4,770 matches
-
și cîntam ca și cum Îmi aminteam. Oriunde mă Întorceam, Între mine și lume se așeza o amintire ce-mi absorbea cîntecul și-l repeta altfel, trist și sfîșietor. Trebuia să smulg aceste văluri care mă separă de lume pentru a mă scălda, iarăși, liber, În diminețile de pe munții Traciei, ca un zeu, risipind un cîntec fără amintiri, neîmpovărat de nici o moarte... Poate că am coborît În Infern numai pentru a ucide o amintire... Dacă n-o mai aveam pe Euridice, m-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu zeii, Întinde toiagul și separă ceea ce e ascuns În lucruri de aparențe (...M-am mai Întors pe muntele Cyllene, dar niciodată n-am mai dat peste șerpi. Muntele era tăcut și simțind cum dogorea soarele mi l-am Închipuit scăldat de lumină pînă În vîrf. Ultima dată m-am așezat pe o stîncă și am stat astfel multă vreme. M-am gîndit la toate, pe urmă am ațipit și atunci În vis mi-a apărut Apolo care mi-a spus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără destin. Dacă aș uita totul, aș fi și eu fără destin. Lethe, această apa rece care, după cîte se spune, alunecă Încet și În liniște, fără un murmur, În străfundurile pămîntului, e rîul În care aș vrea să mă scald ca să devin liber. Căci de prea mult timp nu, fac decît să-mi aduc aminte și să-mi fie frică. Văd numai ceea ce vrea memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului se abat uneori spre un ținut de nicăieri, fără noapte și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
geam puternic crengile unui copac, iar frunzele lui se învârtejeau pe geam rămânând aproape veștede și fără vlagă. Se simțea ca și când ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă sub călcâiul cuiva. Era prea târziu pentru regrete. Lumini de fulgere scăldau Universul într-o scenă înfricoșătoare, iar sufletul ei era zbuciumat asemenea unuia care își ia zborul către sfinți. Își închipui înmormântarea în cimitirul plin cu morminte vechi și proaspete, cu cruci de diferite forme și mărimi, situat pe un deal
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unele de altele la punctul lor de întâlnire, pe alocuri vertiginos învârtejându-se fără de nici un folos, dincolo de limitele rațiunii. La această scenă plăcută la privire și înfricoșătoare la atingere, fiecare devenise conștient de prezența celuilalt. Priveau cum valurile înspumate biciuiau și scăldau țărmul trecând peste mal și retrăgându-se imediat. Valurile Tisei păreau că își bat joc de nestatornicia și de caracterul tranzitoriu al omenirii, încercând la rândul ei să-și recapete stăpânirea de sine pe care o avea înainte de ploaia torențială
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stăteau lucrurile. Găsea că era mult mai convenabil să umbli prin lume fără muieri după tine. Deși mintea lor era ocupată cu altceva, nu le scăpă din vedere o pădure care arăta că ieșise din iarnă, iar acum după ce fusese scăldată de acea ploaie a primăverii, frunzulițele ei erau deschise la culoare și imature. Lumina amurgului distingea liniile delicate ale munților din zare. Priveliștea aceea era ca atunci când se naște un copil, iar lumea se umple de speranță. Le transmitea o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a Hușilor. Iată: „Sunt plecat din Huși, pentru lucru, oraș al amintirilor mele din copilărie și adolescență, al vinului bun, al livezilor cu pomi fructiferi, orașul soarelui, al culorilor rumene și al luminii. Pentru mine Hușul reprezintă frumusețea peisajului veșnic scăldat în lumina, într-un cuvânt ce a reprezentat Arles pentru Vincent Van Gogh, care e unul din pictorii pe care eu îi iubesc cel mai mult și în cel mai înalt grad, nu numai pentru viziunile lui coloristice de atunci
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aici... Dacă muntele nu vrea să vină la Mahomed, atunci... Ori poate e invers... Cine mai știe!... Închide ochii și scutură încet din cap, în timp ce pe buzele ei, întredeschise, înflorește surîsul. Cînd deschide ochii, observ că privirea ei albastră se scaldă într-o pînză fină de umezeală. Ce viu și ce cald e ramul acela de magnolie! exclamă ea, ridicîndu-se, întorcînd capul spre glastra de sub fotografia mamei, într-un gest brusc, să nu-i observ ochii umezi. Stă așa, nemișcată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Irène doarme în seara asta la ea. Cum e ziua marilor aventuri, a avut loc aseară, după miezul nopții, o încercare de a o șterge cu aceleași mijloace de care ni s-a vorbit, pe urmă, Irène, vrând să se scalde la 7 seara, a trebuit să rabde prezența poeților noștri care n o mai lăsau să se întoarcă. A țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
despre cvasi pățania mea; așa că am preferat să nu-l văd. 5) Dorine S. m-a înlocuit (2 ore) cât am lipsit [de la școală]. Scrie-i și ei, și lui Moțu, și poate Rodicăi, care e tare nefericită, deși se scaldă în bani. 6) I-ai văzut pe Tătăr...? Vești de la Davido? Sper că ai să-ți păstrezi relațiile și n-ai să primești intruși în intimitatea ta. 7) Pauline tocmai m-a părăsit; n-am ce face; aceeași situație ca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un petec de hârtie găsit prin geantă: „Draga mea, vino. Mi-e dor de ochii tăi frumoși și mari, scăldați în lacrimi luminoase“. Din păcate, sunt mult prea stupidă: lumea din jur mă îngheța și am pierdut jumătate din bucuria estetică și din acuitatea amintirii pe care venisem să le caut. Iarăși m-a văzut mitropolitul Craiovei și m-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Cel mai gros caiet are 50 de pagini. Din fericire mie, uneia, nu-mi mai trebuie, dar copiii prietenelor mele au caiete de 10 20 de pagini, cu imposibile și dezgustătoare pete. S-a lăsat seara, seară românească de iarnă scăldată în culoarea asta celestă care contopește pământul cu cerul. Doamne, dulcea mea dragă, ce are să se aleagă de mine în ziua în care n-o să ne mai putem scrie nicicum? Când mă întorc, primul meu gest este să mă duc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cărțile poștale și scrisorile pe care ți le-am scris mereu între orele 4 și 7! Înserările astea calme - vizitele intempestive survin mai ales dimineața și noaptea - singurătatea plăcută, liniștitoare, a acestor ceasuri... În fiecare zi, o altă lumină îmi scaldă ferestrele în azur; nu e literatură, e ceva ce face parte din viața mea actuală, ca și figura concentrată și ermetică pe care o am în tramvai, pe stradă; fosta mea personalitate - acoperită, pierdută, dispărută, uitată! [...] Modesta carte poștală joacă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Câteodată îmi sunt mâinile așa de obosite de a fi cărat vreun pachet greu, că mâzgălesc adresa; pe urmă, mă apuc să scriu, și când mi-e inima mai grea mă duc la geam, ca să capăt putere și să mă scald în lumina de afară. Acum iar m-am îndreptat spre fereastră și am văzut cea mai frumoasă priveliște de iarnă. Cerul, văzduhul, casele sunt de un albastru minunat, acel albastru pe care mi l-aș dori pentru paradisul meu. Un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în luna de miere. — Tom, nu începe iar, zice Lucy tăios. OK? — Poate am să vin să-ți fac o vizită, zice Tom. Într-un weekend. — Îhm... da! De ce nu? Puteți veni amândoi... nu mai știu eu cum s-o scald, însă Lucy își dă ochii peste cap și o ia la pas spre casă. Oricum, îmi pare bine că ne-am văzut și că viața de cuplu e... ăăă... cum e. Mă grăbesc să mă întorc în bucătărie, murind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lumină ne urmează pașii și, deodată, din tavan încep să cadă încet petale de trandafiri. Adevărul e că nu-mi displace deloc ce se întâmplă. Toată lumea ne zâmbește cu bunăvoință și drumul ne e presărat cu „aaa“-uri de încântare. Scăldată în lumina rozalie, mă simt ca într-un curcubeu, iar petalele de trandafir care ne cad pe cap și pe brațe și pe jos împrăștie un parfum minunat. Luke și cu mine ne zâmbim unul altuia și văd o petală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
etnograf român asupra căruia nu planează vreo urmă de Îndoială În privința obiectivității. Iată cum descrie el baia rituală practicată de evreii din Bucovina la sfârșitul secolului al XIX-lea : „Trecând de la naștere 6 săptămâni [...], merge femeia la feredeu. Acolo se scaldă ea Într-o vană [= cadă] cu apă caldă. În acel timp, Îi taie o femeie cu un cuțit unghiile de la mâini și picioare scurt, ca sub unghii să nu rămâie nici cea mai mică necurățenie. Apoi intră femeia Într-un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și rămâne atâta timp sub apă, până ce apa rămâne nemișcată deasupra capului ei. Ieșind ea din apă, merge acasă condusă de vreo femeie. [Vinerea] după-amiază se duc casnicii separați după gen, Întâi bărbații și apoi femeile, la feredeu de se scaldă. Apoi se Îmbracă toți În albituri curate și-n veșminte de sărbătoare [...]. În baia micfa trebuie să se cufunde fiecare evreu de 3 ori, spre a fi curat. Înainte vreme, când evreii n-aveau feredee și nici micfe, trebuiau ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
săraci li se dă baia gratis, sub numele de apă sfântă - scria În 1885 un publicist român, Încercând să facă o paralelă Între evrei și români -, pe când unii români zic că «numai la naștere și la moarte trebuie să se scalde». [...] Pe lângă aceste Îngrijiri și cunoștinți, [jidanul] cum se Îmbolnăvește aleargă la doctor. Românii umblă cu buruieni, cu babe, cu descântice etc. [...] Iată zic Încă una din fatalele cauze că românii pier și se sting, pe când jidanii să Înmulțesc” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
I, p. 202)"/>. S-ar părea că asemenea credințe au fost influențate de vechi legende evreiești și creștine. Într-o legendă medievală din literatura rabinică (Midraș), astrologii egipteni au recomandat faraonului să ucidă 240 de copii evrei și să se scalde În sângele lor ca să se vindece de lepră. Evreii plâng și se roagă la Dumnezeu și, până la urmă, faraonul se vindecă printr-o minune. Multe gravuri Însoțesc această legendă În unele Haggadah tipărite În Europa Centrală (Praga, Veneția, Mantua etc.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o legendă creștină se spune că Împăratul roman Constantin s-a Îmbolnăvit de lepră ca pedeapsă divină pentru persecutarea creștinilor. „Spurcații doftori jidovi” - spune legenda dintr-un Cronograf românesc din secolul al XVII-lea - i-au recomandat să se scalde În sângele colectat prin uciderea a mii de copii nevinovați. Pentru că, din milă, Constantin a oprit uciderea pruncilor, Sfinții Petru și Pavel i-au transmis În vis adevăratul remediu. Împăratul l-a chemat pe episcopul creștin Silvestru, care „l-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe care le-a făcut-o intrând În casa lor” <endnote id="(382, p. 434)"/>. În lipsă de evrei, se folosesc substitute. De exemplu, În unele sate românești se credea că anumite maladii neuropsihice se pot tămădui dacă bolnavul se scaldă cu fiertură de iarbă furată de pe un mormânt dintr-un cimitir evreiesc <endnote id=" (872)"/>. Un semn de prosperitate și de noroc pentru noua familie poloneză este purtarea de către mireasă a unui lucru „Împrumutat de la un evreu” sau prezența la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nesătule de la Răsărit conduse de „tătucul” Stalin. După cum se poate vedea fără ajutorul vreunui aparat de mărire a slovei, minciuna comunistă a avut picioare scurte, acum aflându-se Întregul adevăr spre veșnicul oprobriu al ticăloșitului sistem În care ne-am scăldat (fără vina multora dintre noi) vreme de 45 de ani. După cum scrisese fostul responsabil Naty Terdiman Într-un raport de activitate anterior, populația evreiască totală a județului Fălciu și a orașului Huși era cam de 2.200 de suflete și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
apoteotic fulminantul său raport: „De asemenea, orientarea profesională a tineretului - problemă deosebit de importantă În perioada actuală - nu a făcut obiectul nici unui material”. d.q. S-au angajat da’ nu s-au urmărit O apreciere corectă a minciunii În care se scăldau toți factorii diriguitori din „epoca de aur”, după părerea noastră, a fost aceea din „Nota de sinteză pe perioada 1-15 noiembrie 1972” (secretizată, desigur) În care același Ion Andrei sesizase următoarele: „Mai puțin au fost popularizate prin intermediul ziarului unele acțiuni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]