23,741 matches
-
fapt, o lume orbitoare, diafană, atotputernică în toate însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un vis al norilor de gheață... În lumea-aceasta stranie îți poți găsi chiar raiul infantil pierdut; în ea îți afli orice dor ucis, poienie din vis și remușcările din adevăr, palate mari de simfonii aeriene, liane de-
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
Holurilor din cosmos. Prăbuștă în ea însăși, substanța stelară avortată de supernove muribunde, este capturată ireversibil și cade spre centru-i cu viteze luminice: colaps continuu al gravitației regine și perpetue ce totul absoarbe cu criminală lăcomie, ca un dragon sălbatic de foc, ca un aspirator flămând și hămesit al cosmosului care comprimă înspăimântător și înghite tiranic oceane întregi de lumină și care curbează cu bruște contracții nebune până și urmele infinitului mare și mic, până și vidul, născând un sac
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
plini de rod. Dansul lor lin se sfârșea la atingerea suavă a pământului roditor, acoperit cu ierburi fragile, printre care își făcea loc câteun văl roșu, plin de ardoare și în același timp foarte sensibil, de flori gingașe de mac sălbatic, ale căror petale își luau zborul la cea mai delicată atingere de vânt, câteun văl galben, al stupurilor formate din mici inflorescențe ale florilor de rapiță, ce se deschid timid sub razele aurii ale soarelui de vară sau câteun văl
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
acoperit de tufe de candelabre violet-albăstrii de levănțică cu parfumul lor enigmatic ce predispune la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a vântului sălbatic, care le mângâia delicat petalele, se înclinau de bucurie și îi mulțumeau norulețului, murmurând îndatorate. Fluturi de toate culorile, parcă desprinși din minunatul brâu al curcubeului, dansau zglobii în jurul lor și le aduceau vești din locurile îndepărtate, în care călătoriseră
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
15 august 2015 Toate Articolele Autorului E-un anotimp pustiu al disperării, Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin umbre de-ntuneric, se-apropie încet, Pășește grav, lugubră, cu stofă de cadet, Oprindu-se, subit
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului germinări Pe verdele-ntins germinează semințe Ce cresc în celulele lor în dulcele chin al facerii, Sus în văzduh plutește licoarea unei raze Lumina se rotunjește-n boabe și-n flori Răspândind mireasma acestui anotimp sălbatic, Sălcii și plopi îmi ies în cale și ascult Chemări târzii de graur pitite-n amintiri, Se-aud pocnind semințe ce-ncearcă să ne-ațâțe Văpaia vieții noi încremenită-n țâțe, Mi-e sufletul mirare și mister Și-i simt
GERMINĂRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373412_a_374741]
-
dintotdeauna și că restul vieții ei a fost un vis, un vis frumos la care ar fi vrut să se întoarcă o dată. Mai ales pentru Temujin, fiul său. Ce viitor îi putea oferi dacă va rămâne aici, în creierii munților sălbatici? Nu mai putea rezista. Trebuia să plece din aceste locuri cât mai repede. Chiar dacă nu-l va vedea niciodată pe Naranbaatar, pe care-l iubea la fel de mult, ca la început. Să aștepte să se însereze, îl va lua pe Temujin
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
sus. Era mic și făcea pași minusculi. Ĩncepu chiar să scâncească. Dar unde mergem, mamă, atât de repede? întrebă copilul. Las’ că o să vezi tu! îi spuse femeia, trăgându-l cu putere. Dar, taci, odată. Or să ne audă animalele sălbatice și ne vor ataca. Vrei să ne mănânce lupii? Băiatul începu să plângă mai tare. Se sperie cu adevărat. A văzut ce s-a întâmplat o dată, când au venit lupii la stână, ce prăpăd au făcut. Au mâncat câteva oi
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
cu penița de aur O nouă pagină de poveste În jurnalul trecerii mele printr-o lume jucăușa și veselă, Descoperită Acasă, Presărată cu sclipiri solare Și ritmuri electrizante de cântăreți din natură, Rapsozi înnăscuți. Natură virgina își pictează splendoarea ei sălbatică Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
opt clase, pe care l-a terminat în Fidanishtë, un loc între satul Ladorishtë și satul Shum. Gimnaziul l-a terminat în orașul Struga. În 1981 a absolvit Universitatea din Shkup (Scopie), catedra de Limbă și Literatură Albaneză. Din cauza regimului sălbatic al acelei perioade i s-a interzis dreptul de a-și exercita profesia. Școala primară "Hasan Prishtina" din Prishtina, i-a deschis ușile profesorului care dorea să lucreze cu elevii. Pentru a se întreține și a-și întreține familia, a
SAZAN GOLIKU DESPRE DURERILE LACULUI DE IBRAHIM ABEDINI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373420_a_374749]
-
și că le pasă. Mâine mă vor scuipa din nou! Miros de mititei. Varză cu cârnați. Esența sufletului meu, rădăcinile-mi vechi de mii de ani, întreaga-mi ființă și istorie sunt dezbătute în talk show-uri ieftine. O goană sălbatică după audiențe. Până și ce e frumos și sfânt sună a gol, fals și strident în gurile lor. Adevăr, valoare, minciună, istorie, taină, credință, șantaj, eroi, tricolor, poezie, martiri, iubire, trecut, prezent, viitor... un amestec gol de cuvinte, noțiuni, sintagme
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
era ploios și apele se umflau, mergeam de-a lungul văii până la puntea de scânduri legănătoare, care fusese construită de săteni peste gârlă și treceam pe acolo, privind cu teamă vârtejul amețitor, tulbure și înspumat al apei care se zvârcolea sălbatic dedesupt. Fiind copii ai acelor locuri le iubeam și eram fascinați de lumea noastră. Ne imaginam ca descinzând din poveștile fraților Grimm pe care le citisem cu asiduitate sau din poveștile istorice cu viteji și eroi legendari unde pădurea și
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
a orașului, cu Palatul Regal pe fundal. În stânga, Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul (sec. XV) găzduiește mult discutatul Giulgiul din Torino, pânza cu urmele unui corp uman. Mulți susțin că este pânza care l-a acoperit pe Iisus în mormânt după sălbatica crucificare ca urmare a trădării de către semenii locului. Torino pune la dispoziția vizitatorilor un circuit, auto și pietonal, de mare valoare istorică și arhitecturală. Pe lângă Palatul Regal, reședința oficială a ducilor de Savoia până în 1865, o construcție banală aș spune
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă. Și-a lăsat Malu singur. Zburdă ca o căprioară în libertate, dar se lasă dusă de val și ajunge într-un loc străin, în colții animalelor sălbatice ce-i vor devora carnea, îi vor bea sângele, iar soarele îi va ofili pielea. Eu sunt mulțumit cu ce am. Nu trebuie să evadez în alte țări sau să alerg după oaia din curtea vecinului. Am auzit că oamenii
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
ne folosim maximum capacitățile corpului. Astăzi omul modern este adormit, pentru că nu își mai înțelege propria natură și nu știe să folosească toate impulsurile care par să îl devoreze. Ancorate cum trebuie, aceste impulsuri care apar la o primă vedere sălbatice, pot fi folosite pentru a reuși aproape în orice domeniu. Fiți fericiți și vă veți recăpăta frenezia pe care ați avut-o la începutul vieții și pe care corpul vostru o caută cu disperare încă de atunci. Fericirea nu este
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
Un zvon ca un ecou de curcubeu Care cernea din dorul meu ateu). Tu mă țineai de mână ca și cum Îmi dăruiseși primul rol de scrum Și te temeai să nu încerc să-l joc În luminișuri fără de noroc. Un cer sălbatic îmblânzea decorul, (De parcă se pornise dirijorul Să stingă tot ce întâlnea în cale). Noi alergam cu ploile la vale! ............... Dar ce folos când singuri vom plăti, Cu lira-ntreagă, dragostea de-o zi? (din volumul Lacrima cu multe c(k
DRAGOSTEA DE-O ZI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371510_a_372839]
-
să-mi scrie citeț pe umbrele răsăritene/ soarele încă mai zgâria scări babilonice/ între mine și tine” (versetul în doi). Îndrăgostiții se află mereu într-un punct de echilibru fragil, pe o linie de orizont extrem de labil, între civilizat și sălbatic, vis și coșmar, real și fantastic, apă și foc, pământ și cer, înger și demon, cosmic și derizoriu, etern și efemer, miere și otravă ș.a. Plonjarea în memoria karmică se soldează cu poeme fanteziste de mare finețe și forță litică
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Cândva a stat un ceas cu ei la masă,/ I-a dojenit că nu s-au pregătit/ Să-și strângă straiele de după coasă,/ Că-n toate e-ntr-o zi un asfințit// Într-un ierbar cu zodii împletite/ Din poli sălbatici aspru luminați./ Și-ar fi rămas, în lanul cu ispite,/ Pe-un fapt divers, doi maci îmbrățișați” (Pe-un fapt divers, doi mai îmbrățișați). Abordând tema povestirii (povestitului) la han, poeta ne avertizează că nu mai poate și nici nu
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Copleșită de stăruința urmăritorului, năucită chiar, îi îngădui curiosului să-și mântuie vrerea. Descoperind bănetul, din care, mai-nainte fură din ochi, țârcovnicul dădu s-apuce în pumn cât mai mult, dar scăpă tot, retrăgându-și cu iuțeală brațul mușcat sălbatic de milogul ce apăra avutul Linei și-al său. Temerara încercare a sărmanului este ne-nțeleasă de femeia buimăcită de întâmplările zilei. Și-n timp ce-l izbește c-o boată în moalele capului, Lina simte răceala de gheață din picăturile
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
-ntorc spre tulpină. O rană adâncă Străbate pământul prin lanuri de maci. Ce secetă oarbă mă prinde stângace! Se cerne văzduhul în lacrimi de lut, Tu-n sorți de izbândă aduni printre ace Un crez botezat dar la oaste pierdut, Sălbatic mi-e timpul prin setea zăludă Port chipul cioplit într-un vis pelerin, Dar iată, o voce străină și crudă Mi-ntinde o cergă și-o cană cu vin, Hamacele vremii-s legate de ceruri, Păianjeni-adorm într-un roșu pustiu
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
astfel că războiul este un prilej tot atât de bun pentru un chiolhan precum o cumetrie sau o luare din moț. Foarte bine! Doar așa se puteau uita milioanele de morți care-și albeau oasele prin pustiuri, mlaștini, păduri sau prin stepele sălbatice unde ajunseseră fără să aibă habar ce caută pe acolo. În contextul acestei bucurii generale proaspăt revenitul Ludovic al XVIII-lea simți nevoia de a-l invita la un prânz de lucru pe autocratul Rusiei, strălucitorul Alexandru I Romanov, personaj
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
vedeai că era sfârșit, parcă nu mai avea nicio vlagă în el. Hrana din cămara sărmanei sale locuințe tocmai se isprăvise, fântâna din sat secase, iar gradina de lângă casă se vestejise fără ploaie. Omul trăia hrănindu-se cu micile curmale sălbatice pe care le găsea prin păduricea de lângă sat, niște curmale amare cât se poate. Mai știa el să dezgroape din nisipul pustiei niște rădăcini dulci, ce îi astâmpărau foamea și setea, într-o oarecare măsură. Și cum ședea el acolo
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
seceta era în tot, omul cel nevoiaș parcă se simți întremat. Gândurile sale erau zi de zi spre copilul cel minunat, înger trimis din cer, care văzuse necazul și neputința sa. Prinse curaj. Începu să umble mai des prin pădurea sălbatică de la marginea pustiului. Aduna de acolo ce se putea găsi, niște rădăcini savuroase, care-i puteau astâmpăra setea. Așa a fost, până când Iehova se îndură de lumea păcătoasă, și schimbă vremea, cerul se înnoră, veni ploaia, iar seceta se sfârși
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
pomul se înălța spre cer, dar întârzia să rodească. Asta în ciuda grijii deosebite pe care o avea din partea stăpânului, care nu găsea răspuns la acest lucru. Copăceii din pădurea din pustiu, de vârsta acestuia, deja rodeau de mult niște smochine sălbatice. Doar pe acest pom atât de îngrijit nu apărea măcar un singur mugur de rod. Bătrânul căzu în descurajare. Nu mai știa ce să facă pentru pomul lui, să-l vadă rodind. Îl întrista atât de mult că acest pom
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
și pe umeri, iar în ochii negri se cuibărise o răceală de șarpe cu venin răscolit. Bătrâna cernită părea că-i singura care știa cu adevărat ce însemna rostul lor acolo, în dimineața de primăvară. În ochii ei jucau lumini sălbatice, amestecate cu umbrele nopții din care s-au ivit amândouă pe culmea dealului înainte de cântatul cocoșilor pe care nu aveau cum să-l audă, că erau departe de orice casă de om cu suflet viu în ea. - Gata ești? Chiar
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]