6,509 matches
-
o lacrimă arzândă sub pământ Ce mi-a furat iubirea, dintr-un nor de zare. Trupul mi-e străin în frunzele de toamnă Și parcă-i un vulcan aprins în chinul serii În El e urletul de orb ce se revarsă-n Doamnă Cu doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri risipite, Prin viața unor stele, în murmur de izvoare, Când, dorul de-o iubire, prin versuri înmărmurite, Din AȘCHIA DE SUFLET, un gând mi se revarsă-n soare. 15-08-2007, 1600h AERUL DIN VIEȚI Eu nu te caut umbră, ca să nu disper Căci ești minunea vie, strivită de o adiere, În sufletul de cer, alung iubirile ce-mi pier, Și-n calea mea ești noaptea de tăcere
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fiecare copil vacanța lui a fost cea mai frumoasă. Cred că toți copii au această convingere. Acum, când aștern aceste rânduri, mă gândesc cu duioșie la anii copilăriei mele. Îmi amintesc, de parcă a fost ieri, ce murmur de glasuri se revărsa în clasă, glasuri grăbite să povestească fiecare ce a făcut în vacanță. La fiecare început de an școlar se întâmpla la fel. La început vorbesc aproape toți odată și nimeni nu ascultă. Nici nu poți înțelege ceva. După ce se mai
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea nu le mai venea deloc. Oamenii tot lăsau un bacșiș gigantic. Așa de norocoși se simțeau pentru că ne revărsaserăm atenția asupra lor. Mottoul nostru era: „Nu numai că niciodată clientul nu are dreptate, dar e de așteptat să fie și foarte prost îmbrăcat“. În seara în cauză, James și trei colegi de-ai lui s-au așezat în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am așezat încălzitorul de biberon cu vaca sărind peste cornul lunii pe noptieră, m-am așezat pe pat și mi-am aruncat pantofii din picioare, mi-am așezat cărțile pe rafturi și mi-am lăsat geanta de farduri să se reverse pe noptieră. Cât ai clipi, camera a căpătat aspectul unei cocine de porci. Așa, acum era mult, mult mai bine. Așa, și zi, cine e acasă? am întrebat-o pe mama. Momentan, numai eu și tata. Helen e la facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se întâmplă“. Replici de hipioată. Dar care mie mi s-au părut foarte consolatoare. Pe la ora șase, când păsărelele începuseră să cânte, am abandonat bucătăria, lăsând masa plină de pahare, sticla goală, dopul, tirbușonul, o scrumieră care stătea să se reverse și ambalajul de la un pachet de biscuiți ( Da, biscuiți digestivi. Nici acum mama nu cumpăra biscuiți cu cremă pentru noi) pe care-l mâncase Anna. Tata avea să se scoale peste o oră ca să pregătească micul-dejun pentru el și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ștergându-mi lacrimile. Ar fi cazul să mai bem ceva. M-am luptat să-mi croiesc drum prin mulțimea de oameni fericiți și, într-un final, am ajuns la bar. Am stat acolo, primind ghionturi, coate în față și băuturi revărsate pe spinare, încercând să-i atrag atenția barmanului. Tocmai când eram pe cale să trag concluzia că nu aveam altă șansă să-l fac atent decât dacă-mi ridicam rochia și-i arătam țâțele, cineva m-a prins de talie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dispăruse acea Claire care-și redescoperise echilibrul interior? Mă străduisem din răsputeri să-mi păstrez controlul în fața lui James, să nu-l las să vadă cât de mult mă rănise și cât de afectată eram. Dar durerea stătea să se reverse din mine. Eram pe punctul să explodez. Totul era așa de jenant. Eu eram foarte supărată, iar el se controla perfect. Contrastul ăsta mă făcea să mor de rușine. — Mă duc la toaletă, am anunțat. Poate că acolo aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oxigen galben scos mult deasupra apei și labe febrile de scafandru Începător, În ce zi mi-oi fi descoperit-o, nevoia, să fi fost vineri? Oricum, trebuie c-a fost ziua următoare unei revelații În sunet de clopoței și lumină revărsată de undeva de sus, sau a unui traumatism cerebral minor și plin de consecințe. Ziua cea mai lungă, roman. Solstițiul de iarnă. Moartea părinților cuiva. A vecinilor. A unui bun prieten. O dezamăgire În dragoste. O indigestie. O eclipsă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde de Paris pe sub liniile de Înaltă tensiune. Un obez cu basca găurită și-a revărsat burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și noi, ceea ce ascultam era o muzică de abis, de azvîrlire-n el, muzica apelor străbătute de Rachmaninov, Chopin, Rameau, Ravel și mai cu seamă Debussy ajungînd prin magie curată swing de o puritate cristalină, printre atacuri Jarrett alternînd cu armonii revărsate cu impetuoasă virtuozitate peste noi, ghemuiți În scaune, abia respirînd, cu ochii cît cepele, captivi În tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis Într-o chițimie de doi metri pe doi. Fără geamuri, fără telefon, fără interfon. De pe rafturi se revărsau formulare, mopuri, mături. O chiuvetă Înfundată, plină cu votcă și rom. Ușa era armată cu oțel, iar amestecul de băuturi avea miros de vomă. Strigătele și bubuiturile răzbăteau printr-o răsuflătoare a sistemului de Încălzire. Ed bubui În ușă; nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
respirație tensionată În spatele său. Privi spre Exley și White, aflați În prag, apropiați unul de altul și Încremeniți. CAPITOLUL 72 Acum toate liniile se intersectau și erau marcate definitiv, În cerneală. Mutilări cu cerneală roșie. O călimară din care se revarsă sînge. Personaje de desene animate pe un afiș uriaș, Împreună cu Raymond Dieterling, Preston Exley și o Întreagă constelație de infractori. Culorile cernelii: roșu. Verde de la banii de mită. Negru de la doliu - de la toți figuranții morți. White și Vincennes știau. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rătăcise o vreme pe străzi, frământându-și mâinile, temându-se cumplit de ultimele clipe. Privindu-se. Discutând fleacuri. Privindu-se cu încordare. Aruncându-se de gâtul lui, încolăcindu-i grumazul și umerii cu brațele-i subțiri peste care i se revărsau pletele blonde, șoptindu-i „nu sunt în stare acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc și ținându-l la distanță, frământându-și mâinile, stăpânindu-se, mergând agitat prin camera îngustă, stăpânindu-se. Așezându-se iarăși pe marginea patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
editori. M-am apucat de treabă imediat ce m-am întors acasă și reușisem să citesc vreo șaptezeci de pagini când, la începutul serii, a apărut Fiona. Căra cu ea două pungi mari de hârtie și dintr-una din ele se revărsa pe deasupra ceva frunziș. — Ei să fie! spuse ea. Arăți altfel. (Îmi amintesc acum aceste exclamații cam absurde ale ei. Una era „Ei să fie!“, alta era „Ce chestie!“) — Adevărat? -Te-am prins într-o dispoziție proastă, nu-i așa? Mă refer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
serviciu. Purta pantaloni negri de piele, moi și mulați pe picioare, și o bluză fără mâneci pufoasă (sau blănoasă?ă care i se mula pe sâni și se termina la vreo cinci centrimetri deasupra buricului. Părul lung, negru-tăciune, i se revărsa pe umeri ca o pătură groasă și strălucitoare. Unghiile de la mâini și picioare Îi erau date cu lac de un alb sclipitor, care părea a emana o luminiscență dinlăuntru, iar tocurile sandalelor decupate la vârf adăugau Încă vreo opt centrimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două de ore În pat. — Salutare și bun-venit, a murmurat ea și am fost blagoslovită cu Întâia privire oficială din cap până-n picioare din partea altcuiva decât a agenților de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mă căzneam rețin numele tuturor, și-a făcut apariția cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o În viața mea. Purta un pulover delicat din cașmir care părea tricotat din norișori roz. Părul uluitor de alb i se revărsa, buclat, pe umeri. Trupul, Înalt de un metru optzeci, părea să aibă exact atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
niște tricouri care să meargă cu jeanșii. Iar Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste și jachete din denim și chiar câteva perechi de șosete s-au revărsat din punga aceea, iar eu am rămas holbându-mă la ele: erau acolo haine cât pentru Întreaga garderobă a patru sau mai mult preadolescenți. Cine dracu’ erau Cassidy și Caroline? m-am Întrebat eu cu ochii la catrafuse. Ce persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe covor și Împacheta cadouri În hârtie albă și le lega cu panglicuță albă. Era Înconjurată de munți Întregi de cutii albe și roșii, toate de formă identică, sute, poate chiar mii, Împrăștiate pe Întreg spațiul dintre birourile noastre și revărsându-se și În biroul Mirandei. Emily nu și-a dat seama că o privesc, și am observat că Îi trebuie doar două minute ca să Împacheteze perfect fiecare cutie În parte și alte cincisprezece secunde ca să o lege cu panglica albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atât de scurte, că păreau bustiere. Am luat o fustă lungă până pe la jumătatea gambei și mi-am pus-o În dreptul taliei, dar materialul abia dacă Îmi acoperea unul din picioare. Următoarea din vraf pe care am pus mâna se revărsa până la podea Într-un vârtej de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a mă Închipui Într-unul dintre filmele acelea (oricare, la alegere, În care niște amorezi se Îmbrățișează pe terasa vastă a unui apartament de șase milioane de dolari, cu vedere spre fluviuă, simțindu-mă pe acoperișul lumii. După care se revărsa lumina și fantezia mea lua sfârșit. Simțământul că orice era posibil În New York la revărsatul zorilor se destrăma, și mutrele identice și zâmbărețe ale lui Caroline și Cassidy erau tot ce mi se oferea privirii. După aceea am descuiat dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ridica Încet, totuși - de parcă s-ar fi Împotrivit - și părea că se Întunecă și se coagulează instantaneu. Marginile cărnii se Închideau deja; puse lama jos și le deschise. SÎngele Începu să curgă ceva mai repede. În cele din urmă, se revărsă și Începu să se Împrăștie dezordonat. Îl urmări o vreme; Își trase Încă de două-trei ori carnea din jurul tăieturilor pentru a impulsiona sîngele să curgă, apoi Își curăță piciorul, cît putu mai bine, cu o batistă umedă. Se alesese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Înghiți. Nu mai vreau, spuse ea Încet. De fapt, mi-e teamă, Julia, să mă Îmbăt alături de tine. Se părea că sensul cuvintelor nu putea fi interpretat greșit, că trecuseră dincolo de o membrană elastică, o rupseseră, și pe acolo se revărsau pasiuni de nestăvilit... Dar Julia rîse din nou și probabil că-și Întorsese capul pentru că Helen nu-i mai simți respirația, iar cînd Începu să vorbească, tonul ei era meditativ și distant. — Nu-i fantastic, zise ea, că ne cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]