6,619 matches
-
decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi fost distrugerile suferite de trup, ar fi părut însuși Gosseyn adormit, atât de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
pregătitor menit să reunească ceea ce, aparent, desparte. Iată-le : Un bol de sticlă, vid, rotund și transparent. La stânga lui, o statuetă arhaică : Cibele, șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în perete, litera
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea cealaltă, în care măsurile, toate măsurile, sunt iluzorii, și așa mai departe. În plus, când ești senin și liniștit, poți auzi de acolo gemetele lumii și atunci se comite un pohem sau un tablou cu floricele pentru că din partea cealaltă nu răzbate, după cum am mai spus, decât ce poate și ce trebuie să răzbată, pe câmpiile inteligente. * Tribunalul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zborul de pe firele de înaltă tensiune unde se așezaseră, au provocat un scurtcircuit. Acesta a perturbat activitatea a numeroase întreprinderi, inclusiv brutării. Drept urmare, la Sincelejo, capitala provinciei Sucre, populația a fost lipsită de pâine o zi. 5. Era un cer senin, nu se mișca o frunză. Oamenii treceau încoace și încolo, toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pantofi, piepteni, scobitori, frunze de pătrunjel, coji de cașcaval, oase de pește, șorici de slănină și un testament încă neexecutat. 6. Pe bulevard erau prea multe zgomote, mașini, trăsuri, tramvaie, oameni agitați... M-am abătut pe străzi tăcute, lăturalnice. După senina hoinăreală din timpul zilei mă încerca revanșa : o stranie luciditate mă făcea să simt plutirea lină a pământului cu tot ce se afla pe el. Mă temeam să nu mă desprind, să nu cad în sus sau în jos (era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de a-l regăsi, între asceză și destrăbălare. (Zenobia numește asta : a fi cuminte.) 9. Stăteam întins pe sofa și mă gândeam la Spiritul-Femeie. Mai stăruia în mine senzația de vegetalizare, secunda fără timp când ea mă mângâiase ca o senină, depărtată aripă a morții. Firește, nu eram la prima noastră întâlnire. De fiecare dată însă presentimentul morții, a cărui logică directă nu mă preocupa deloc, se declanșa doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai stau aici ca să nu moară singur...“. Am tras scăunelul lângă pat și am zăbovit acolo vreun ceas, până mi s-au zvântat hainele, bătrânelul n-a scos o vorbă, îl vedeam bine, zăcea pe spate cu ochii larg deschiși, senin și liniștit, ca unul care și-a încheiat socotelile. După un timp, mi-am dat seama că, în nemișcarea lui aparentă, făcea totuși un gest destul de ciudat : ținea pumnul mâinii drepte lipit de genunchiul drept și numai cu un deget
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute de departe. „Te
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul e rotund. Mata ce crezi ?“ „Nu știu“, am spus, „s-ar putea, dar nu sunt prea sigur...“. Deasupra noastră cerul se învăpăiase. „Am auzit că la București e o balenă mare“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu glas tare titlurile filmelor, le explicam când nu înțelegeau câte ceva. Ei îmi plăteau biletul de intrare. În pauze, mă răsfățau, îmi cumpărau bomboane, ciocolată, caramele, napolitane, vișine cu rom... Mă socoteau de al lor, într-o fraternitate amplă și senină. Ca și ei, țineam totdeauna cu fata. (Vai, ce-o iubeam, de fiecare dată...) * Charlotte Mottinger, de 33 de ani, a fost ținu tă în captivitate timp de două decenii de mama sa, în vârstă de 61 de ani. Descoperirea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă mi l-am închipuit afundându se în apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în măreția altor legi și ele nu mă făceau neputincios. Eram cum eram, stăteam cum stăteam, dar ce simțeam nu semăna deloc a moarte, îmi aminteam bine : odată, când murisem pentru un timp, mă năpădise o nemărginită melancolie plăcută și senină. Atunci, mă cufundam într-un fel de bunătate duioasă și resemnată, pluteam în zonele unui regret imens, nedureros, ci doar îndoliat. Acum, nimic din toate astea : stăteam ca o piatră sau ca o creangă sau ca o sălbăticiune, cu simțămintele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al cerului. Acesta era orizontul vizibil, între coline și fluviu, clădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
decât un amestec nelămurit de carne și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi fost distrugerile suferite de trup, ar fi părut însuși Gosseyn adormit, atât de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
treabă de făcut. — Eu vă las, că m-așteaptă bucătăreasa, să ne sfătuim pentru cina de mâine, când îl avem invitat pe conu Costache, a spus Iulia, privindu-l semnificativ pe Nicu. Acesta îi întoarse, spre liniștea ei, o privire senină și un zâmbet de o perfectă nevinovăție. Tânăra a ieșit iute, nu înainte de a aranja lemnele care ardeau în cămin cu două-trei mișcări abile de vătrai. Nicu se felicită că n-a amânat vizita la Jacques, cum se simțise ispitit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că spune: „Doamne, tu-mi ești soare!” Te lucis ante-i murmura suspinul, atât de dulce, -ncât, de el vrăjit, pe mine-n mine mă pierdui; iar plinul de voci pe urme-l însoțea smerit și toți priveau spre bolțile senine, întregul psalm cântând pân' la sfârșit. Dante: Divina Comedie/Purgatoriul/Cântul VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăției, Pe pământul României! V. Alecsandri, Hora Unirii „Gândul, rămas în urma mea, O a ghicit
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mințim pe noi. Mintea va găsi mereu și mereu justificări pentru ca tu să-ți continui viața ca șI până acum, pentru ca tu să rămâi prizoniera propriilor limitări, a propriilor credințe și să nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin nu doar acoperit de nori, prin care doar uneori apare timid o rază de soare”, spune Alexandra Lupu. Dar putem trăi mereu fericiți? Da, dacă ne dorim! „Nu este ușor să ieși din zona ta de confort, să faci o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
asemenea unui râu iar tu lasă-te purtat cu încrederea că totul este exact așa cum trebuie să fie, că totul se întâmplă spre binele tău superior. Trăiești în prezent atunci când mintea ta e liniștită asemeni unui ocean într-o zi senină, care e străbătut de valuri ce vin și pleacă. Fă pace în mintea ta, dar nu te opune gândurilor ce apar, doar lasă-le să plece așa cum au venit. Observă-le detașat. Și pentru a experimenta bucuria de a trăi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
inimi Trăiește bucuria de a fi Aici -ești invitatul principal! O lume-întreagă te privește doar pe tine! Rotește-te ușor în ritmul vieții ascultând Orchestra plină de magie a naturii... Îmbracăte-n lumina curcubeului și-apoi Cu-o piruetă grațioasă și senină Salută florile ce pentru tine se deschid! Oferă-ți clipa de tăcere în zumzetul grăbit al minții Zâmbește vieții, las-o să te-ndrume Nu te forța să-i dai un ritm ce nu-i convine! Rămâi senin chiar daca-ți
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
grațioasă și senină Salută florile ce pentru tine se deschid! Oferă-ți clipa de tăcere în zumzetul grăbit al minții Zâmbește vieții, las-o să te-ndrume Nu te forța să-i dai un ritm ce nu-i convine! Rămâi senin chiar daca-ți scoate-n cale piedici Doar te încearcă, ești sau nu atent la drum! Urmează-ți calea ta plin de credință, Ai orizontul nesfârșit să strălucești : ACUM!” Șiai prins curaj și ți-ai deschis aripile dențelepciune Și te-ai
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ce nu se pun de-i cer trei luceferi de pe cer! De-ar pute, de n-ar putea, trei luceferi el li-ar da, (25) Dară fetele lui ba. Unu - atunci din ei s-a dus Și în noaptea cea senină ca să fluere s-a pus, Vine-un nour, ce-i de nour? Vine-un vânt - da ce-i de vînt? Vine-o ploaie de șivoae și furtună pe pământ Și în nori hrăniți de fulger și pin râuri de scântei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca umezi pe-a ei trup care tresare, Ca o creangă mlădioasă sub a vântului suflare. Naltă e, subțire este, ochii mari adânci ridică, 365Părul ei de aur moale până la călcîie-i pică Și cu poalele ei albe șterge stelele-i senine, Lacrimi lungi ce curg pe fața-i ca și fire diamantine. Nu uita cumcă seninul cerului este în aștri, Nu uita că-n lacrimi este taina ochilor albaștri. 370E frumos pe când din cerul plin de-o sântă bogăție Cade-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă, 505Și ca merele de roșii stau fetițele-n văpae, Două-s oacheșe ca sara, mijlocia e bălae, Iar Călin, lungit pe burtă și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar fi sorbit cuvântul de pe gură. 370În fața lui ea nu-și mai face silă, 59 {EminescuOpVI 60} Un leșin par'că inima i-o fură - Și trist privește tânăra copilă Cumpliții muri și porți... Din ochiu-i cură Un fir senin de lacrimi; ea își strânge Cu-a ei mânuțe inima și plânge. El cum o vede astfel în fereastră Ș-aruncă ochiu - adânc și nobil - mare, Și drum el dă la pasărea măiastră - Aripile-și întinde, vrând să sboare, Din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De n-a prinde - acea minune, Acea tainică fecioară. Ea - îi zise-atunci bătrâna -- Locuește ca o zână În palat de diamante, Mai frumoasă, mai senină Dintre toate celelante. Tu palatu-i vei ajunge De vei merge, fără însă Să gândești la alta-n lume Cât la dânsa, -n veci la dânsa; De-o ajungi fără de veste Ea atunce astfel este Ca și când ar fi a ta; Căci
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]