5,506 matches
-
lui Victorien Sardou, o parte din care care el însuși le-a tradus. 1873 - Soția sa, actrița Matilda Pascaly, moare din cauza manevrării greșite a cablurilor ce o țineau în zbor. Juca rolul îngerului din "Don Juan de Marana". În 1882 sculptorul Ioan Georgescu a realizat portretul actorului , turnat în bronz pentru a fi expus în foaierul Teatrului Național. În prezent, portretul există în mai multe exemplare: - bronzul original, aflat și acum la Muzeul Teatrului Național din București; - un exemplar în bronz
Mihail Pascaly () [Corola-website/Science/307569_a_308898]
-
din Washington, D.C., pe care se află , a fost denumită Raoul Wallenberg Place prin lege adoptată de Congres. În Manhattan, a fost amenajat un monument în Raoul Wallenberg Walk, vis-a-vis de sediul ONU. Consulatul suedez a finanțat piesa, creată de sculptorul suedez Gustav Kraitz. Initulată "Speranță", ea este compusă dintr-o replică a servietei lui Wallenberg, o sferă, cinci stâlpi de granit negru și pavele utilizate în trecut pe străzile . Un alt monument stă în fața clădirii Facultății de Artă și Arhitectură
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
cu ani, știam un „pelerin” care își purta - prin Moldova și Maramureș, prin București și pe drumurile lungi ale țării - acasele prin cântecele Floricăi Ungur, că atunci când scria, un om de litere asculta, în surdină cântecele Floricăi Ungur, că un sculptor bucureștean asemenea muzele cu cântecele Floricăi Ungur.” (Miron Blaga, „ sau autenticitatea cântecului”). A înregistrat primul disc Electrecord în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio și un CD. „A colaborat
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
2013); "Casa din întuneric", roman, ediția a II-a revăzută (2013); "Trei mii de semne", jurnal de scriitor (2014); "Coasta lui Apollo", jurnal de scriitor (2014), "Acasă - în exil", polemice (2014), "Noaptea străinului", roman, ediția a II-a revăzută (2015), "Sculptorul", roman, ediția a III-a revăzută (2015); "Orbita zeului" (2016) ● Premiul pentru poezie al Ministerului Culturii, 1993; ● Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1996; ● Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor și al Editurii Vinea, 1997; ● Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
1996; ● Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor și al Editurii Vinea, 1997; ● Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 1998; ● Premiul pentru poezie „Ion Șiugariu”, 1999; ● Premiul pentru roman al revistei Tomis și al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor, Sculptorul, 2001; ● Premiul pentru poezie al revistei Antares, 2003; ● Premiul pentru roman al revistei "Convorbiri literare", Noaptea străinului, 2004; ● Premiul „Autorul anului”, decernat de Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România, 2007; ● Premiul pentru roman al revistei Poesis, Casa din întuneric
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
pe viu și în cele două Pinacoteci, "cea veche" și "cea nouă", totul întărindu-i înclinația spre realism. La Kunstverein și Glaspalast au expus și pictorii români care făceau și ei studii acolo: Ludovic Bassarab, Nicolae Vermont, Ipolit Strâmbu precum și sculptorii Oscar Spaethe și Frederic Storck. La München existau pictori secesioniști care au continuat să abordeze în opera lor tematica realistă a celor mulți, care nu s-au depărtat de arta cu un conținut viu și au folosit în tehnica lor
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
expoziție la Ateneul Român din București, în care să arate comisiei cele mai bune lucrări pe le-au făcut. Printre candidații din acel an s-au numărat pictorii Apcar Baltazar, Gheorghe Petrașcu, Jean Alexandru Steriadi, Arthur Verona, Constantin Artachino și sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Mirea, Oscar Spaethe, Dimitrie Paciurea și mulți alții. Băncilă a venit la București cu compozițiile din ciclul 1907, respectiv "1907" și "Recunoașterea", precum și tablourile "Cărturăreasa, Bunica, Atacul gâștelor" și probabil "" și "Flămândul". În plus a venit cu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
care-i consuma o parte importantă din timpul pe care și l-ar fi dorit alocat picturii. Artistul era nemulțumit de lâncezeala caracteristică unui oraș de provincie cum era Iașiul. Viața artistică era lipsită de însuflețire chiar dacă existau și câțiva sculptori și pictori de valoare, cum au fost Constantin Stahi, Emanoil Bardasare și mai apoi Gheorghe Popovici, toți trei directori ai Școlii de belle arte. Semnificativ este faptul că nici măcar studenții și profesorii de la școala de artă din Iași, nu au
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
expoziția grupării „Arta Română” din martie 1924 în Sala Liedertafel din București, unde s-a comemorat pentru prima oară după deces, opera lui Ștefan Luchian. Tot în anul 1924, în luna mai, a mai deschis o expoziție la Iași împreună cu sculptorul Ion Mateescu, ea fiind prima expoziție pe care a făcut-o în capitala Moldovei după cele din 1900 și 1901. În perioada decembrie 1924 - ianuarie 1925 a avut o expoziție la Iași unde prezintă compoziția "Lucrătorul". În decembrie 1925 a
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Ministrul Morțun, mare latifundiar, a privit lucrarea intitulată "" și a observat mâncarea țăranului din tablou și a spus: Liceul de artă din Iași poartă numele de "Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă”" și Școala Gimnazială „Octav Băncilă” Corni, județul Botoșani. Sculptorul Ion Dimitriu-Bârlad a făcut un bust al pictorului în anul 1930. Numele de Octav Băncilă îl poartă unele străzi din diferite orașe ale României ca București, Cluj, Iași, Botoșani, Suceava, Timișoara, Vaslui, Constanța, Galați, Cernavodă, etc. Prezenta cronologie a fost
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
și în prezent. Începând din 1960, în această clădire s-a amenajat o bogată colecție muzeală. În anul 1935, în apropiere de absida răsăriteană a Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", a fost amplasată statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu realizată de sculptorul Ion Jalea. Cu sprijinul material și tehnic al statului și al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, s-au efectuat începând din anul 1962 importante lucrări de consolidare, restaurare și renovare atât la cele trei biserici, cât și la arhondaric și la
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
al statului român și personal a lui Carol I, la intervențiile lui Urechia. Léon de Rosny dedică această sinteză asupra latinității orientale lui Urechia, iar în anul 1879, Institutul Etnografic din Paris îi oferă lui Urechia bustul său, operă a sculptorului W. Hegel, expresie a simpatiei și gratitudinii pentru „savanta sa activitate” la Sesiunea inaugurală a "Congresului Internațional al Științelor Etnografice din 1878". Tot în acest an este invitat la Congresul pentru literatură de la Londra. În același an, a fost ales
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
1820 și 1845, în special în zilele de iarmaroc. În curtea Mănăstirii Frumoasa, în partea stângă a bisericii, domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu de marmură albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Mausoleul este realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa, și are încrustat la baza sa stema familiei Sturdza. Acest monument este unul dintre primele monumente din Moldova, marcând începutul sculpturii statuilor și a monumentelor de for public. La baza monumentului se află o
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
urmare a bolii, ci nu drept cauza lor. În perioada renașterii (1600 - 1700) patologia vegetală încearcă să se elibereze de dogmele medievale. În manualele de agricultură încep a fi descrise și bolile plantelor de cultură. "Leonardo da" "Vinci," renumit pictor, sculptor, arhitect, matematician, a studiat dinamica uscării caisului și a încercat să combată boala prin tratarea pomilor cu diferite produse chimice. În 1753 apare lucrarea lui "K. Linne" “"Species plantarum"”, în biologie fiind introdusă denumirea binară a speciilor. "Tournefort "(1705) clasifică
Fitopatologie () [Corola-website/Science/306630_a_307959]
-
Aflând locul unde a fost tras în țeapă, Mihai Viteazul va pune în acel loc un steag în amintirea bravului ostaș și haiduc. În amintirea lui Baba Novac, în fața bastionului croitorilor a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea. Mihai Viteazul și oamenii săi vor fi ospătați bine de către oraș, ei rămând în oraș în zilele de 11-16 august 1601. După lungile lupte din anii 1595-1600 orașul avea mari probleme financiare, tezaurul orașului fiind împuținat. Dar principele
Istoria Clujului () [Corola-website/Science/306610_a_307939]
-
pot vedea resturi din cetățuia cruciată. La intrarea in mănăstire se află o statuie a Sfântului Ludovic . Biserica conține vitralii create de artistul bavarez Franz Xaver Zettler (1841-1916) precum și, deasupra altarului, tabloul reprezentând viziunea lui Petru, operă a pictorului și sculptorului catalan Domènec Talarn i Ribot (1812 - 1902). Aici se țin slujbe divine în limbile engleză, spaniolă, italiană și portugheză. legată de un episod din viața apostolului Petru,(Faptele,10) a fost până în 1948 un loc de cult musulman, moscheea Budrus
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
manufacturile din oraș se produc articole textile de lux, dantelării, săpunuri parfumate, sticlărie, bronz și arme pentru întreaga Europă. În Republica Venețiană se apreciază cultura rafinată, se adoră teatrul și muzica, se promovează arhitectura, venețienii sunt mândri de pictorii și sculptorii ei. Conducerea statului se găsea în mâinile unei oligarhii compusă din vechi familii, a căror ocupație principală era comerțul. Din rândul acestor familii se alegea un Consiliu ("Maggior Consiglio") însărcinat cu conducerea orașului, sub îndrumarea unui "doge" ales pe viață
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
ale morții unor artiști răstoarnă această cronologie formală. Renascentismul venețian timpuriu cuprinde circa jumătate de secol, din anul 1440 cam până la 1500. Prezența la Veneția și la Padova a numeroși artiști din Toscana - între alți, pictorul Fra Filippo Lippi și sculptorul Donatello - a contribuit la dezvoltarea unei noi viziuni asupra artelor. O dată cu cei din Toscana ajung la Veneția descoperirile și ideile Renașterii: studiul perspectivei, naturalismul, conceptul proporției, studiile anatomice, respectiv întoarcerea la canoanele artei Antichității. În anul 1409 este chemat la
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
de marmură albă, porfir și serpentină, cu grădini împodobite de statui, fântâni și vase de ceramică. În construcțiile Veneției de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de al XVI-lea, un rol deosebit l-au jucat arhitecții și sculptorii, membrii ai familei "Lombardi", cu numele adevărat "Solari", originară din nord-vestul Italiei (Lombardia), și care și-au schimbat numele după provincia de origine. Christoforo Solari ""Il Gobbo"" ("Cocoșatul") (1460-1527), care a construit mausoleul pentru Lodovico Moro și Beatrice d'Este
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
cu ocazia vzitei regelui Franței, Henric al III-lea. Tintoretto a pictat atunci portretul suveranului francez, tabloul nepăstrându-se, din păcate, până astăzi. În același timp se inițiază lucrări de înfrumusețare a orașului. Renovarea pieței "San Marco" este coordonată de sculptorul și arhitectul Jacopo Sansovino (1486-1570), care execută ""logetta delle campanile"" și proiectează construcția palatului Bibliotecii "Marciana", proiect care va fi definitivat de Vincenzo Scamozzi (1552-1616). Andrea Palladio - excelent cunoscător al operei lui Vitruvius, arhitectul Romei antice - construiește numeroase biserici în
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
și apoi președinte al PPP până la moarte), actorul Ernest Maftei, el însuși fost deținut politic, Mircea Nicolau, președintele Fundației „Prof. George Manu” — implicat la vârf în Rezistența Anticomunistă și deținut politic timp de 20 de ani, Nicolae Purcarea, artist popular (sculptor în lemn), prof. univ. dr. Ion Brad (biochimist, cunoscut pe glob ca „tatăl cătinei albe”), Părintele Constantin Voicescu, fost deținut politic și unul din vârfurile Pieței Universității în 1990, Părintele Dumitru Bălașa, supranumit „Patriarhul de la Vâlcea”, reputat istoric al perioadei
Partidul „Totul pentru Țară” () [Corola-website/Science/306728_a_308057]
-
(n. 3 noiembrie 1921, Chișinău - d. 5 ianuarie 1995, București) a fost un sculptor și pictor român - moldovean de origine poloneză, autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în locuri din întreaga lume. s-a născut în orașul Chișinău, în familia Mariei și a
Andrei Ostap () [Corola-website/Science/306741_a_308070]
-
vestitele portrete ale "monomanilor", realizează câteva gravuri, litografii și tablouri reprezentând cai de curse. La sfârșitul anului 1823, starea sănătății artistului se înrăutățește. La capătul puterilor, mai încearcă să picteze luându-și ca model...propria palmă: "Priviți! Ce pictor, ce sculptor a mai reușit să creeze o mână atât de flexibilă, de suplă ca aceasta ?" Théodore Géricault moare pe 26 ianuarie 1824, în vârstă de numai treizeci de ani. Este înmormântat în cimitirul "Père-Lachaise" din Paris. Alienați mintal din Spitalul "Salpêtrière
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
muzeu se găsesc exponate unicat, cum ar fi: În anul 1975, în semn de omagiu față de marele cărturar Dosoftei, unul dintre primii care au promovat tipărirea de cărți în limba română, a fost dezvelită o statuie din bronz realizată de către sculptorul ieșean Iftimie Bârleanu. Această statuie a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-III-m-B-04315. Mitropolitul și cărturarul moldovean Dosoftei Barilă (1624-1693) a fost canonizat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
Ea are gravată inscripția: "„Aici a fost răpus marele voievod Mihai Viteazul la 9 august 1601”". Monumentul nou (obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele
Mormântul lui Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/306922_a_308251]