4,463 matches
-
condiții, putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea, am remarcat chiar din prima
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În general iese pentru mici cumpărături sau intră la câte un matineu. Masa o ia întotdeauna acasă. ― E abia 12, spuse maiorul privindu-și ceasul. O să mă întorc mai târziu. Până atunci se trezește cu siguranță și domnul Matei. ― O, sânt convinsă. Urmări privirea maiorului și făcu un efort să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
roșie... De asta nu se vede sângele... ― De asta nu se vede... repetă ca un ecou bătrâna. Făcu un pas înainte. Ținea în mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță are? Veți muri ca și ceilalți. Ați văzut doar! Nu e deloc greu... Sculptorul se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mână un pachețel mic. Doru Matei se agăță de stinghia divanului. ― Ce vrei să faci? Eu nu sânt Moș Crăciun... Ce ai cu mine? Melania Lupu continua să se apropie. Zâmbea. ― Nu! bolborosi tânărul. Îți spun doar că eu nu sânt ― Ce importanță are? Veți muri ca și ceilalți. Ați văzut doar! Nu e deloc greu... Sculptorul se lipi de zid. Părea că vrea să îl despice. ― Ce ai acolo? ― Otravă. Ați uitat cum a murit domnul Panaitescu? Și Valerica? Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atinse. ― Hai, domnule Matei! ― Pleacă! Nu vreau să mor... Dinții îi clănțăneau. Striga bezmetic: Alecu... moartea... nu vreau... Melania Lupu se aplecă și mai mult. Glasul avea accente învăluitoare. ― Vă iert! Trebuie să mă ascultați, să scrieți câteva rânduri. ― Nu sânt Moș Crăciun, scânci celălalt. ― Câteva rânduri, doar, le scriem împreună. După aceea veți dormi. Nimeni n-o să vă mai supere. ― ... are un sac cu ghips... și sânge... cum nu vedeți? Bătrâna îl luă de mână și îl conduse încetișor până în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Voi trimite fulgerul care trece spintecând cerul / Voi trimite tunetul care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania Lupu sufocată de mândrie. Dialectul fan. ― Fără îndoială. Sesizasem chiar o deosebire. Altceva, nu-i așa, decât tembo-habe. ― O să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară de 99 de ori și inima ta îți va spune dacă ai voie să te întorci printre oameni..." Mă simt incapabilă, domnule maior, să mă căsătoresc cu Van der Hoph numai pentru că sânt o bătrână singură. Are dreptul la mai mult. Cristescu întinse mâna după palton. Zîmbi: ― Nu pot decât să vă felicit pentru modul dezinteresat în care vedeți lucrurile. ― Și cu pentru felul amabil în care ați înțeles să duceți ancheta. Îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mică de sidef. Păstra în ea câteva bijuterii mărunte. ― Nu chiar mărunte, draga mea... Pandantivul are 16 briliante, iar perla de la bunica este roz. O piatră cu adevărat frumoasă! Ridică în dreptul ochilor un colier mic: Și ce cusur au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi. Amenință cu degetul: Ești cât se poate de risipitoare. Deși sânt absolut sigură că biata Valerica avea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la bunica este roz. O piatră cu adevărat frumoasă! Ridică în dreptul ochilor un colier mic: Și ce cusur au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi. Amenință cu degetul: Ești cât se poate de risipitoare. Deși sânt absolut sigură că biata Valerica avea rezerve și chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mic: Și ce cusur au granatele? Sânt absolut încîntătoare! Nu se știe dacă nu vei avea nevoie de ele. Ai doar o mie de lei. Ăștia sânt toți banii tăi. Amenință cu degetul: Ești cât se poate de risipitoare. Deși sânt absolut sigură că biata Valerica avea rezerve și chiar domnul Popa ― chicoti șiret, un sunet care semăna cu un sughițat -acolo, sub lampa de bronz de pe birou, te vei mulțumi cu ce ai. Nu te-ai înjosit niciodată în felul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se îndreptă spre servantă: Aș putea să vă servesc o dulceață. Nicăieri n-am mâncat cireșe amare mai bune decât la ea. O gospodină eminentă! Vâlcu rîse: ― Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet de lămâie... ― Prefer tablourile. ― Ce tablouri!? ― Femeia și Vînătorul! Degeaba încerci să câștigi timp. Ai pierdut! Bătrâna zâmbi dulce: ― N-am pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
greșelile pe care le-ați comis. Trebuie să vă atrag atenția că acceptând această sumă, mai mult decât generoasă, aveți în plus garanția că niciodată nu-i voi pomeni vreunui muritor despre fapta dumneavoastră îngrozitoare. Să ucizi trei oameni... ― Șantaj? ― Sânt aproape sigură că ăsta e cuvântul. Contabilul își arătă dinții mari. ― N-o să-ți meargă, Melania! Cu mine n-o să-ți meargă! ― Mai reflectați. Între timp, v-aș putea servi o dulceață de caise sau căpșuni. Vâlcu se năpusti spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caz de complicitate spontană care nu presupune neapărat conivența partenerilor. L-ați ajutat, conștientă de actul în sine, dar evident în scopuri personale. Melania Lupu încercă să zâmbească. " A ghicit, draga mea. Bagă-ți în cap că doar a ghicit. Sânt simple supoziții. Nu are probe împotriva ta..." Arboră o expresie de stupefacție: ― Cum mi-aș fi putut închipui? E prea mult, domnule maior! ― Exact cum ați spus, o întrerupse Cristescu. V-ați închipuit! Numai cineva cu fantezie putea să deslușească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea calm, extrem de detașat. Cristescu începu să rîdă: ― Știu. Sânt încredințat că ați sosit azi-dimineață și că aveți o grămadă de martori care s-o confirme. V-aș întreba, de pildă, ce căutați aici, dar asta nici măcar nu mai are importanță. Ați urmărit-o pe doamna Lupu, știind că tablourile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umbrelă, chicoti Melania Lupu. Închipuiți-vă! Desfăcu șiretul și scoase pânzele făcute sul: Vi le dau cu inima împăcată. Abia aștept să le văd la galeria națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că a eșuat. Ar fi absurd să te mai gândești o singură clipă la Femeia cu evantai... La zâmbetul ei... Să știi că mă superi! E oare nevoie să-ți amintesc mereu că tu nu poți pierde niciodată cu adevărat? Sânt absolut convinsă că în manșeta ta mai există o carte pe care încă n-ai jucat-o... Și, asta zic și cu surpriză, încă o vișină de ciocolată ascunsă în cutia cu bicarbonat. Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închinându-și fecioria lui Hristos, a primit schima monahicească, și s-a numit Macrina. Constantin Cantemir, a plecat la 15 ani, dupa moartea tatălui său, în Polonia, ca ostaș al Craiului Poloniei. Apăi, strămoșii lui, dacă-i mai țân minte... sânt mulțâșori... Teodor, fiu al lui Nestor, nepot al lui Vasile, strănepot al lui Ioan, din strămoșii Grigore și Teodor Cantemir zis Silișteanul, care a slujit sub steagul lui Hristos, sub Ștefan-Vodă, zis cel Mare. Constantin, ca stegar în armata polonă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața ei chinuită, a dispărut pe dată, și totodată i-a revenit viața în obraji și frumusețea, care i-a smintit mințile pădurarului cu un an înainte, când a întâlnit-o în pădure... Puterea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răsuflarea grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi va ierta fărădelegea! zise ea înecându-se în lacrimi... Trebuie‟ să-ț‟ spun demult...! - Lasă, lasă... acu‟ odihnești-ti, lasă... - Eu, Antoane, sânt... sânt blăs... dar, nuși isprăvi gândul și căzu ca într-un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grea. Lasă-mă, să-ți spun acum, înainte de a mă înfățișa dinaintea lui Dumnezeu, care poate, îmi va ierta fărădelegea! zise ea înecându-se în lacrimi... Trebuie‟ să-ț‟ spun demult...! - Lasă, lasă... acu‟ odihnești-ti, lasă... - Eu, Antoane, sânt... sânt blăs... dar, nuși isprăvi gândul și căzu ca într-un leșin. Pădurarul îngenunche la căpătâiul ei, și o mângâie pe păr, șoptindu-i... - Să trăiești și să fii sănătoasă... acu‟ lasă, Axinia. Lăcrimile îi curgeau șiroaie pe obraz. Cine ar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ospățul morții, lumea aceea, luase altă înfățișare, căpătase alt înțeles. De câte ori, Anton era rugat de bătrânul Toma, ori alții, să povestească despre „răzbel“, cu mult tact, evita... așa a făcut ani de-a rândul, până în seara aceea de vară, înspre Sânt Ilie... În seara aceea, din luna lu‟ cuptor, fără să fie rugat, se pomeni povestind... -...Deo săptămână înduram soare... începu elcu glas tremurat. Răsuci o țigară, în foița subțire... și‟i întinse punga, din piele de oaie, cu tabac lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numa‟ colb și soare.. Nici măcar o adiere de vânt... Zăpușeală mare, mare zăpușeală, fără o fărâmă de nour... Cerul, parcă blestemat, rămânea tot gol și uscat... Era luni... Așa începu pădurarul povestirea cu un oftat adânc. Era‟n ajun de Sânt Ilie, după a 6-a duminică, de după Rusalii, preciză el. - Hm?!.. Ce întâmplare! zise el zâmbind, plin de mirare. Astăzi e tot luni, și tot în ajun de Sânt Iiie,... și, zâmbi din nou. Toți ascultau, cu sufletul la gură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]