5,533 matches
-
textelor vulgarizatoare în sens etimologic, modalitățile discursive dominante sunt narațiunea și descrierea, referentul fiind construit după model analogic, iar accesul la el fiind mediat de cunoașterea ostensivă și discursivă. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, Eminescu este adeptul declarat al retoricii lucid și conștient orientate pragmatic. Printre mijloacele cultivate de jurnalist, în vederea persuadării publicului cititor, remarcăm: folosirea exemplelor menite să confere o coloratură familiară ideilor politice prezentate; tehnica citatului revelator; susținerea demersului argumentativ cu date statistice; explicitarea mecanismelor discursive în cadrul unui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noile realități politice ale timpului. Datorită circulației de care se bucură și a accesului la categorii largi de public, presa joacă un rol decisiv în constituirea și promovarea limbajului politic. Abordarea unei tematici particulare, cultivarea unui vocabular specific și eludarea retoricii de amvon, specifică epocilor anterioare, sunt câteva din tendințele pe care le manifestă discursul publicistic al vremii. Înregistrând diverse coloraturi ideologice (liberale, conservatoare, independente), presa de factură politică cunoaște în această perioadă o dezvoltare considerabilă, favorizată, în mare măsură, de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică de amvon"493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient orientată pragmatic. Dintre mijloacele de persuasiune folosite cu predilecție de gazetar reținem: ponderea și impactul exemplelor, tehnica citatului revelator, pasiunea pentru datele empirice, dimensiunea metadiscursivă a limbajului publicistic, adresarea directă și dramatizarea. Complementaritatea celor trei niveluri ale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
2002), Istoria presei, Institutul European, Iași. Andriescu, Alexandru, (1979), Limba presei românești în secolul al XIX-lea, Editura Junimea, Iași. Andriescu, Alexandru, (1990), "Publicistica eminesciană operă de asanare morală", în Cronica, nr. 13, pp. 1-8. Arhip, Odette, (2003), Teoria argumentării. Retorica modernă. Structuri și strategii argumentative în discursul juridic, politic și literar, Editura Sedcom Libris, Iași. Antip Const., (1964), Contribuții la istoria presei române, Uniunea ziariștilor din Republica Populară Română, București. Arsith, Mirela, (2005), Semiotica discursului politic, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
p. 21. 39 Patrick Charaudeau, Le discours politique. Les masques du pouvoir, Librairie Vuibert, Paris, 2005, p. 30. 40 Michel Foucault, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Tudor, Eurosong&Book, București, 1998, p. 34. 41 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii. Încercare de retorică aplicată, Editura Tritonic, București, 2009, p. 37. 42 Rodica Zafiu, Limbaj și politică, Editura Universității din București, București, 2007, p. 14. 43 Henrieta Mitrea-Șerban, Limbajul politic în democrație, Editura Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale, București, 2006, p. 9
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
74 Francoise Thom, Limba de lemn, traducere de Mona Antohi și Sorin Antohi, Editura Humanitas, București, 2005, p. 83. 75 Cele trei instanțieri ale lui logos semantikos sunt tratate de Aristotel în Poetica (logosul poetic), Despre interpretare (logosul apofantic) și Retorica (logosul pragmatic). 76 Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, Idea Design&Print Editură, Cluj Napoca, 2005, pp. 56-57. 77 V. în acest sens Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. 78 Ibidem, p. 186
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
101 Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, pp. 214-215. 102 Apud Simina Mastacan, Discursul implicit al dreptului, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 55. 103 Ibidem, p. 56. 104 Odette Arhip, Teoria argumentării. Retorica modernă. Structuri și strategii argumentative în discursul juridic, politic și literar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003, p. 17. 105 Dumitru Irimia, Limbajul poetic eminescian, Editura Junimea, Iași, 1979, p. 12. 106 Ibidem, p. 17. 107 Delia Marga, Repere în analiza
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și Bordeaux. Acolo se formează majoritatea marilor oratori, care rostesc panegirice, discursuri oficiale de laudă pentru împărați: Mamertin din Trèves, Eumène din Autun, Nazarius din Bordeaux. În această universitate din Bordeaux predă Ausone, proprietar bogat, dar și poet, profesor de retorică și preceptor al tînărului Grațian, din 367 pînă în 374, înainte ca Grațian să devină împărat și să-l numească prefect al pretoriului Galiilor (376-379). Această activitate intelectuală este însoțită și de schimbări profunde în viața religioasă. Mutațiile religioase. Ele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adaptate unor condiții socioculturale și istorice diverse. Pentru musulmanul comun, Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile particularitate care i-ar face praf tocmai caracterul transcendent. El analizează modelele religioase și retorica folosită în discursul lui 'Abd al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu fi lăsat în urmă, despre amenințarea de a fi scos din competiție, riscînd să devină o insulă periferică (sau chiar uitată) a mentalității și a culturii noastre. Această spaimă îl împinge cîteodată să-și potrivească prea supus mesajul după retorica drepturilor omului, a legii naturale, a intereselor colective 2, a dinamicii istorice. în anii '70 ai secolului trecut, Paul Ricur tematiza supunerea religiei în fața secularizării ca o temporalizare a mesajului creștin, care ajunge să gireze concepte ale veacului, precum ideologia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fundamenta variante mai nobile de viață bună pentru individ, poate furniza material identitar puternic, poate deveni drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
chiar dacă unii le considerau clișee goale sau domenii exterioare poeziei și încearcă o remodelare în maniera personală a lor. În acestă primă etapă a creației, temele actualității suferă o tratare mai mult exterioară, din care nu lipsesc clișeele, patosul monoton, retorica vorbelor mari. Sunt accentele de specifică energie, proiectul unui model uman conceput în stil cotidian-realist. Mai târziu apare înclinația de a trece în prim plan viața interioară, necesitatea căutarii unui sens. Ion Pop reproșa acestei poezii impersonalitatea versurilor și frecventele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cu o segmentare încetinită ("Lent; în ritmul său; întotdeauna același"), rostogolește frazele ca niște "butoaie grele". Prin vorbirea sa, enunțiatorul ne face să simțim comportamentul atribuit membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
În calitate de sursă a enunțării, el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le Dire et le Dit, Ed. de Minuit, 1984, p. 20 Dar acest ethos nu se referă, ca în retorica antică, numai la elocvența judiciară sau enunțurile orale: el este valabil pentru orice discurs, chiar și scris. Chiar dacă neagă acest lucru, un text scris posedă un ton care conferă autoritate celor spuse. El permite cititorului să-și construiască o reprezentare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
altele, „prostituția de la Suburra”, după modelul parizian. Iar din armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vreuna mai chipeșă; el invidiază pe Cleobul, care a avut amantă pe Mnesilla. Într un avânt neopăgân, poetul se visează în brațele Thargeliei „curtezana din Milet”. Prin urmare, o Grecie de lupanar elegant, cum e văzută de la Paris. Tipicul acestei retorici poetice culminează în strofa: « Și să cresc în capitala Isauriei latine, Unde-n loc de sanctuarul Arthemisei Munychie Să-mi aprindă admirarea de splendorile creștine Sfinții din Mitropolie! Imaginați-vă ce ofensă pentru superbul poet neopăgân să n-aibă el
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
operele literare) a suscitat destul de târziu atenția cercetătorilor. Explicațiile acestui decalaj sunt multiple, dar vom semnala aici doar trei dintre ele: (a) dificultatea de a decupa "citatele celebre" ca obiect distinct de studiu, dificultate materializată deja prin ambiguitatea terminologică a retoricii tradiționale, pentru care așa-zisa oratio obliqua desemna atât fenomenele inter-, cât și pe cele metatextuale; (b) concentrarea interesului pe producerea mai degrabă decât pe receptarea/reproducerea "citatelor celebre", concretizată în epoca clasică prin predilecția pentru cunoscutele mots d'esprit
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
grăuntelui. Pentru oamenii de rând e trebuință să se găsească cea mai potrivită alcătuire ca să se teamă și să nu se mănânce unii pe alții ca fiarele. Dar pentru noi ceea ce e veșnic nu se poate clăti." (p. 20) În ciuda retoricii aparent creștine care învăluie învățăturile Magului, textemul- cheie al fragmentului citat evocă, de fapt, o reprezentare hindusă, de vreme ce "Domnul Dumnezeu" cu o mie de nume și o mie de forme trimite la Vishnu Sahasranama ("Vishnu cu o mie de nume
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
deceniului; reprezentanții acestuia au revenit în viața politică maghiară, sau s-au retras în viața culturală. La începutul anilor treizeci, în cadrul comunității maghiare din România au existat opțiuni politice, care priveau cu simpatie manifestările totalitare italiene și germane, iar în retorica politică și-a făcut apariția antisemitismul. Curentul de opinie pornit din jurul partidului maghiar era reprezentat, în primul rând, de deputatul Paál Árpád, politician burghez aparținând radicalismului timpuriu, și de ziarul său, care exprima această direcție. Ziarul editat la Oradea-Mare, Erdélyi
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
durabilă moștenire în Transilvania de Nord: cCăi ferate, șosele, drumuri, poduri. În același timp, ca și în alte domenii, deciziile practice s-au bazat și pe motive etnice, ceea ce a făcut ca, cu timpul, să nu se mai poată delimita retorica de realitate. 9. Elveția ungară În problema Transilvaniei de Nord ungare, neglijată simțitor a fost domeniul turismului, deși el, ca și dezvoltarea industriei casnice a fost un sector căruia guvernarea de la Budapesta i-a destinat un rol anume în Transilvania
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
produce cele mai frumoase exemplare de ceramică populară ungară". Comparațiile bizare - de pildă imaginea păstorului cântând din fluier cu înscripția "Orfeul ceangău", sau dennumirea "Colorado ungar" pentru trecătoarea Bicaz (Békás) - sunt agreate de autor, care a folosit expresiile preferate ale retoricii ultranaționaliste, în urma căreia trecutul se contopea cu prezentul, încercând să făurească continuitatea istorică prin transpunerea în viața actuală a eroilor din istorie. În perspectiva aceasta, cunoașterea Transilvaniei devenea o îndatorire cetățenească: Cine a fost cândva în Transilvania, acela îi va
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de vitejii Sfîntului Ladislau, de eroii lui Hunyadi, de luptătorii lui Bethlen Gábor, de kuruții lui Rákóczi, de armatele bubuitoare ale lui Bem, vom înțelege de ce și-a dat viața libertății tânărul gigant al spiritului ungar, Petőfi Sándor..."107. Acestei retorici i s-a afiliat în parte "Asociația Transilvană Carpatică" (EKE - Erdélyi Kárpát Egyesület), veche asociație turistică Transilvană cu un renume impozant, chiar dacă ea punea accentul pe alte aspecte. Deși reintegrarea pornise cu stângul, asociația (EKE) fusese, de pildă, exclusă din
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]