8,522 matches
-
atenți la informația verificabilă au evitat problema, preferând să noteze date mai puțin dramatice, dar sigure: "școala [din cartierul] Dancu 187 îi poartă numele"188. Alte povestiri au trezit și mai mult simpatia elevilor, completând un segment mereu neglijat al relatării istorice, acela al copilăriei domnitorului 189. Imaginația și experiența personală par să fi fost decisive în suplinirea acestor goluri 190: "când era mic s-a jucat de-a Ștefan cel mare (sic!); când era mic îl chema Mircea (sic!) și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de siguranță ornamentate, folosite în Antichitate pentru prinderea veșmintelor, nasturii nefiind cunoscuți pe vremea ceea"238. Autorul a avut grijă să se delimiteze de sursele sale, anunțând, de pildă, că va povesti "bizuindu-se" pe imaginile Columnei Traiane și pe "relatările câtorva cronicari"239. Invitând în povestirea sa și alți istorici, a construit cu migală credibilitatea relatării. Herodot, de exemplu, a fost invocat pentru descrierea sacrificiilor umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Autorul a avut grijă să se delimiteze de sursele sale, anunțând, de pildă, că va povesti "bizuindu-se" pe imaginile Columnei Traiane și pe "relatările câtorva cronicari"239. Invitând în povestirea sa și alți istorici, a construit cu migală credibilitatea relatării. Herodot, de exemplu, a fost invocat pentru descrierea sacrificiilor umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține ideea că între români și cumani s-a realizat o adevărată "simbioză"241. A căutat să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-și construiască o reprezentare coerentă și schematică a trecutului, tocmai pentru a se putea apropia de specificul unei epoci și a depăși stadiul de simplu consumator de curiozități istorice sau de știri despre trecut 279. Pentru el se construiește o relatare pedagogică a istoriei, prin apelul la mecanisme cauzale simplificatoare, prin raportarea la același spațiu geografic de-a lungul unor epoci foarte diferite, prin căutarea acelorași intrigi, indiferent de personaje, ca și prin simpla înșiruire, în ordine crescătoare, a unor datări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fiind întreținut de "Asociația profesorilor de istorie și geografie", de revista "Historia" și de unele personalități ale vieții publice și culturale franceze 285 în sensul revalorizării biografiei, a istoriei politice, a monografiilor. Totuși, manualul nu a mai putut reveni la relatările extinse de altă dată, textul principal al lecției fiind categoric surclasat de fostele sale auxiliare: ilustrații, statistici și, în general, orice fel de "documente" ajutătoare. Marc Ferro înregistra ca fapt deja ireversibil disoluția povestirii, notând că "s-a trecut la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
zilei de 11 noiembrie 1918 ca "zi a Victoriei"17; probabil pentru că au fost mai multe victorii și mai multe înfrângeri decât se pot rememora într-o singură zi. Evident, în cuprinsul atâtor cărți școlare 18 scrise de atunci încoace, relatarea nu a rămas fidelă evenimentelor. Au avut loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a momentului. Schimbările au trecut, rând pe rând, dar nevoia de povestire exemplară a rămas. Toate manualele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
loc modificări de accente, de încadrare sau de interpretare, în funcție de politicile memoriale și de concepția pedagogică a momentului. Schimbările au trecut, rând pe rând, dar nevoia de povestire exemplară a rămas. Toate manualele reflectă faptul că "istoriografia a stabilit o relatare coerentă a anilor imediat următori războiului, folosind texte precum cele ale lui Basilescu 19 [...] sau Kirițescu 20", după cum observa și Catherine Durandin 21. Deși această coerență a fost grav perturbată de regimul comunist la sfârșitul anilor '40, modelul explicativ interbelic
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adus unirea românilor, ci pentru că furniza un decor adecvat "Marii Revoluții Socialiste din Octombrie". A grăbit acel eveniment, reîmpărțind istoria întregii lumi și a românilor în două mari epoci, înainte și după 191733. A fost cea mai categorică deviere de la relatarea tradițională. În unele cazuri, România chiar dispărea din titlul principal, probabil pentru a nu stânjeni grabnica trecere de la Primul Război Mondial la "Marea Revoluție"34. Omisiunea era, totuși, prea radicală pentru un manual de istorie a românilor și, în câțiva
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scurta ofensivă împotriva Puterilor Centrale. În manuale răzbătea încă ecoul neliniștilor și al speranțelor trăite atunci când, în ciuda declarației oficiale de reintrare în război, se aștepta, de la o zi la alta, încheierea ostilităților prin intervenția salvatoare a Antantei în Estul Europei. Relatarea Unirii (nu a unirilor) ocupa exact acest interval nedefinit din punct de vedere militar, dar acaparat narativ de ideea plebiscitului național, care culmina cu cele petrecute la 1 decembrie, în Alba-Iulia. Din această perspectivă, exclusiv politică, tratatele de pace păreau
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exact acest interval nedefinit din punct de vedere militar, dar acaparat narativ de ideea plebiscitului național, care culmina cu cele petrecute la 1 decembrie, în Alba-Iulia. Din această perspectivă, exclusiv politică, tratatele de pace păreau o finalizare firească a întregii relatări. Erau, parcă, mai utile prin "recunoașterea internațională a unirii" decât prin faptul că puseseră capăt confruntărilor armate. Astfel descris, Marele Război nu se încheia, ci pur și simplu dispărea în umbra Marii Uniri. Totuși, în ciuda cantității impresionante de informații care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acolo trupele române sau care era statutul internațional al teritoriului respectiv în acea perioadă. Dar astfel de curiozități nu își mai aveau rostul în fața grabnicei și fericitei încheieri a evenimentelor, odată cu anunțarea, de către Sfatul Țării, a deciziei de unire 53. Relatarea întâmplărilor din Bucovina adunate, cu totul, în trei sferturi de pagină grupa informațiile în jurul a două succesiuni cauzale. Mai întâi, Ucraina amenințase cu intervenția armată. Ulterior, Consiliul Național Român, echivalat în continuare cu toată "populația românească" din provincie − care, ținând
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi putut semăna cu un război dus de români pentru a-și consolida pozițiile în noile provincii, au fost răsfirate în aluzii incoerente și neagravante despre unele "chemări" și "intrări" de trupe, lipsite de conotațiile violente care însoțesc de obicei relatările istoriei militare (opoziție armată, ocupație, cuceriri, lupte, victime ș.a.). Textele "alternative" Introduse treptat după 1995, au preluat mult din soluțiile "de tranziție" deși, sub aspect cantitativ, informația a fost serios diminuată. Declarate "alternative", nu au fost neapărat și diferite, căci
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și discutarea criteriilor de selecție. "Canonul" însuși s-a schimbat în timp, urmând o anume circularitate; pe rând, războiul, unirea sau revoluția au fost fie estompate, fie privilegiate. Pentru manualele anului 2000, unirea a fost conceptul dominant, subordonându-și clar relatarea tuturor evenimentelor de atunci. Este o lectură încă "optzecistă", în spiritul românismului militant, prin care se filtrează și unele opțiuni interbelice. Deși manualul unic nu mai există, cele care l-au înlocuit nu aduc o pluralitate de opinii, ci doar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
al publicului cu autoritățile, deși evenimentul avea loc la scurt timp după aniversarea zilei de 10 mai și ar fi putut să pară un exces propagandistic. În Iași, de exemplu, primele semnale au apărut cu o săptămână înainte 125, iar relatările despre cele petrecute au continuat și câteva zile după încheierea efectivă a ceremoniilor 126. Inițiativa pare să fi venit de la Societatea "Mormintele Eroilor Căzuți în Război"127, fiind asumată și impusă în teritoriu prin aparatul administrativ al statului, sub bagheta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
români până "au ajuns să facă dorita Unire", oratorul s-a descătușat, "în aplausele școlarilor și a imensului public, exprimându-și dorința să putem cât de curând serba Unirea tuturor celor care vorbim dulcea și frumoasa limbă românească"156. Toate relatările despre eveniment notau participarea intensă a locuitorilor, impresionați de spectacolul oferit: "străzile erau literalmente înțesate de lume [...] entuziasmul școlarilor electrizase până și pe heteroclita populațiune din a doua capitală a Țărei"157; "în fața mulțimii [aflate în Piața Unirii] [...], cu un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a Unirii)184. Preluarea a fost favorizată de existența unor elemente comune oricărei serbări patriotice, cum ar fi participarea la Te-Deum, intonarea Imnului Regal și a altor câteva "cântări naționale", cuvântarea învățătorului despre trecutul istoric dificil și prezentul prosper. Comparând relatările despre cele două serbări, putem deduce că discursul ținut de învățătorul Ioan I. Platon fusese, de fapt, unul și același; sau cel puțin așa s-a declarat superiorilor ierarhici. Raportul înfățișa astfel solemnitatea momentului de la 10 mai: "într-o clară
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fundamentală regăsindu-se chiar în succesiunea unor titluri-rezumat de genul: "Păreri puțin lămurite despre Unirea Românilor. Ea nu a răsărit din dărnicia vreunei puteri lumești, ci dintr-o tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite"265. Relatarea sa începea cu invocarea momentului apoteotic: "1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii prin hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia Unirea tuturor Românilor sub sceptrul regelui desrobitor Ferdinand I (s.n. C.M.)"266. Dar Ferdinand nu mai era
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
începe o nouă carte în viața poporului nostru"286. În redactarea lui Ion S. Floru se pot identifica alte opțiuni narative, demne de interes. Sub obișnuitul titlu dedicat lui "Ferdinand I în Răsboiul pentru unitatea neamului", manualul său cuprindea o relatare detaliată a marilor confruntări militare și politice. Perspectiva istorică propusă era profund devotată realităților din România antebelică, cel mai important lucru fiind, pentru povestitor, soarta dinastiei. Războiul început în 1914 nu era amplificat retrospectiv și transformat în "marele război", rămânând
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
martiraj, pus de această dată sub numele lui I. C. Frimu, care binemerita înaintea lui Nicolae Ceaușescu titlul de "conducător iubit"314. Basarabia dispărea complet din poveste, nefiind invocată nici măcar în cazul agresiunii capitalismului românesc față de tânărul stat socialist din 1918. Relatarea continua obsesiv pe tema protestelor sociale, ignorând complet dimensiunea națională. Greva generală din 1920 era introdusă în discuție ca precedent istoric pentru "Crearea Partidului Comunist din România"315; aici trebuia să ajungă de fapt școlarul, găsind astfel o variantă autohtonă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ani: "Monumentul eroilor sovietici din București" temporar înlocuit cu cel din Berlin sau portretul lui Ștefan Gheorghiu. Apăreau, în schimb, noi reprezentanți autohtoni ai comunismului: Constantin Ivănuș, Leonte Filipescu, Ilie Pintilie și Petru Groza. Între toate aceste retușuri de amănunt, relatarea Primului Război Mondial culisa discret spre o istorie mai puțin condamnabilă. Rămânea un război "nedrept", dar nu neapărat și "imperialist". Lecțiile despre "Însemnătatea Marii Revoluții Socialiste" și "Sfârșitul Primului Război Mondial" se reuneau, amintind și de faptul că, lupta "popoarelor asuprite" înlăturase Imperiul Țarist
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
accepte" unirea, la 1 decembrie 1918. Atitudinile antiunioniste sau autonomiste ale liderilor transilvăneni fuseseră uneori invocate și în perioada interbelică, fiind întreținute de confruntările electorale acerbe, dar niciodată, până atunci, nu se încercase o denaturare atât de categorică. Autorii completau relatarea acestei uniri forțate de împrejurări, notând că armata română și-a continuat campania antirevoluționară pentru a participa la "răsturnarea guvernului revoluționar de la Budapesta (deși acesta recunoscuse drepturile noastre asupra Transilvaniei) (s.n. C.M.)" și apoi la "instaurarea guvernului dictatorial și revizionist
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pe scurt, toată lecția era un lung șir de "cuvinte noi", începând chiar cu titlul. Între ele, apăreau doar câteva nume, două referiri cronologice precise (6 martie 1945, 30 decembrie 1947) și câțiva "ani" grupați înainte și după 1965. În relatarea manualului, singura persoană nominalizabilă și defavorizată de comuniști părea să fi fost regele Mihai I. Fostul lider Gh. Gheorghiu Dej era pomenit doar pentru că murise, lăsând astfel locul noului conducător. Ceaușescu trecea drept un "campion al independenței" și un om
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să depună mărturie: Ceaușescu își "surpase (sic!) prestigiul internațional ca urmare a megalomaniei"; "era conștient că dacă ar fi adoptat experimentul Gorbaciov era sortit dispariției"; "populația privea cu neîncredere promisiunile" sale23. Finalul la fel de brusc și inevitabil ca în atâtea alte relatări pe această temă conta deja pe complicitatea cititorilor: "era clar că înlăturarea sa se putea face numai prin forță"24. Cei mai puțin convinși s-ar fi putut întreba, "pentru cine era clar?". Să ne amintim că, în limbajul curent
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interesat de viața de zi cu zi a conaționalilor săi, amintind, prin excepție, doar de uriașele dificultăți care au urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În acel context sumbru, reforma agrară a părut o reușită, chiar dacă fusese motivată politic. Relatarea sa accentua, în schimb, latura violentă, coruptă și represivă a comunismului. Din aceste pagini, nu reiese deloc de ce Ungaria era numită, în anii '70, "cea mai veselă baracă din lagărul socialist"51 și de ce "gulaș-comunismul" trecea cândva drept un model
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dat ajutor în 1989, cu ocazia victoriei revoluției din România, oferind suport financiar, alimente și medicamente"60. Se nota însă și participarea militară a conaționalilor la reprimarea mișcării anticomuniste din Cehoslovacia, în 196861. Însumând însă toate intervențiile internaționale din epocă, relatarea făcea din Ungaria o campioană a luptei anticomuniste din Estul Europei. În cazul maghiar, expunerea este mai coerentă, dovedind un exercițiu restitutiv îndelungat și un consens amplu în privința modului în care oamenii și-au reprezentat regimul comunist, atât în timpul existenței
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]