5,495 matches
-
răspuns că au rămas la el în sat. Vizitându-l însă inopinat la adresa ce mi-o dăduse, am zărit, printre ale lui, și cărțile mele, manifestându-mi îndată bucuria de a le recupera. Contrariat, Hossu s-a grăbit să-mi reproșeze lipsa de delicatețe: ar fi trebuit să mă prefac că nu le observ, mi-a spus el - de atunci s-a arătat foarte rezervat cu mine. Dintre rude, se mai refugiaseră la Sibiu deocamdată doar unchiul meu, colonelul Cotuțiu, cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din cauza plecării pe front a capului familiei și din cauza inflației. În loc să fie abolită la sfârșitul războiului, această măsură a fost menținută și în perioada interbelică. Reglementarea a fost bănuită că urmărește descurajarea investiției private în locuințe. I s-a mai reproșat că din cauza ei devenise evidentă lipsa investițiilor pentru întreținere și învechirea parcului de locuințe. Dacă este dificil să negăm piedicile ridicate de astfel de măsuri în calea dezvoltării construcției de locuințe, ar fi totuși o concluzie pripită să spunem că
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tratamentului prin care spera să-și prelungească viața. Astfel, precizează Alain Cottereau, muncitorii "evitau spitalizarea sub tutela organizațiilor de binefacere. Își păstrau libertatea și, dacă era să moară, nimeni nu răspundea de nimic. Tehnocrații cadrului de viață din acea perioadă reproșau organizațiilor muncitorești că nu cer înființarea de dispensare și sanatorii. Exemplul precedent ilustrează că muncitorii nu veneau cu asemenea cereri. Revendicarea zilei de muncă de opt ore era mult mai importantă pentru prevenirea tuberculozei decât toate dotările din lume"60
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de muncă: " Aceste sărbători sunt o modalitate de a testa disponibilitatea fiecărui individ față de grup. Ele arată devotamentul membrilor față de colectivitatea în care trăiesc, dar și o generozitate care se concretizează prin amploarea sumelor cheltuite în acea zi. Numeroși filantropi reproșează muncitorilor că-și risipesc într-o seară profitul pe șase luni și că fac economii, tocmai pentru aceste petreceri, "renunțând nu doar la lucrurile necesare, ci chiar și la acelea indispensabile". Ei nu înțelegeau că această veselie, dincolo de faptul că
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
principiului planificării urbane: obsesia amestecului și a întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul că nu au mobilizat în sprijinul construcțiilor urbane decât un minimum de tehnică. "Tehnocrații nu se află la putere; când tehnocrații ajung să aibă putere de decizie, ei nu mai sunt ingineri, sunt administratori, mai exact, administratori
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu mai este considerat un loc de emergență pentru inițiativele locale, care sunt încurajate, urmate și controlate destul de informal (prin prezența aleșilor în sânul asociațiilor), ci un veritabil partener răspunzător de producția de servicii publice locale căruia i se poate reproșa lipsa de profesionalism, dacă este cazul. Astfel, asistăm la apariția unor relații contractuale autentice între comună și mediul asociativ local"448. Acest model de municipalitate ca "autoritate organizatoare delegantă" acoperă practici omogene? Dacă admitem că nu tot ce conțin aceste
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
unui proiect deja implementat spunându-li-se că-i esențial, ei se simt manipulați, coborâți la rangul de simpli garanți ai unor decizii luate deja în absența lor. În privința conținutului discuțiilor, dacă sunt prea tehnice sau prea complexe, li se reproșează faptul că întrețin un "elitism" neavenit într-un asemenea cadru; dacă sunt prea simple, chiar triviale, atunci ele trec drept semn al lipsei de considerație pentru populație. Și într-un caz, și în celălalt, este estompată promisiunea de a îndemna
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
chiar triviale, atunci ele trec drept semn al lipsei de considerație pentru populație. Și într-un caz, și în celălalt, este estompată promisiunea de a îndemna cetățenii să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză. În sfârșit, diferiții protagoniști își reproșează reciproc faptul că nu sunt la înălțimea mizelor abordate. Foarte frecvent, aleșii se plâng de vederile înguste ale locuitorilor, de incapacitatea "celor de la margine" de a întrevedea interesul general, atunci când îi costă vreun avantaj personal. În ceea ce-i privește, locuitorii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
literature allemande. Paris: Presses Universitaires de France, 146. În încercarea de configurare a unui caracter național, romantismul german și-a căutat, într-o primă fază, sursele de inspirație în Evul Mediu și Renaștere, distanțându-se astfel de clasici, cărora le reproșa ancorarea în Antichitate. Constatându-se însă că operele literare din aceste epoci istorice nu erau reprezentative pentru marea masă a populației, ci erau în realitate creația cercului restrâns al claselor privilegiate, a doua generație de romantici și-au reorientat atenția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
telefon unei rude, voiam să îl felicit de Sf. Ion și spun: — Nu mă uitați! — Cum să te uităm? Uite, noi suntem acum toți la masă, liniștiți, fata face mămăligă, cum să te uităm? Fără cuvinte! Nu li se poate reproșa celor de acasă că și continuă viața în timp ce a ta s-a oprit. Eu așa simt, că viața mea s-a oprit. Și mai cred că cel care a muncit în străinătate nu mai e niciodată el însuși. Nu mai
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a rămas paralizat de picioare, era îndopat cu tranchilizante și avea o stare veș nică de somnolență. Nevasta lui, Concetta, vajnică muiere... Nu concepea să-și trăiască restul vieții lângă un om care stătea într-un scaun cu rotile. Îi reproșa că nu luptă cu boala, că mă nâncă prea mult, că ea se sacrifică degeaba pentru el, că plătește ea tot și el nu e recunoscător... Într-o zi, bietul Salvatore a împins încet castronul cu compot din care mânca
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un bătrân de 94 de ani. Zice: — M-am săturat de minestra asta! N-am ce face, în fiecare seară îi țin hangul. Mi-a povestit că la început mai încerca să schimbe câte ceva, măcar pentru ea. I s-a reproșat că face mare risipă și că de aia vin românii la muncă aici, pentru că nu știu să fie chibzuiți. I-a răspuns: — Ei, na! Voi mâncați un iepure într-o lună și o găină într un an! E adevărat! Concetta
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă obosea. În timpul ăsta eram bombardată de infor mații despre Italia, eram împinsă spre drumul ăsta, mi se căuta loc muncă, mi se căutau bani de drum. Mult mai târziu, când primeam vești rele de acasă sau când mi se reproșa ceva, creierul mi se înnegura și începeam să casc. Proba bil că era forma de apărare a organismului meu. Semnul că nu mai încăpea nimic. Acum mi-am revenit. Mulțumesc lui Dumnezeu și Italiei care m-a salvat, pentru că, știu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lui rece și stearpă n-a simțit niciodată vraja frumuseții, impresiile vii și delicioase ale virtuții, nici farmecul și dulceața prieteniei. Când, având aceste predispoziții, respecți cu religiozitate legile societății, ale onoarei și ale bunei-cuviințe publice, nimeni nu ți poate reproșa nimic, dar ești vrednic de milă. Milord Hyde, om plin de merite, care, din cabinetul lui de la Paris, a condus câtăva vreme Camera Comunelor din Londra, și care a murit aici, la noi, dintr-o căzătură de pe cal, nefiind încă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
casei sale erau mari față de averea lui, dar nu acopereau mai mult decât felul de viață al unui om de o opulență mijlocie; și, dacă a risipit bani pentru a-l sluji pe rege, nu lăcomia trebuie să i-o reproșăm, pentru că în acest caz n-ar fi fost decât bancherul coroanei. Îmi imaginez cum a plătit cu acest gen de reputație recursul lui obișnuit la câteva rele procedee. În codul opiniei publice exagerarea este prima pedeapsă. Își dădea atât de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
urme din fastul care, odinioară, înconjura tronul clipă de clipă. Singurul lucru care mai dădea o activitate manufacturilor era vivacitatea modei, care făcea să se schimbe mereu câte ceva. Poate aceste regrete pe care le am pentru lux îmi vor fi reproșate; mi se va spune, potrivit vorbei de demult, că luxul este răufăcător, că este ruina imperiilor. - Dar, dacă ați luat-o pe un drum atât de frumos, de ce să vă opriți? Orice mare adunare de oameni produce în mod necesar
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se vadă pe chipurile noastre. Ea dispunea în vorbirile ei de un lung șir de ani, când abia dacă-i mai rămâneau câteva zile. În spatele himerelor cu care imaginația ei părea să se hrănească, parcă vedeai moartea surâzând ironic. Îmi reproșam uneori prefăcătoria mea complice. Sufeream de bariera pe care o înălța între noi această neîncetată constrângere. Mă acuzam că, amăgind-o fie și pentru a-i îndulci ultimele clipe, păcătuiam împotriva prieteniei. Mă întrebam dacă adevărul nu este o datorie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
aceeași permisiune lui Gil Blas. Am întrebat cu umilință în ce consta familiaritatea și grosolănia care îi displăcuseră atât de mult. Domnul de Pradt a binevoit să-mi explice, spunându-mi: „V-ați urcat pe scenă alături de mine, mi-ați reproșat absurdități, contradicții, mi-ați spus Domnule abate! Socotiți că publicând scrierile mele am abdicat de la rangul pe care îl ocup în societate? Oare nu știți că aparțin măreției Franței? Ați vorbi așa unui Montmorency?“ A! - mi-am zis eu în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
după metode interzise, care permit atingerea unui nivel mai ridicat în realizarea obiectivelor propuse". Ulterior definiția a fost contestată, precizându-se că nu putem considera inovație decât ceea ce reprezintă plus valoare la suma invențiilor deja cunoscute. Ceea ce i se poate reproșa inovației, consideră Westley (1969, p. 35) este "duplicitatea" fațetelor: "seducător, pentru că implică optimizare și progres, în timp ce în realitate el înseamnă numai ceva nou și diferit; înșelător, fiindcă abate atenția de la substanța activității în cauză învățarea în profitul grijii pentru tehnologia
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
organizația tip mașină sau politică. Scopurile fundamentale ale acestora sunt total diferite, prin urmare vor promova și vor solicita un anumit comportament organizațional și anumite performanțe. Deși atractivă ca modalitate, metaforizarea organizației atrage după sine și opozanți care îi pot reproșa maniera subiectivă și reducționistă de analiză a organizației, prin care se accentuează anumite trăsături ale acesteia în defavoarea altora, la fel de importante. Multiplicarea perspectivelor de analiză a organizațiilor, definirea acesteia prin prisma unor concepte mai mult sau mai puțin corelative, care oferă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ceea ce obligă adaptarea strategiei de schimbare la nevoile interne ale organizației; * accentul cade pe schimbarea filosofiei organizațional-umane, mai exact pe schimbarea mentalităților, pe formarea competențelor individuale, pe adaptarea organizației la mediu și pe eficacitatea schimbării. Ceea ce considerăm că se poate reproșa acestei perspective este faptul că schimbarea este imaginată doar ca impuls extern, ca demers motivat extrinsec și nu ca o dorință internă a organizației respective, aspect ce comportă apariția unor riscuri legate de activarea unor rezistențe la schimbare venite din partea
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mișcarea personalului didactic ar putea zădărnici orice efort sistematic de schimbare. Tocmai de aceea, dezvoltarea unor competențe proactive și a capacității de adaptare la nou trebuie să reprezinte centrul de greutate al schimbării individuale. Deși unii ar putea să ne reproșeze abordarea "umanistă" a schimbării, translarea unui proces eminamente individual la nivel organizațional, acuzându-ne de psihologizarea excesivă a schimbării educaționale, nu putem să nu remarcăm că, în general, organizațiile învață să răspundă adecvat inovației prin prisma oamenilor săi. Este și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
clară. Aceasta cu atât mai mult, cu cât în ultimul timp școala a fost nevoită să facă față cerințelor schimbării, să ia decizii care să-i fie favorabile, dar care să-i permită și atingerea standardelor. Ceea ce i se poate reproșa este lipsa unui comportament realmente vizionar, slaba capacitate de prospectare a cerințelor viitorului și focalizarea pe comportamentul strict adaptativ. Promovarea strategiilor de schimbare în educație nu reprezintă, în opinia noastră, un scop în sine, ci unul dintre instrumentele fundamentale care
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
fiecare dintre cele două posturi în parte. 3. Marketing-ul și analiza nevoilor de formare. Această etapă are ca obiectiv diagnosticarea cererilor și a nevoilor de formare existente la nivelul fiecărei școli sau a fiecărui individ în parte. Ceea ce se reproșează, în general, programelor de formare este tocmai caducitatea acestora, absența unor analize reale a nevoilor de formare, faptul că uneori abordează teme "la modă", dar care nu-și regăsesc ecoul în trebuințele reale ale școlilor și cadrelor didactice. Prin urmare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
derulată sub forma unei discuții structurate, cuprinzând un număr de 6, 10 sau 12 participanți, prin care se urmărește identificarea temelor de interes, a programelor etc. Deși presupune prezența unui moderator, metoda are un caracter informal. Ceea ce i se poate reproșa este subiectivitatea opiniilor, motiv pentru care informațiile nu trebuie generalizate; b) Persoanele-cheie. În număr de 10-15, acestea sunt reprezentative pentru organizația respectivă în ceea ce privește pregătirea profesională, teoretică și practică și, de regulă, ocupă poziții influente. Informațiile pot fi obținute prin chestionare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]