6,537 matches
-
nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la 50-60 de dolari, mai..., nu chiar ca a mea. Îmi fac socoteala cît a trecut de la o faptă bună pe care am făcut-o. Îl prind de mînă pe Héctor, îl bat pe spate și-i întind banii, o sută de dolari. Nu înțelege. Cînd înțelege, refuză. Insist și în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai înspăimîntătoare, mai groaznice. Fiare contorsionate transformate în capcane ale morții, sînge și suferință, lacrimi și, uneori, infirmități instalate definitiv. Neatenții de o clipă, riscuri asumate din inconștiență, bravuri pubertine, încrederea în nemurire, toate provoacă dureri insuportabile sau chiar încheierea socotelilor cu lumea asta. Dar puțini știu că, uneori, accidentele de circulație provoacă dureri mai mari chiar și decît cele provocate de moarte. Domnul Carlos Javier Gómez a terminat strălucit facultatea de electronică și era un tînăr care avea doar un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plini de admirație, erau plimbați cîțiva metri și apoi li se cerea părerea. Aproape toți socoteau cam cît ar trebui să economisească și, mai ales, cît timp, ca să-și cumpere și ei una, second hand, evident. După ce se încurcau în socoteli, concluzionau că Olimpul este destinat zeilor și muritorii trebuie să se mulțumească cu alt destin. Dar fetele, ce credeți că făceau? Ei bine, nu vă puteți închipui cîte fete erau gata de măritiș, și dacă măritiș nu se putea, măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se poate de serios. Vezi că voi lua de bună asigurarea ta și dacă... pățesc ceva, o să dai socoteală urmașilor mei. Sînt alte pericole pe la noi. Știi că o scîndurică, sau un alt obiect, împins de un uragan cu 400 km/h se transformă într-un proiectil ucigaș. Poate trece prin tabla groasă, sau chiar prin zid, dacă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știe de unde, numai tu nu puteai fi stăpână pe ale tale!... - Dacă tu, înțelegătorule, ești revoltat după atâția amar de ani, dar noi cei ce viețuiam atunci? Eu aș spune că e mai bine să mergem mai departe. Si ca socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie (Hrisantu), ci și în blesteme (Dositheiu). O perlă de blestem o face sfințiia sa la 13 mai 1677 (7185). Si pentru mai nimic. Ii blestema
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sovietici și aliați, aflați în mâinile lor, precum și pe toți cetățenii internați și pe cei aduși cu sila în România. Din momentul semnării condițiunilor de armistițiu (pace) și până la repatriere, guvernul și Înaltul comandament român se obligă să asigure, pe socoteala sa, tuturor prizonierilor de război, sovietici și aliați, precum și cetățenilor internați sau aduși cu sila, persoanelor strămutate și refugiaților, hrană potrivită, îmbrăcăminte și asistență medicală, conform cu cerințele sanitare, cum și mijloace de transport pentru reîntoarcerea acestor persoane în țara lor
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
trece fără oprire prin stația noastră. Eu am spus că va trece și bineînțeles va opri pe linia trei, va sta un minut, suficient să te sui în siguranță în el și să călătorești în continuare... Zis și făcut, dar « socoteala de acasă, nu se potrivește cu cea din târg » zice o vorbă înțeleaptă. Trenul de marfă în care era Săndel suit lângă un manevrant, într-o cabină, nu a mai putut depăși trenul de călători până la Ploești-sud, deși el a
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vine și nu vine, sau întârzie, sau nu se pricepe. Zidarii te lasă cu pereții neterminați, gunoierii nu iau gunoiul decât pe bacșiș, serviciile în genere nu se pun în mișcare decât la suprapreț. Toți vor să câștige rapid, pe socoteala celorlalți. Trăim în epidemia talentelor negative: talentul de a fraieri, de a da „țepe“ și „tunuri“, de a te strecura șmecherește, de a „da clasă“, de „a lua fața“, de a te-nvârti. Nici una din aceste metehne nu se poate
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fabricăm rapid iluzia propriei, nelimitate, îndreptă țiri. Protecția ermetică a principiilor pare preferabilă. Dar viața nu e aseptică, nu e „principială“. Fiecare gest implică un pariu, fiecare decizie - un risc. Principiile indică, în toată această aventură, nordul, dar nu dau socoteală de traseele optime și de accidentele de parcurs. Și, mai ales, nu includ libertatea de judecată a lui Dumnezeu. Dacă judecata finală n-ar fi decât o pedantă aplicare de principii, notarul de cartier ar fi personajul cel mai indicat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
totul în tăcere țineau loc de morală și de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă de pământ cu guvernul, gazetele dau de pământ cu oamenii politici, partidele se atacă unele pe altele, sau se împart în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
plătește. Articolele sau emisiunile lor sunt interminabile sesiuni de capete-n gură, lovituri sub centură, șuturi în glezne, pumni în plex, bancuri sângeroase, scălâmbăieli de manej, trivialități de periferie. Bădărănia vinde. Poți să spui orice despre oricine. Poți râde pe socoteala cui vrei tu. Numai cu propria ta persoană ai un armistițiu solid, pe termen nelimitat. Cu tine (și, eventual, cu câțiva colegi de gașcă) ești împăcat. Și pe cât de șturlubatic te manifești când e vorba de alții, pe atât de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea strategică, de a se lua nițeluș în râs și pe ei înșiși: o țâră de modestie (chiar și de fațadă), un pic de dezacord (chiar prefăcut) cu sine, nițel dubiu de sine, două-trei glumițe pe socoteala propriului portret, ceva, cât de cât, ceva din arsenalul mereu la îndemână când trebuie terfeliți alții. Aș! Nu e cazul! Ce să mai spunem de politicieni? Ați văzut vreunul „calomniindu-se“ singur? Luându-și, oricât de rar, distanță față de sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stânga sau pe cea de dreapta, mușchiulețul cu sos portocaliu sau pe cel scăldat în bulionă) Dar poate exagerez. Poate că tânăra doamnă a vrut doar să spună că tot ce urmărește e să câștige și ea o pâine pe socoteala politicienilor. Le sare la beregată pur și simplu pentru că e plă tită pentru asta: i se dă pâine. Multă, cât mai multă, pâine. Ce se întâmplă când un jurnalist se hotărăște „să mănânce politicieni pe pâine“? În plan privat, s-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
hotărât punerea sa sub tutelă și instituirea unui curator, în persoana concepistului aulic von Widmann, care avea sarcina de a-l vizita din când în când la spital și de a se îngriji de veniturile sale, ținându-i în ordine socoteala cheltuielilor 258. În aparență, aceasta a fost varianta oficială. În realitate însă, credem că acțiunea referentului cancelariei nu a fost decât rezultatul dizgrației imperiale în care ar fi căzut boierul bucovinean. Intrarea Austriei în război împotriva Porții Otomane, alături de Rusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
veniturilor ce-i revin, fără de care nici un venit să nu poată fi fărâmițat, iar despre acele încasări și folosirea acestora de către stareții mănăstirilor, după scurgerea fiecărei jumătăți de an sau după un an întreg, cu consultarea controlorului, vor fi înaintate socotelile documentate către consistoriul mai sus-pomenit. D. Totuși ar fi mai favorabil pentru Preaînalta vistierie și chiar pentru stat, dacă li s-ar lua acestor stareți puterea asupra celor lumești, așa cum în Rusia, la aceeași religie, călugărilor le este interzisă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
locuitorilor, abuzul fiind cu atât de mare, cu cât un arendaș îi arendează adeseori altui arendaș, spre propriul său folos, un sat în mai multe rânduri și, cum arendașii sunt în majoritate străini, care fură câtva timp banii supușilor prin socoteli suspecte spre prejudiciul altor îmbunătățiri, ei obișnuiesc, atunci când s-au îmbogățit îndestulător prin arendele lor favorabile, să se stabilească în afara țării. Citez aici ca exemple pe un anume Cocien și Athanasi, fiecare dintre ei câștigând pentru sine prin arendări în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de ani în care a fost privat de libertate. A părăsit scena vieții prea devreme, în 1975, ros de boli, ca urmare a regimului inuman la care a fost supus timp de aproape 20 de ani, fără să punem la socoteală șicanele de care s-a „bucurat” din partea securității, ca toți foștii deținuți politic și după ieșirea din temnițe. Trebuie să spunem că prin efortul unor oameni de suflet și cu concursul fiicei marelui poet, Monica Popa Gyr, au apărut postum
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trecut. Era Taurului, sfârșită acum patru milenii, a lăsat urme În cultul animalului omonim: Boul Apis al egiptenilor, tauromahia cretanilor, vaca sfântă a indienilor care acum 3.500 de ani Își izvodeau cărțile sfinte. Poate cuiva nu-i va ieși socoteala. Dar și o zodie oarecare ăși menține influența Încă vreo săptămână pe domeniul următoarei... Era Berbecului, cele două milenii de dinaintea lui Iisus, lasă ca urme: stindardul primei legiuni romane - un berbec -, mitul grec al lânii de aur, țapul ispășitor - chiar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doi puiuți: de om și de pisică, În privința reacției lor În clipa În care le va lipsi și acel cultuc de pâine. Pisicuța va supraviețui, căci mai știe - nepervertită fiind, mai mult, sălbatică rămânând - vâna; iar de nu, nu dă socoteală nimănui de moartea ei. Copilul mai greu, sau deloc, căci omul nu mai e demult sălbatic... De asta mi-e mai mult frică. Și, mai trist, n’ar fi nici singurul copil și nici singura pisicuță ce s’ar putea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În mintea voastră se poartă - chiar inconștient - o luptă; Între realitate și o imagine pe care v’ați creat-o singuri: câinele e prietenul vostru prin formele sale utilitare - de pază, agrement, chiar luptă -, dar În același timp vă Încurcă socotelile prin forma sa vagaboandă. Și mai aveți prieteni, precum calul, căruia i-ați dedicat poezii - El Zorab -, legende - Pegas - și statui, dar sub voi. - Continui eu, Moti: prieten ne e și vaca - sfântă la indieni -, oaia - aceea cu „Miorița“ -, porcul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biodiversitate. Dreptu-i, așa-mi atrag mânia lui Cristi; dar e vorba de un singur cucui și, cu un adjectival felin „miau“, scap cu totul teafăr... „Meridian“, 30 august 2002, ora 12,52 60. Olimpia Nici o pisică nu obișnuiește să dea socoteală de „lucrăturile“ ei. Iar dacă acum o fac, e doar pentru ca să mă invidiați: Mă apucase dorul după locurile În care am pus pentru prima dată lăbuța În Europa. Și totuși, o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de casă, prin Irak, Jugoslavia, Afganistan și unde voi mai găsi sămânță de gâlceavă. Dar să nu creadă careva că o caut doar ca să scap de gunoi. Nu! Culmea, câștig la greu din asta. Iar dacă cineva Îmi va cere socoteală, voi invoca - neuitând să adaug un mea culpa! - doar o oarecare toxicitate a uraniului. La urma-urmei el e prezent, ca urme, și În materia vie. Tot așa e și cuprul, tot un metal toxic, dar util vieții, chiar indispensabil, când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
într-un capitol anterior că media numărului de suflete pe familie era de aproape 6. Înmulțind 94 cu 6 vom afla cu o aproximație destul de acceptabilă că satul nostru avea în anul de grație 1720, cam 564 de locuitori. Această socoteală atât de simplistă nu ne ajută deloc să facem și o analiză a structurii populației de atunci, nici după criteriul sexului, nici pe vârste, nici pe naționalități și nici din alte puncte de vedere. Aflăm apoi din lucrarea «Viața bisericească
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de I-a ordine 3, uitând (sau neștiind) că și Vasile Iurașcu își cumpărase stolnicia. Eminovici dăduse, de bună seamă, bani frumoși la domnie pentru noul său titlu și, intrat în horă, trebuia să joace boierește, așa încât, bazându-se pe socoteli din viitoarele venituri, poate chiar pe zestrea soției, a cumpărat, la mezat, niște case pentru dugheană, cu un loc împrejur și acareturi, lângă biserica Uspenia din Botoșani 4. Faptul s-a întâmplat la 2 iunie 1842, când încă mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de un neamț bătrân, anume Antoni Zigri, pripășit pe la moșia lui Balș și care zugrăvise și pe Raluca cu destulă măiestrie. În această odaie, închisă cu cheia pentru ca copiii să nu intre, Eminovici se tăinuia câteodată spre a-și face socotelile sau a frunzări prin cronici. [...] Cealaltă odaie, de dormit, era fără îndoială mobilată cu lucruri aduse de Raluca drept zestre. În afară de necesarele crivaturi, se aflau acolo două scrinuri conținând multa, meticuloasa rufărie mirosind a sulfină, un "gardirop" de cele masive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]