerente materiale - fata găsindu-și aici o rezolvare a situației paupere În care se regăsea Înainte - cât și pe considerente psihologice, atmosfera prietenoasă Întâlnită În club fiind un substitut sau, mai bine zis, un refugiu compensatoriu al climatului familial dezorganizat: „... șeful era o persoană deosebită. Ținea la noi super mult, era foarte sufletist, Înțelegător și iubăreț... era un om super de gașcă. Ne Împăcam super de bine cu el, ne ducea la munte, la plajă
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și a prezentului de viitor. Realitatea curentă, alăturată experiențelor traumatice din trecut, pare un vis urât, o abatere de la normalitate care se cere corijată prin cosmetizarea aspectelor negative, prin simularea mulțumirii și a respectului de sine, dar mai ales prin refugiul În proiecțiile unui viitor idealizat. E greu de anticipat În ce măsură aceste tinere vor reuși să-și vadă toate speranțele concretizate, Însă e cert că, În ciuda condiționărilor externe de orice natură (materiale, sociale, educaționale, psihologice etcă, alegerea Încă le aparține, ele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
destul de inconștiente și nevoiașe, ca să refuze oferta. Aici se găsesc două rele asociate. Prostituatele din bordel au cea mai precară stare materială, de aceea ele Însăși caută să și -o corecteze printr un surplus de oferire. Bordelul constituie locul de refugiu sigur al tinerelor fete care greșesc și rătăcesc În viață și de care nimeni nu se ocupă. Prostituția le contaminează, iar bordelul le oferă sprijinul și le Îndrumează pașii. Bordelul nu-i discret, se afișează semeț, sfidează pudoarea, demoralizează și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dincolo de ceața andrelelor dintre degetele ei, în spatele rugăciunilor mormăite, o dată la mult timp, în ochi care puteau privi dincolo de orice ca să descopere spații deschise. Dar nu, lui Sampath nu i se dădea pace niciunde. Era găsit și alungat din orice refugiu și-ar fi găsit. — Vai, vai, ce se va alege de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de porumbei, care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ranchi? N-au prins nici măcar o singură maimuță. Animalele astea sunt foarte descurcărețe. Au învățat tot felul de șmecherii în bazar. Bărbatul pe care încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin de inters, ziarele de dimineață. Maimuțele amenință refugiul omului sfânt. Noaptea trecută, maimuțele bete au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
e imaginat, aha, va să zică scorneli. Eu însă am complicat puțin lucrurile, dîndu-le următorul răspuns: adevărate sânt sentimentele, ficțiuni sânt împrejurările. Se spune de obicei că există o nostalgie a paradisului pierdut, care este copilăria. în realitate copilăria este locul de refugiu al problemelor insolubile. Omul matur sau chiar foarte tânăr descoperă, de pildă, condiția sa, că mai devreme sau mai târziu, fericit sau nu, bun sau rău, el trebuie să moară. Și-și aduce aminte că odinioară această mare trecere se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
este prezentată de către Alaa al-Aswani cu umor și cu o aparentă indiferență. Întâlnim tot felul de personaje-tip: frumoasa secretară care-și seduce șeful, bătrânul om de afaceri bogat, tânărul sărac care cade în extremism, aristocratul disperat ce-și caută refugiul în hașiș, intelectualul homosexual etc. Blocul Yakubian, deși este considerată o carte deranjantă, în care se amestecă sexualitatea, corupția, tortura, dezintegrarea societății arabe, a reușit totuși să se sustragă cenzurii. Cairo, în ciuda decadenței sale, rămâne un oraș fascinant, un oraș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
BARIERĂ DE NETRECUT PENTRU INSTRUMENTELE DE DETECȚIE. DOAR ÎN ACEST SPAȚIU LUGUBRU UN OM PUTEA FI LA ADĂPOST DE INTELIGENȚA UNUI CREIER ELECTRONIC. FĂRĂ UN PREA MARE EFORT, ÎȚI PUTEAI IMAGINA CĂ ÎN ASTFEL DE CELULE ÎȘI VA GĂSI OMENIREA REFUGIUL ÎN FAȚA HOARDELOR CONDUSE DE MAȘINI GÂNDITOARE. PENTRU MARIN, EXISTENȚA UNEI ASTFEL DE SUPERMAȘINI ERA GREU DE ACCEPTAT. ȘTIA CĂ EXPERȚII EXAMINASERĂ RĂMĂȘIȚELE CREIERULUI; ȘI FĂRĂ NICI O ÎNDOIALĂ ACESTEA REPREZENTAU ASPECTE ALE UNEI ȘTIINȚE ELECTRONICE CARE SE PIERDUSE ȘI CARE NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și formal, ținând cont de faptul că Marcel își trăiește ultimele clipe alături de fosta servitoare a casei, respectiv amanta, Margareta. Ca reacție a acestui fapt nefericit - moartea lui Marcel - Margareta refuză să înfrunte realitatea, căzând în derizoriu, Clea își găsește refugiul în droguri, iar Ela în alcool. Dacă Clea, ajunsă la spital în comă, le întroduce pe asistenta medicală, ce comunică situația sa, și pe bunica din partea tatălui, ce se bucură astfel de un moment de intimitate alături de nepoata sa, mamei
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
ne este prezentat drept un nonconformist, pe care ar trebui să-l simpatizăm. Dar nu putem s-o facem, întrucât actele lui de nonconformism sunt puerile. Personajul o jignește pe o doamnă și, în timp ce ea îl reclamă, el își găsește refugiul la toaletă. „Doamna se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la prohab din mers. Dumnezeule! Zece secunde sunt fericit.“ Aceeași activitate de excreție
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se îndura să se scoale din pat să pună de omletă, m-au lecuit definitiv. Nu pot asculta jazz decât în zile ploioase sau nopți de insomnie, când numai gândul la cineva care se gândește la mine mă salvează de refugiul în alcool - modalitate la-ndemână pentru angoasele individului obișnuit să folosească materia cenușie în scopuri deloc străvezii... Vine o vârstă la care asemenea momente nu pot fi evitate. Ca să nu cazi în prostie, ce-ți rămâne de făcut? O altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de olandezi care fuseseră siliți să-și părăsească locuința din Flores și căutau o cale de Întoarcere În Olanda. Ajunși pe insulă, au auzit de Karl și de casa lui și au Înțeles că aveau să găsească un loc de refugiu unde să rămână pentru câteva nopți, timp În care să-și aranjeze plecarea la Jakarta și de-acolo mai departe. Au sosit cu o singură valiză, arși de soare, plini de praf. Karl i-a primit politicos și le-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot felul și caietele mele secrete. Sunt puține obiectele pe care, retroactiv, le văd atât de concret și de limpede precum nișa de sub pervazul ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii mele Waltraut, cu trei ani mai mică decât mine, îi revenea nișa din stânga. Căci atât mai pot să spun ca circumstanță atenuantă: nu am fost doar un țânc al Jungvolk-ului în uniformă, care se străduia să mărșăluiască în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]