4,632 matches
-
de veghe. Ele au o calitate imperativă, irezistibilă, care lipsește adesea gîndurilor conștiente. Transpunînd această observație, Le Bon susține că la mulțimi, amintirile și datinile își croiesc întotdeauna loc printre exagerările și iritările lor. Chiar și după marile răsturnări, firul rupt al continuității se reface. Contrar cuvîntului de ordine al revoluțiilor, din trecut nu se poate face tabula rasa, căci nimeni nu îl poate controla vreodată. În ciuda escapadelor temporare, trecutul este stăpînul nostru. Teza poate părea șocantă. Dar la acea vreme
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei geografică în inima unui război inevitabil era datoare să se ocupe de conservarea sa. Puțin mai târziu răspunzând unei interpelări el proclama independența României, în ședința din 9 mai 1877 a Adunării Deputaților: ” În stare de răzbel cu legăturile rupte ce suntem? Suntem independenți; suntem națiune de sine stătătoare. Însă domnilor, aci se oprește travaliul nostru? Aici se oprește misiunea noastră? Am ajuns la scopul urmărit nu de azi, că pot zice, de secole, și mai cu deosebire urmărit de la
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de către marile puteri a independenței țării în numele guvernului Mihail Kogălniceanu, rostește acel discurs memorabil înscris cu litere de aur în cartea de istorie a României, în cursul căruia a declarat limpede și hotărât independența țării: „În stare de război, legăturile rupte - comunica omul politic - ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare 62 (...). Am ajuns la scopul urmărit nu de azi ci pot zice de secole. Nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în fața Reprezentanței naționale
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
cu bucurie. Azi, după ce l-am devorat cu pasiunea cu care părinții noștri devorau colecția.... Submarinului Dox de 15 lei, încep "darea de seamă" cu nădejdea că va mai urma cel puțin încă un volum... Fiindcă, repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști sau doar mici canalii, datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu însumi încep să cred, în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
comună în viața politică a tuturor fostelor state sovietice. Dar în cazul fostei RSS Moldovenești, apar probleme particulare, pornind de la faptul că provincia respectivă nu a existat niciodată ca o entitate politică independentă și era, între cele 15 republici, singura ruptă din trupul unui stat național mai mare. Basarabia a fost, în același timp, și locul aplicării exemplare a politicii de deznaționalizare și construire a altei identități naționale. Ocupând Basarabia la 28 iunie 1940, comuniștii au importat aici nu numai un
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
chineze pare să facă de fapt referire la niște semne picturale: Referirile la greșelile care trebuie evitate apar în această formă sugestivă, cerând ca semnele scrierii să nu semene a „corset de viespe, coadă de șoarece, cap de bou, creangă ruptă, labă de barză“. Rigorile impuse fiecărei caligrafii devin obstacole pe drumul inițierii învățăceilor. Trebuie un exercițiu îndelungat și răbdător pentru a pătrunde tainele pensulei și a face din ea o prelungire inspirată a gândului artistic, în căutarea permanentă a perfecțiunii
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În neștiința lor, de care ți-e și milă, în cecitatea lor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o copie goală de dosar..., eu am să-ți dau o copie de mort... (Gh. P. doi intră și primul lucru pe care îl vede sînt bucățile de hîrtii împrăștiate și rupte...; înțelege...) Gh. P. doi: Popescu unu! (dă cu ochii de fotoliul și masa răsturnate; se îndreaptă spre zona unde este miniscena) Popescu întîiul! Hei! (scoate din geantă obișnuitele pachețele și sticla cu vin; se îndreaptă spre locul unde se află
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De ce termenul apare, În Franța, cu doar trei ani Înaintea morții lui Sartre și Barthes, cu cinci Înaintea desființării revistei Tel Quel, cu doi Înaintea apariției Condiției postmoderne a lui Lyotard? Poate pentru că autoficțiunea reprezintă o criză a scriiturii literare, ruptă și de realismul burghez, cu efectele lui de real, și de avangarda marxisto-psihanalitică a textului, punctul de fugă al sensului scriiturii, locul În care cititorul nu mai vede nici referință iluzorie, nici producție imanentă ci, oarecum, pe ambele, alternativ, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limitelor", principiul clasic al perfecțiunii înțelese ca fapt precis conturat și împlinit e trăit intens: "Ah! Unde-i timpul cald când orice gest/ era îmbrățișare sau ofensă!/ Azi soarele minunilor s-a stins./ Iar armonia muzicii de sfere/ cu strune rupte tinde-n necuprins/ o plasă uriașă de tăcere". Ștefan Aug. Doinaș poetizează frecvent motive ce țin de universul clasic, setea de echilibru și dezvăluirea livrescă a unei întregi Helade mitice: Venus, Achile, Apollo, Orfeu, Demetrios, Pan, precum și întâmplări intrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inel, prinde-l de gol,/ fă-ți din ele frânghie/ încleștează-te strâns..." Retrăiește cu aceeași pasiune de-odinioară identitatea cu natura: "am pierdut lungimea de undă a pădurii/ întâia, frageda identitate, când erau frunze cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și surdă chemării". Volumul " Oricine și ceva" încearcă, la nivelul sugestiei, să creeze sau să ascundă probleme: Am văzut împreună ceva/ Smuls anotimpului:/ îmbrățișați,/ eram un singur ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Demiurgul este în afara spațiului și a timpului: El este înlăuntrul desăvârșit,/ interiorul punctului, mai înghesuit/ în sine decât însuși punctul". Totul este neputință și necunoaștere, din cauza frânelor transcendentale " Însă el, care știe totul/ la Nu și la Da are foile rupte" ("Elegia întâia"). În "Elegia a doua", "Getica", ce invocă zeii gnomi, păzitori ai lumii, poetul veghează la tot ce poate să se despartă de "Sine", de aici și îngrijorarea sa: Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde/ ochiul,/ pentru că vor aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și eu multă vreme. Despre bărbați, da, se poate face o astfel de afirmație: locul lor e în dormitor, unde altundeva să-i folosești mai bine? Dar să exilezi femeia în bucătărie? Ei bine, eu nu acceptam așa ceva nici în ruptul capului. Asta până când viața m-a convins că situația e un pic altfel... Acum ai depășit și tu această etapă și te pregătești să intri în rândul gospodinelor mari. Nu știu cum ai ajuns aici, nu știu ce resorturi ascunse ți-au fost acționate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
vrut eu odată să schimb un asemenea aparat: îl luasem de vreo trei luni și deja scotea fum ca un autobuz vechi; căpătase și un miros înfiorător, parcă-i putreziseră toate piesele; nesimțitul de la magazin n-a vrut nici în ruptul capului să-mi dea altul, zicea că defectele de natură olfactivă nu sunt acoperite de garanție; l-am și reclamat la managerul lui (un băiat frumușel, înalt și plinuț; tocmai mă despărțisem din nou de numărul unu și cred că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ca apele, ca vremea; răbdători în suferinți ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii [...], plăcându-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii, [...] mai cu samă stau ei în fața soarelui c-o inima ca din el rupta: cel mai adesea se desmiardă si luceste de cântec, de prietenie. Asa era si acel Nechifor Lipan care acum lipsea” . Ei au o existentă simplă, dar grea: “Munteanului i-i dat să-și câștige pâinea cea de toate zilele cu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
moraliștilor și moralizatorilor. în această ultimă ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului Papucii lui Mahmud în articolele sale duminicale - sînt minciună
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a coborît, totuși, niciodată sub pragul decenței. Nu l-a descris nimeni rupt, boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
monotona Muncă”. în fine, munca îl deprinde cu anonimatul („voi fi uitatul muncitor”) din viața socială și economică. Cine a introdus cuvîntul „pantofi” în literatura romînească? în poezie, Iancu Văcărescu, în „Ocheanul”, o așa-zisă „baladă” („Și în mulți cu rupți pantofi/ Ce trec d-artiști, filosofi”) și Gheorghe Asachi, în „Soția de modă”, o satiră („...Deci, vere, ține ce-ai dorit cu înfocare,/ Sufere pe tiran casnic, ce-ai cătat, acuma ai,/ Și precum provorba zice, sub pantofii ei să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și necorigiate și se lua la alte lucrări."34 Slavici a observat că Eminescu, ca scriitor "strica multă hîrtie, căci făcea multe corecturi, mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor... În jurul mesei lui de scris era deci mereu cu hîrtii rupte"35, iar A. C. Cuza și Miron Pompiliu, vizitîndu-l pe Eminescu la Botoșani, în 27-28 mai 1887, au văzut în jurul patului său "pe bucăți de hîrtie proastă, mototolită, versuri scrise cu creionul, care d-abia se mai puteau citi"36. Față de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nume, pe care le vom întîlni pe paginile următoare. Dar, pînă acolo, să reînnodăm firul evenimentelor, întorcîndu-ne la Blaj, în octombrie 1866. Din cauză că nu reușise la examene, Eminescu nu mai putea cere de acasă nici un ajutor. Legătură cu familia devenise ruptă, în mod categoric. Rămas singur și fără nici un sprijin, el a părăsit Blajul pe tăcute și a pornit-o, pe jos, către Sibiu. Credea că-l va întîlni pe fratele său, Nicolae, dar acesta, fără a-și mai putea termina
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cuvîntului curgeau zdrențele de pe el. I se mai vedea pe la gît un mic rest de cămașă neagră, iar pieptul, de sus și pînă jos, era gol, și cu mare necaz cerca bietul om să-și acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părțile zdrențuită, de la mîneci pînă la coate, și cu niște pantaloni zdrențuiți din sus și zdrențuiți din jos. Era într-adevăr dureroasă înfățișarea externă a acestui tînăr și atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Prin faptul că a practicat în cercetările sale „divorțul dintre conștiință și conduită”, că a așeza „de o parte conștiința ruptă de activitatea practică, în cursul cărei se țes raporturile reale ale omului cu lumea obiectivă, iar de cealaltă activitatea ruptă de conștiință și transformată în deprinderi și reacții oarbe”, behaviorismul s-a plasat, prin esența concepției sale, pe pozițiile metafizicii dualiste. Însăși „activitatea”, după J.B. Watsor unicul obiect al psihologiei, este redusă - arată Al. Roșea - la o totalitate de reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
secol XX: "rău armat apropiere furișă/ de lucruri tatonare înconjur/ tăcere fugar împărțită// a vorbi numai în cercuri concentrice/ a imagina muzica unor moarte umbre/ și a celor fără contur...// și nici astrul nopții luminând!// a putea rosti neauzit corzi/ rupte ale lirei în vânt "moi, je suis le bien armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă mai puțin la contururile ei aparente și mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte, joase", burdușit cu "perne umplute cu puf de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al renașterii/ unde cuvintele/ prind viață/ unde viața/ înseamnă iubire/ în nesfârșitele nopți/ ce vor urma/ în țara de dincolo/ de iubire" (poem din O liniște... Cuvinte). Adesea, însă, rama adesea melancolică a poemului de dragoste sau cunoaștere este voit ruptă, pentru a include în el stridențe sociopolitice sau reflecții cotidiene cu totul epurate de metaforism. Armonia suav erotică, refăcută pe cale anamnetică sau onirică, nostalgia acelui illo tempore în care cuplul devenea ori, și mai bine, era una, trăind într-un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]