8,304 matches
-
că nu-i pot interzice să o viziteze pe Nuharoo, așa că merge la ea cât de des poate, ca să mă facă geloasă. Din nefericire, cad în cursa lui. Iar el continuă să facă probleme și la școală. Într-o zi, smulge din sprâncenele profesorului cu dinți de iepure cele mai lungi două fire de păr. Știa foarte bine că omul le privea ca pe un „semn de longevitate“. Bărbatul e atât de copleșit de necaz, că suferă un infarct și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
A terminat cu bine liceul. Secretul vieții acestui om nu-i mai aparține lui, tot satul îl cunoaște. Muncește ca un cal una sau două săptamîni, apoi cu jumătate din câștig se duce și bea, când proferă teribile amenințări și smulge în același timp și admirația celorlați prin cunoștințele sale haotice. Îl căinează, ăsta ar fi trebuit să ajungă mare. Dau vina pe băutură. Odată mi-a făcut la București o vizită și mi-a cerut să-l împrumut cu niște
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au umplut de sânge, l-au tăiat pe obraji. Așa credeau ei. Când au aprins însă lumina, furia lor n-a mai cunoscut margini. Îl bătuseră și-l schilodiseră pe altul, pe unul dintre ei, în timp ce el, prietenul meu, se smulsese de sub grămadă și reușise să fugă. Cel care fusese luat... drept el l-a dat pe urmă în judecată fiindcă n-a vrut să stea să fie bătut, învinuit adică atât pentru că a fugit, cât și mai ales pentru faptul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sticloase de iarnă o catedrală de lumină". E vorba de o stea sau de o constelație și ne îndeamnă s-o descoperim pe cer. Într-adevăr, asta e menirea poeților, să atragă atenția oamenilor asupra lucrurilor frumoase și să-i smulgă din grijile și obsesiile lor prea de tot terestre. Într-adevăr, contemplarea ne face să descoperim în noi înșine eternitatea. Ieșim din blestemul activității, care ne mănâncă zilele, și redevenim ceea ce fusesem înainte de izgonirea din rai: adică inactivi și nemuritori
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
făcut ce-a putut, a scos chiar copiii la sapă pe propriile sale pămînturi! Dar i-a scos și pe acele dealuri ale comunei care se surpau și în care a pus de asemenea pomi. Că acei pomi au fost smulși, nu era vina lui. N-o sa stea acuma să-i și păzeaiscă. N-o fi moșia lui! Ideea de învățător, în sat, o întrupa el, cel mai puțin învățător dintre ceilalți, prin inițiativele lui culturale, prin sărbătorile pe care le
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei, și ce dacă ni le smulgea? Nu le pingeleam la loc? Neputîndu-se adapta la acest joc complicat al pierderilor și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei, și ce dacă ni le smulgea? Nu le pingeleam la loc? Neputîndu-se adapta la acest joc complicat al pierderilor și al compensațiilor pe care îl cunoșteau atât de bine concetățenii mei, acest învățător, care venise în satul nostru de pe undeva de la munte, căpătase cu timpul în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cartea din mână și punînd-o în raft, o să-i dau acum ceva în care prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică descripția atât de bine, îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți placă..." " Da, zice el după o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu o expresie ca de icoană pe chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, o dată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit de o astfel de mișcare neconvinsă a brațelor, care ar fi vrut să mă apuce de-acolo de pe platformă și să mă tragă îndărăt... ― Ei, i-am răspuns strigând, ce este? ― Marine... Trenul... Atât
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
amănuntelor specific nemțească, depune în diferite colțuri ale orașului mici manifeste scrise de el însuși în care cheamă la luptă împotriva lui Hitler. Este în cele din urmă prins de Gestapou și, înainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie, că acțiunea lui ar fi folosit la ceva: i se arată pe o uriașă hartă a Berlinului niște stegulețe înfipte exact prin locurile unde el însuși depunea de fiecare dată manifestele; ele erau aduse voluntar de oameni la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
l-a trăit el cu ochii deschiși a inspirat și pe autorul acestui roman la care reflectând după lectură simți încetul cu încetul cum te cuprinde groaza care nu l-a cuprins însă pe erou nici când i s-a smuls ultima iluzie. Ceea ce trăiește eroul trăim noi mai puțin, fiindcă asistăm doar la un spectacol, în timp ce trecerea lui printr-un univers de groază, pe care nu-l trăiește, ne îngrozește pe noi. Tolstoi admira pe Stendhal și îl îndemna și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
atât de bună cum se spune în manuale, probabil că naiva satiră pe socoteala gustului literar al Armandei și mamei sale au, în scenă, un efect mult mai mare decât conține textul. Domnul Trisotin e mult prea nesărat ca să ne smulgă un zâmbet. În schimb Les fourberies de Scapin și Le malade imaginaire sânt așa cum știm, fermecătoare. Sânt însă uimit cum a putut un bolnav de piept, cum era Moliere, să-și bată joc de medici cu atâta seninătate încît ai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și pentru fiii lor, și a amestecat neamul sfînt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintîi care au săvîrșit păcatul acesta." 3. Cînd am auzit lucrul acesta, mi-am sfîșiat hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă, și am stat jos mîhnit. 4. Atunci s-au strîns la mine toți cei se temeau de cuvintele Dumnezeul lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu, am stat jos mîhnit, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85086_a_85873]
-
din Dobrina, deși grosul pămîntului nu era în cereri, ci la cei ce nici nu voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
adevărat nicidecum că ar fi omorât pe cineva care ar fi rostit cuvinte grele despre ea. Fusese, Însă, bănuit, și cu cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să te duci până În curte, să iei de pe sârmă gogoșarii mă-tii mari, să vii cu ei până aici și să-i duci Înapoi!”. Am pus pariu pe cinci lei și dus am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână și a Început, ajutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am fost. Am pândit ca un tâlhar, am smuls din cârlige izmenele bunicii și m-am dus să-mi Încasez răsplata pentru bravură. În timp ce-mi număram cele cinci monezi de-un leu, Onel, ca-n joacă, mi-a smuls gogoșarii din mână și a Început, ajutat de frate-său, să se joace cu mine de-a măgaru-ntre oi. Nu știu cum s-a făcut de s-au topit printre rândurile de vie. M-am trezit singur. M-am trântit cu curu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care v-am spus data trecută că sunt convins că e cea mai veche din lume. Cei care vor aduna În carnetele un număr suficient de ore vor primi la toamnă manuale noi; ceilalți, vechituri mâzgălite și cu foi lipsă, smulse de târlanii care au copiat pe la extemporale. Observ că anumite strălucite minți nu ne mai onorează astăzi cu prezența: cu atât mai bine! Voi avea grijă să recupereze gravele rămâneri În urmă. Am vorbit data trecută despre un fenomen care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o frigem.” Nimeni, nici măcar Scurtul Însuși, nu crezu o iotă din această scorneală. Însă nu scoaseră vreo vorbă, căci Îi bucura gândul că-și vor face singuri de mâncare din vânatul prins chiar de ei. Lică, Îndemânatic, Începu să smulgă penele și fulgii. Găinușa nu era mai mare decât un guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea pe pat, se așeza pe el și depărta genunchii. Trecuseră demult de șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să răsară când fetele ieșiră din baracă. Se grăbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
netede și lucioase de piper apărea și pierea cu repeziciune o pieliță subțire și străvezie. „Dă-l Încoace!” făcu vânătorul, mulțumit de prada lui. Apucă vietatea În care inima dădea să spargă pieptul, Îi răsuci de două ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i scoată cu patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să rămână acolo Încă multă vreme. Îmbărbătat de poveștile de vitejie ale Colonelului, fricosul Ectoraș Își luase inima În dinți și povestise aprigului tată ce și cum se Întâmplase cu microscopul. Fusese destul de Încântat să-și dea seama că părul smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui cel mai important. Rănile erau aproape de nesuportat când juca unul, Piceredăfier. Chiar așa scria pe certificatul lui de naștere: Piceredăfier Costel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]