5,379 matches
-
li se va zidi școală, casă comunală și poduri peste văile din comună. Aceste promisiuni nu au fost respectate și sătenii au intentat un proces stăpânului domeniului, proces care a durat mulți ani și care s-a încheiat cu victoria sătenilor, în 1872, ei fiind reprezentați de avocatul Grigore Venter. Cu despăgubirea primită, a fost zidit un corp de școală (1884), au fost cumpărate acțiuni la societatea trenului Arad-Cenad, iar în 1894 a fost zidită "Casa satului" (azi Căminul cultural, dispensarul
Măderat, Arad () [Corola-website/Science/300297_a_301626]
-
nomăra 121 de locuitori) se ocupă în principal cu creșterea animalelor (bovine și ovine), cultivau și mai cultivă cereale (grâu, secară, orz, ovăz, porumb) și cartofi. În sat sunt livezi cu pomi fructiferi (nuci, meri, peri, pruni, cireși, vișini), unii săteni rotunjindu-și veniturile din pomicultură. Erau câteva familii chiar înstărite cu livezi foarte frumoase: Vojei, Codrescu, Băceștii, Găndreștii, familia Nistea (desprinsă din Găndrești și Bârstănești), care obțineau venituri bune din comercializarea fructelor, în principal pe piața din orașul Turda. Acum
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
pante domoale de desupra satului, delimitate adeseori de păraie mari și foarte adânci, datorate eroziunii solului, de obicei împădurite, unde puteau zăcări în timpul verilor toride oile și vacile însoțite de viței: Doștină, Orziște, Lucaci, Față, Cărbunări. O atenție deosebit acordau sătenii ternurilor mai îndepărtate aflate la 5-6 km de sat la Meterg, sau După Stână ori în Fața Natului, teren în hotar cu Brăzăștenii la 8 /9 km. În aceste spații de câteva sute de hectare ieșeau vălenii cu oile la colibă
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
trainice pentru vite, șuri ca cele de acasă cu două poieți între ele fiind șura cu cele doua poduri, în care se depozita fânul și cerealele în pai, căci aici, datorită depărtării de sat și a drumurilor rele, își iernau sătenii o parte din vitele mari, așa ca un membru al familiei, mai rar doi, rămânea peste iarnă aici într-o cumplită izolare să aiba grijă de vite. Noroc că omul avea destul de lucru, trebia să dea de mâncare vitelor, să
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
cel mai bine din obiceiurile de Crăciun și Anul Nou, dar și din alte situații cum sunt ritualurile din timpul ieșitului la arat sau cele din timpul verii, când se oficiau slujbe religioase la crucile dintre holde sau la stâne. Sătenii de aici erau foarte mândri de portul lor tradițional, pe care, odată cu plecarea lor să lucreze în centre industriale, încet-încet l-au abandonat înlocuindu-l cu haine de cumpărat. O parte dintre cei care nu au fost doborâți de silicoză
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
150 de ani, era destul de neîncăpătore și cu acoperișul deteriorat. În aceste condiții, poporenii îndrumați de preotul paroh Vasile Gan au hotarât în 1836 să construiască o nouă biserică din grinzi de stejar, dar care necesita o cheltuială destul de mare. Sătenii au subscris ctitoria după posibilitățile lor. În opinia lui Vasile Oltean din Dealul Caselor, născut în 1926, S-a decis locul de biserică sub Dealul Citerii pentru ca și credincioșii de aici, aparținători parohiei Lătureni și care dispuneau de goroni batrâni
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
tras de patru boi cu funii și ciucuri în coarne. Despre puterea economică a satului și mândria satenilor, este relevantă povestea despre numărul foarte mare de atelaje care transportau lenul si scândura pentru acoperiș și care i-a impresionat pe sătenii din Satul din Jos. Se zice că convoiul de care era mai lung de zece km, că la intrarea primului car în Sălciua, nu ieșise ultimul de pe Valea Poșăgii de unde se aducea materialul de construcție. Sătenii s-au împotmoli cică
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
i-a impresionat pe sătenii din Satul din Jos. Se zice că convoiul de care era mai lung de zece km, că la intrarea primului car în Sălciua, nu ieșise ultimul de pe Valea Poșăgii de unde se aducea materialul de construcție. Sătenii s-au împotmoli cică chiar în final lucrului. Nu se găsea un binevoitor care să se depluseze cu caru 300 de km pentru a aduce clopotele, se pare de la Târgu Mures sau de la Cluj. După război drumul era rău și
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
din 1784-1785. La aceasta au participat și locuitori ai satelor de pe valea Geoagiului. Satul Stremț este amintit în documentele vremii și pentru conflictul care a avut loc în luna noiembrie a anului 1782 cu nobilul local Zeyk, în urma căruia 10 săteni sunt arestați și anchetați de jandarmi, fiind tratați ca dușmani. Documentul amintește de solidaritatea majorității sătenilor cu cei anchetați, faptul că aceștia așteptau un răspuns la demersurile făcute la forurile din Sibiu, răspuns care întârzia să sosească. Împăratul a ordonat
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
amintit în documentele vremii și pentru conflictul care a avut loc în luna noiembrie a anului 1782 cu nobilul local Zeyk, în urma căruia 10 săteni sunt arestați și anchetați de jandarmi, fiind tratați ca dușmani. Documentul amintește de solidaritatea majorității sătenilor cu cei anchetați, faptul că aceștia așteptau un răspuns la demersurile făcute la forurile din Sibiu, răspuns care întârzia să sosească. Împăratul a ordonat reprimarea răscoalei ceea ce s-a și întâmplat în luna decembrie, iar Horea și Cloșca au fost
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
locuri de curechiști, de legume, de pășune, de pădure. Cu ocazia acestei Conscripții făcute cu conscriptorii Baro Ladislau Kemény și Antal Poentich, nobilul român din Giomal Nicolae Pop, familie de nobil de sute de ani - asesor la Comitat, protestează contra sătenilor care pe nedrept îi folosesc unele locuri ale sale, care se află „În Gropile Zepogie” - zapodie la Fântâna satului, la Mărăriști, la Grozile după șes, După Deal, la Buhulea, la Râpa Kutsului, la Kutsu, în Gruiu Popii, și în „Cărbunarea
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
inclusiv Transilvania. Ca și în celelalte sate din Ardeal, în comuna Stremț reforma agrară a fost primită cu bucurie, în speranța că ea va pune capăt sărăciei în familiile care aveau dreptul să primească pamânt. Nivelul social și economic a sătenilor a cunoscut o îmbunătățire evidentă imediat după reîntoarcearea unui mare număr de români din SUA, lucru petrecut încă din vara anului 1919. Aceștia au fost primiți cu multă bucurie, drapele, insigne românești, etc. Ei au adus un suflu nou, de
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Arad sau Timișoara. Începând din anul 1956, situația politică a început să se normalizese, iar băștinașii nemți și-au primit casele înapoi, pentru ca românii, cu ajutorul statului, să-și construiască casele lor proprii. Am conlucrat împreună (aici se referă l-a săteni nemți și români), iar economia a început să crească puțin . Sagu fiind o comună, a primit devreme un doctor, un dentist și a fost infintata o unitate veterinară. Până în anii 1970 lucrurile bune și cele rele au avut urcușuri și
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
m. Cu toate eforturile preotului, care a găsit mai multe soluții de amplasare a bisericii în zona centrului satului, nu s-a găsit susținere din partea autoritaților. Acestea recomandau contrucția la capatul unui cimitir mărginaș, soluție care nu era acceptată de săteni, pentru că biserica reprezintă în mod tradițional centrul comunității. Atunci, sub presiunea nevoii de a avea o biserică nouă, s-a început construcția lângă biserica veche. Acest fapt i-a afectat statutul, astfel că una dintre cele mai frumoase biserici maramureșense
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
nu s-au mai stabilit în sat. Mulți bătrâni ai satului își aduc aminte de zilele în care evreii au fost deportați. „Și-au lăsat aluatul în covată, mâncarea pe cuptor și i-au obiligat să plece, iar apoi unii săteni au intrat în casele lor și le-au jefuit.” Azi în sat există un mare cimitir al evreilor. Astăzi se păstrează mai multe gospodării originare din Berbești la câteva muzee ale României. La muzeul satului din București se păstrează o
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
și un sărac, Totfuluși Istvan - 4 iobagi și un jeler, Vaina Jozsef - 3 iobagi, Szocs Ferencz - 3 iobagi, Korosi Pâl - un iobag, Pap Vaszilia - un iobag”. Se constată că numai proprietari de terenuri sunt nominalizați în documente. Ceilalți, iobagi sau săteni lipsiți de proprietăți, adică strămoșii noștri, sunt consemnați doar suf forma unor numere. Abia prin 1898 apar în documente numele existente astăzi în tereritea. Astfel, într-un document se consemnează: Proprietarii prezenți în 1898 - Bak Istvan, Racz Beni și Ionaș
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
atestata în 1390 sub denumirea de Vydma. Celelalte sate din componența comunei sunt: Vima Mare, Sălniță, Jugăstreni, Dealu Corbului și Aspră. Valer Gabor în ”Monografia comunei Vima Mică” menționează circularele episcopului Vasile Moja (19 iunie 1816) în urma cărora ”prin efortul sătenilor se înfințează școli și în satele Vima Mică, Sălniță și Peteritea”. Referindu-se la Peteritea , Kadar Jozsef menționează în 1901 că, în acea perioadă, școala se ținea împreună cu copiii din Razoare. Ce fel de școală, câte clase se făceau, cine
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Vasile?) și Săvan (Ion?). În 1952, clădirea în care școală funcționează și în prezent a fost construită din piatră de calcar. Materialul de construcție a fost scos din cariere improvizate ("din Podul Rotund "și "Vaceni") și transportat cu căruțele de săteni. Administrația de atunci a repartizat fiecărei familii o cantitate de piatră de 2 m, pe care era obligată să o trensporte la clădirea ce se zidea. Lucrările de construcție au fost finanțate de către Stat. Clădirea are două săli de clasă
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
Vlașin Ana din Peteritea. În 1999 erau 16 copii de varsta preșcolara (între 0 și 7 ani) din care, în jur de 10 frecventau grădiniță. În cinstea celor căzuți pe front în primul Război Mondial, la inițiativa învățătorului Nechita Gavril, sătenii au înălțat în anul 1925 un monument din piatră cioplita, pe care l-au amplasat în centrul satului la "Crucile Drumului, "cum numesc ei locul. Lucrarea a fost făcută de cioplitorii în piatră, Rus Ilieș și Nechita Gavril (”Gavriș din
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
respectând ritmul impus de cântecul însoțitorilor care se folosesc în versuri de improvizații locale, hazlii. Nedeia sau ruga. Fiecare sătuc al comunității, ca toate așezările rurale ale Olteniei, are o sărbătoare a satului, nedeie sau ruga. Este ziua în care sătenii își primenesc casele și sufletele și așteaptă oaspeți, rude și prieteni cu mesele pline de bucate. Acum se organizează hore ale satului la care se petrece până în zorii zilei. Nedeia este de fapt o sărbătoare religioasă cinstită cum se cuvine
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
și curtea au fost incendiate în timpul campaniei lui Matei Corvin în Moldava (1467) , apoi au fost refăcute și din nou incendiate în timpul invaziei tătare din anul 1510 , când a fost jefuită și Mănăstirea Bogdănești ( Râșca ). Se pare că în replică sătenii din Orțești au ucis un episcop catolic (săsesc) la vadul Târziilor , eveniment de care este legată prima atestării documentara a satului Târzia sau mai degrabă a moșiei Târzia . Dacă la început satul Orțești a fost sat răzeșesc , aflăm mai târziu
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
cu moșia Ciumulești - Bărăști . Ori astăzi între Orțești și Bărăști este amplasat Nemțeniul. Într-un document emis de cancelaria domnului Constantin Mavrocordat din anul 1734 , apare menționată o pricina de hotar între Orțești și Pănureștii lui Ion Berea , la Săliște . sătenii din Orțești au avut numeroase neînțelegeri cu satele vecine pentru încălcarea hotarelor , dar și cu M-rea Neamț din cauza pedepselor date sătenilor de către călugări și pentru faptul că mănăstirea refuză să le dea loc pentru hrană .
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
din anul 1734 , apare menționată o pricina de hotar între Orțești și Pănureștii lui Ion Berea , la Săliște . sătenii din Orțești au avut numeroase neînțelegeri cu satele vecine pentru încălcarea hotarelor , dar și cu M-rea Neamț din cauza pedepselor date sătenilor de către călugări și pentru faptul că mănăstirea refuză să le dea loc pentru hrană .
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
Școala din Ploton” a luat ființă în anul 1893. Școala din Boboiești a fost înființată în 1903 când i s-a și făcut local propriu din fondul „Vasile Stroescu”. Școala din Stânca a fost construită în anul 1922 în urma străduinței sătenilor. Cooperativa Mihăieți a luat ființă în anul 1920 din inițiativa și prin munca stăruitoare a D-lui D. A. Gheorghiță . Scopul pentru care a luat ființă această cooperativă a fost exploatarea pădurilor din ocolul silvic Pipirig și Galu, pentru a îmbunătăți
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
1920 din inițiativa și prin munca stăruitoare a D-lui D. A. Gheorghiță . Scopul pentru care a luat ființă această cooperativă a fost exploatarea pădurilor din ocolul silvic Pipirig și Galu, pentru a îmbunătăți situația sub raport economic și cultural a sătenilor din comuna Pipirig, care din lipsă de moșii și terenuri proprii în jurul satului, nu s-au folosit de marea reformă agrară, rămânând ca să își câștige existența prin munca brațelor și cu vitele în pădurile statului. Muzeul cu obiecte bisericești din
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]